Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 5038/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5038
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C, împotriva sentinței nr.1409 din 08 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul G.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic, pentru recurentele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C și intimatul reclamant G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Intimatul reclamant G depune întâmpinare.
Consilier juridic, pentru recurente pârâte, arată că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării.
Constatându-se cauza în stare de judecată, nemaifiind alte cereri de formulat, s-a acordat cuvântul părților pentru a pune concluzii asupra recursului:
Consilier juridic, pentru recurentele pârâte, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Intimatul reclamant G solicită respingerea recursului și menținerea sentinței tribunalului ca legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1409 din 08 octombrie 2009, Tribunalul Dolja admis excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP și a respins cererea față de această instituție.
A admis acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice C să restituie reclamantului suma de 4043 RON, reprezentând taxă de primă înmatriculare și dobânda aferentă calculată de la data depunerii cererii de restituire adresată C, respectiv 05.07.2009.
La pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a apreciat că prevederile art.2141Cod fiscal sunt de natură să înfrângă reglementările art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, care reglementează obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare.
Tribunalul a arătat în sentința pronunțată că, prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art.2141Cod fiscal, România a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, explicându-se în acest sens că, în cazul autoturismelor second hand, deja înmatriculate în România, nu se percepe taxa de primă înmatriculare de la noul cumpărător.
În baza art.148 din Constituția României, care instituie preeminența dreptului comunitar în raport cu legislația națională, prima instanță a înlăturat prevederile din legislația internă, care nesocoteau normele Tratatului Uniunii Europene, tratat care are caracter obligatoriu între statele membre.
S-a mai precizat de către prima instanță că, din modul de redactare al art.2141Cod fiscal, nu rezultă că taxa de primă înmatriculare ar fi o taxă de mediu, ci dimpotrivă rezultă că aceasta este taxă fiscală.
Cu privire la pârâta DGFP D, instanța a reținut că taxa de primă înmatriculare a fost plătită în contul Administrației Finanțelor a Municipiului C, astfel că această pârâtă trebuie obligată la plată.
Împotriva sentinței Tribunalului Doljs -a declarat recurs de către pârâta DGFP D, în numele și pentru
A precizat că art.2141Cod fiscal se aplică fără nici o discriminare tuturor autoturismelor importate, atât din statele membre cât și cele nemembre ale Comunității Europene.
S-a mai arătat că taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.2141Cod fiscal este reglementată în lege, așa încât judecătorul nu poate să înlăture obligativitatea plății acesteia.
În același timp, recurenta a considerat că legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebui obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și mijloacele.
Recurenta a mai susținut că taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența acestora.
Mai arată că, având în vedere noile reglementări legale, apreciază că trebuie să se restituie numai în parte taxa achitată de reclamant în perioada ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, adică numai diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand și pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să plătească taxa de 4043 RON. Plata acestei taxe este obligație legală derivată din reglementările codului fiscal, capitolul - Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule -, intrată în vigoare de la 1 ianuarie 2007 și care contravine Tratatului Comunității Europene, care în art.90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în speță, este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, din analiza aplicării taxei rezultând că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.
Soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități, a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
În situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului. S-a explicat mai sus că dispozițiile din dreptul intern sunt contrare dispozițiilor din dreptul comunitar.
Pârâta recurentă a susținut că aceste dispoziții n-ar avea aplicabilitate directă, deoarece nu ar exista un caz concret de încălcare a dreptului comunitar și că dacă totuși ar exista o încălcare, numai instituțiile și organele comunitare ar putea să facă o astfel de apreciere.
Și sub acest aspect, criticile sunt neîntemeiate.
Tratatul Comunității Europene face parte din categoria izvoarelor dreptului comunitar, constituind legislația primară în această materie.
Curtea Europeană de Justiție a consacrat pe cale jurisprudențială supremația dreptului comunitar asupra normelor naționale și a efectului direct al acestuia.
În mai multe cauze, Curtea Europeană de Justiție, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru statele membre ale Uniunii Europene, s-a pronunțat în sensul efectului direct al tratatului comunitar, situație în care conținutul unei prevederi din tratat poate fi invocat direct în fața instanțelor naționale pentru protecția unui drept.
De asemenea, în practica constantă a Curții s-a decis că persoanele fizice sau juridice ce au suferit prejudicii ca urmare a neaplicării sau aplicării necorespunzătoare a dreptului comunitar de către autoritățile unui stat membru, se pot adresa instanțelor naționale pentru a obține repararea prejudiciului.
Obligația de despăgubire decurge din acțiunea statului român de a introduce o normă, respectiv art.2141Cod fiscal, contrară tratatului Uniunii Europene.
În această situație, norma din dreptul național fiind contrară tratatului și cum prin aceasta persoanele fizice sau juridice române au achitat o taxă interzisă de tratatul constitutiv, în mod corect prima instanță a dat eficiență normelor din tratat și a obligat autoritatea pârâtă să repare prejudiciul cauzat reclamantului, respectiv să-i restituie taxa de primă înmatriculare.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere cele expuse, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă,va respinge recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C, împotriva sentinței nr.1409 din 08 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul G.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 2 ex /10.12.2009
Jud.fond.
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Robert Emanoil Condurat, Costinel
