Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 5092/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5092
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 564 din data 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice
La apelul nominal au lipsit recurentul reclamant și intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, arătându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care:
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 564 din data de 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice S, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art. 90 din Tratatul E "niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun alt stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Dispozițiile comunitare urmăresc să elimine restricțiile de orice natură asupra liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenite din piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cadrul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Art. 90 din Tratat, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre, acestea fiind libere să-și organizeze sistemele fiscale și să stabilească nivelul cotelor de impozitare cu condiția de a nu genera discriminarea produselor provenind din alte state membre.
Potrivit art. 4 din OUG nr. 50/2008, taxa de mediu intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, indiferent de proveniența acestuia, situație care tratează fără discriminare toate autovehiculele.
Taxa de poluare a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului și pentru necesitatea adoptării de măsuri în vederea asigurării respectării normelor de drept comunitar aplicabile,inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Taxa este stabilită în limitele suveranității fiscale a României și nu încalcă dispozițiile art. 16 privind egalitatea în drepturi cât și art. 139 privind impozitele, taxele și celelalte contribuții din Constituție, aspect ce a format obiectul verificării de constituționalitate prin decizia nr. 586/14 aprilie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională.
În ce privește cererea de introducere în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu formulată de pârâtă, s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, având în vedere art. 7 din OUG nr.50/2008, prin care se arată că tabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare și care are competență și în restituirea sumelor de bani, potrivit art. 124 din aceeași ordonanță. De altfel, s-a arătat că și reclamantul prin precizarea formulată la termenul de judecată a arătat că înțelege să se judece numai cu pârâta
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-au dezvoltat motive de netemeinicie și nelegalitate ale sentinței recurate, ce privesc fondul cauzei, invocându-se și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. a din OUG 50/2008.
În cauză intimata a formulat întâmpinare prin care în esență a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizându-se recursul potrivit art. 3041cod procedură civilă se reține că acesta este fondat și va fi admis, însă nu pentru motivele invocate prin cererea de recurs ci prin prisma motivului de recurs de ordine publică privind calitatea procesuală pasivă a Administrației Fondului pentru Mediu, motiv de recurs procedural ce are prioritate în analiză în raport cu motivele privind fondul cauzei.
În acest sens se reține că:
Reclamantul a sesizat instanța de fond cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei S la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 8.551 lei din care: 7.140 lei achitată cu chitanța nr. -/01.07.2008; 481 lei achitată cu chitanța nr. -/31.07.2009 și 930 lei prin poprirea efectuată de Casa județeană de pensuu O, ulterior corectată prin nota de compensare nr. 28.330/04.08.2009.
OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este actul normativ care reglementează acest tip de taxă și care în art. 5 alin. 4 prevede că "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu".
Totodată Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 aprobate prin HG nr.686/24.06.2008 dispun în art. 3 alin. 6 că, în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu" deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF (art. 3 alin. 1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent dar se virează în contul Administrației Fondului pentru Mediu.
În consecință, Administrația Fondului pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Față de obiectul acțiunii cu care reclamantul a investit instanța de fond, respectiv obligarea pârâtei S la restituirea taxei de poluare, dispozițiile art. 129 care reglementează rolul activ al judecătorului impuneau instanței de judecată obligația de a pune în discuția părților, completarea sub aspect subiectiv a cadrului procesual, prin introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu având în vedere că, deși taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent, sumele percepute sunt colectate în contul acestei autorități publice.
Mai mult, potrivit art. 161din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate saupoate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora precum și a altor subiecte de drept.
Neprocedând în acest mod, mai mult reținând că Administrația Fondului pentru Mediu nu are calitate procesuală pasivă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate potrivit art. 105 alin. 2 raportat la art. 85, ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct.5
Față de aceste considerente, Curtea constatând întemeiat recursul declarat, în temeiul disp. art. 312 alin.5 urmează a casa sentința cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va avea obligația de a pune în discuția părților introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu și a reține calitatea procesuală pasivă a acesteia.
În raport de motivul de ordine publică analizat mai sus se reține și că în această etapă procesuală nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurent, deoarece aceasta nu poate fi reținută ca incidentă în soluționarea recursului în față de motivul de recurs ce atrage casarea sentinței instanței de fond
Această excepție urmează a fi repusă în discuția părților de către prima instanță, care va soluționa cauza pe fond, în cadrul procesual stabilit potrivit considerentelor prezentei decizii, urmând ca aceasta să aprecieze dacă se impune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză în raport de dispozițiile art. 29 din Legea 47/1992 republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 564 din data 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru - - | JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu - - |
Grefier, |
Red. GV
2 ex.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Sanda Lungu
