Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 5214/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5214
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței nr. 623 din 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat intimatul reclamant lipsind recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal, este scutit de la plata taxei de timbru iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 (2)
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 623 din 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamantului fiind obligată pârâta S să restituie acestuia suma de 5727,92 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare.
Pentru pronunțarea sentinței tribunalul a reținut că potrivit art.214 ind.1 al.1 din Legea 571/2003 privind codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006, intră sub incidența taxei speciale, autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată până la 3,5 tone inclusiv,cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora precum și altor organizații străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea în România, iar potrivit art. 214 ind.2,taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
În cauza de față, reclamantul a achiziționat la 28.05.2007 un autoturism marca Wolkswagen adus din Germania, neînmatriculat, și a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 5.727,92 lei, conform prevederilor art. 214 ind.1 din Legea 571/2003, solicitând restituirea acesteia.
S-a apreciat că ilegalitatea taxei se concretizează prin raportarea la art. 148 al. 2 din Constituția României și la art. 90 alin. 1 din Tratatul deoarece, ca urmare a aderării la prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, acestea au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
In cauză, art.90 alin. 1 din tratat precizează că, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
In acest context, apare ca fiind ilegal art. 214/1 și următoarele din codul fiscal referitor la instituirea acestei taxe.
In domeniu sunt aplicabile principiile priorității dreptului comunitar față de cel național, al aplicării directe a dreptului comunitar cât și cel al nediscriminării și restituirii sumelor încasate în baza taxelor cu efect echivalent.
Aceste principii sunt reglementate de Constituția României prin art. 148 alin. 2 și 4 cât și art. 220 din Tratatul
De asemenea, Curtea de Justiție a Comunității Europene asigură interpretarea tratatelor care este obligatorie pentru statele membre, sens în care aceasta s-a pronunțat în alte cauze așa cum sunt menționate și de către reclamant în acțiune.
S-a constatat așadar, că suma achitată de către reclamant nu a fost datorată conform legislației comunitare, astfel că ea trebuie restituită, neavând relevanță plata voluntară de către reclamant, câtă vreme autovehiculul nu putea fi înmatriculat fără achitarea ei.
Susținerile pârâtelor că prin OUG nr.50/2008 au fost abrogate dispozițiile art. 214 ind.1 - 214 ind.3 din Legea 571/2003 privind codul fiscal, iar cu ocazia primei înmatriculări, atât persoanele fizice cât și cele juridice sunt obligate la plata unei taxe de poluare, nu au fost reținute, având în vedere că prin acest act normativ se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule cu ocazia primei înmatriculări în România, act normativ care a intrat în vigoare începând cu data de 1.07.2008, ulterior achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamant.
Împotriva sentinței Tribunalului Olts -a declarat recurs de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului S, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs s-a arătat că la pronunțarea hotărârii recurate prima instanță a reținut că art. 2141din Codul fiscal apare ca fiind ilegal.
În acest context s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală fiind dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece instanța nu se putea pronunța cu privire la legalitatea unei dispoziții legale, această competență revenind exclusiv Curții Constituționale.
S-a arătat și că hotărârea primei instanțe este netemeinică deoarece dispozițiile legale ce reglementau taxa de primă înmatriculare erau în vigoare la data la care reclamantul a plătit-o iar împotriva României la Curtea Europeană de Justiție nu s-a deschis nici un proces cu acest obiect și nu există o hotărâre care să fi desființat prevederile interne referitoare la taxa auto iar Statul Român să fie obligat să restituie această taxă.
Ulterior, pentru a asigura compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar, în urma avizului favorabil al Comunității Europene, s-a emis OUG 50/2008 ce a modificat taxa de primă înmatriculare și stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare aplicabilă de la 01.07.2008.
După emiterea acestui act normativ, dacă există diferențe între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și cuantumul rezultat prin aplicarea prevederilor OUG 50/2008, aceste sume se vor restitui potrivit art. 11 din acest act normativ.
Astfel, prin restituirea taxei de primă înmatriculare s-ar crea o discriminare între persoanele cărora li s-a restituit taxa plătită cu ocazia primei înmatriculări în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și cei care vor plăti această taxă potrivit OUG 50/2008.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, aceasta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 5727,92 lei, cu chitanța seria - A nr.-.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice C solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr.15031/08.05.2009 Administrația Finanțelor Publice Car espins cererea reclamantului, cu motivarea că este necesară prezentarea unei hotărâri definitive și irevocabile prin care s-a obținut restituirea.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Or, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr. civilă, recursul se va respinge
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței nr. 623 din 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red jud -
16 2009
Jud fond O
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
