Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 581/2008. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - pretenții -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 581

Ședința publică din 17 aprilie 2008

PREȘEDINTE: Artene Doina

JUDECĂTOR 2: Galan Marius

JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean Daniela

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B, cu sediul în B,-- pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector. 5, împotriva sentinței nr. 163 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.

La apelul nominal, a lipsit recurentul, pârâtul intimat Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor - prin Instituția Prefectului județului B și reclamanta intimată.

Procedura este completă.

S- făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.

După deliberare,

C UR TEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Secției comerciale și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 3.12.2007, reclamanta - a chemat în judecată pârâții Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice pentru a se dispune, prin hotărâre judecătorească, recunoașterea de către instanța română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității Europene și obligarea pârâților la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 6.287 lei, achitată cu chitanța nr. - seria - din 7.06.2007, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, taxă ce a fost pretinsă pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa achiziționat din Germania la data de 25.04.2007.

În fapt, reclamanta a arătat că cumpărat autoturismul marca Audi A4 pentru care a fost obligată să plătească taxa de primă înmatriculare anterior menționată, în vederea înmatriculării acestuia în circulație.

La data de 1.10.2007 s- adresat Serviciului Public Comunitar- Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului pentru recunoașterea dreptului său la restituirea sumei plătite cu acest titlu, motivat de faptul că încasarea unei astfel de taxe nu este în acord cu disp. art. 28 din care prevede că "Restricțiile cantitative la import, precum și toate măsurile cu efect echivalent sunt interzise între statele membre".

Răspunsul autorităților a fost însă negativ, justificarea fiind aceea că taxa de primă înmatriculare a fost încasată în acord cu disp. art. 241ind. 1 alin. 1 din OUG nr. 110/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003.

Apreciază reclamanta că taxa percepută de autoritățile române are caracterul unei restricții cantitative susceptibilă de împiedicarea comerțului intracomunitar, fapt care atrage răspunderea Statului Român - conform art. 10 din - pentru neasigurarea executării obligațiilor care îi incumbă, ca stat membru al Comunității Europene.

În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâtul Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii justificat de faptul că taxa de primă înmatriculare a fost încasată în temeiul disp. art. 241 indice 1 alin.1 din OUG nr. 110/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003.

Pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea depusă, solicitat de asemenea respingerea acțiunii pentru aceleași considerente, arătând faptul că nu există cadru legal pentru restituirea taxei de primă înmatriculare.

Prin sentința nr. 163 din 30 ianuarie 2008, Tribunalul Botoșania admis cererea și a dispus restituirea sumei plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare reținând următoarele:

Odată cu aderarea țării noastre la Comunitatea Europeană, România - ca orice alt stat membru - are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia - are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.

În speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statelor membre, conținând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.

Potrivit acestei dispoziții din E, sunt interzise în statele membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de Justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind "orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială a comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produselor naționale și celor importate" ( Hotărârea nr. 8/74 ). Curtea a arătat prin aceeași hotărâre că: "pentru ca o măsură a statului membru să poată intra în câmpul de aplicare a acestei definiții nu este necesar nici ca aceasta să producă un efect restrictiv asupra importurilor, ci este suficient doar ca măsura să afecteze, de o anumită manieră, cursul importurilor".

Având în vedere cele anterior menționate, instanța a constatat că prin instituirea taxei de primă înmatriculare este evident că Statul Român a afectat, într-o anumită manieră, cursul importurilor de autoturisme din spațiul european, aducând atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunității Europene înscrise în art. 14 din E- respectiv acela de realizare a unei " piețe comune", a unui spațiu fără frontiere interioare, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor.

În ceea ce privește repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin violarea obligației ce incumbă Statului Român potrivit art. 28 din E, instanța a observat că această problemă a fost elucidată de Curtea Europeană de Justiție care s-a pronunțat deja printr-o hotărâre emisă la data de 5.03.1996 în dosarele du pecheur și III, arătând că: " principiul responsabilității statelor membre se aplică tuturor ipotezelor de violare a dreptului comunitar, mai ales în cazul în care respectiva violare este rezultatul unei legi".

Împotriva sentinței a declarat recursul Ministerul Economiei și Finanțelor arătând în esență că taxa de primă înmatriculare este aplicată și în alte țări membre E, că se aplică tuturor autovehiculelor nu numai celor importate, că este o taxă legală, fiind prevăzută de Codul fiscal și că scopul taxei a fost de a proteja mediul și a stopa importul de mașini second-hand.

Recursul este neîntemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Cu privire la fondul litigiului, Curtea observă că deși norma de drept comunitar in baza căreia prima instanța a admis acțiunea nu este aplicabila speței, aceasta pentru suficientul motiv ca această taxă nu împiedica intrarea in țara a anumitor autovehicule ci doar punerea lor in circulație, dreptul comunitar este incident in speță, mai exact dispozițiile art. 90 alin.1, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.

Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.

Așadar, o eventuală discriminare operează numai între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 - când Statul Român a aderat la Uniunea Europeană și au intrat în vigoare dispozițiile art. 2141din Codul fiscal - și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007.

Cu privire la existența impozitării discriminatorii în speță, Curtea observa ca taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state membre ale Uniunii Europene - și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară, așadar nu se percepe taxa stabilită de 2141din Codul fiscal în cazul reînmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România.

Cu toate acestea, taxa stabilită de 2141din Codul fiscal este percepută în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România.

În consecință, indiferent de nivelul de poluare al autovehiculului respectiv, dacă acesta a fost deja înmatriculat în România, taxa specială nu se datorează, aspect care este în măsură să pună la îndoială legitimitatea scopului legiuitorului român, de a institui această taxă pentru protejarea mediului înconjurător.

Date fiind aceste considerații, Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamantă și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justiție în hotărârea din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi - Regionalis, respectiv Nemeth -es - Regionalis fiind relevante in acest sens:

"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituindComunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela dea asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normalede concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din altestate membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).

46.În ceea ce privește importarea autoturismelor second-handimportate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).

47. Conform unei jurisprudențe bine stabilite,art. 90 par. 1 este încălcatatunci când taxaaplicată produselor importate și taxa aplicată produselornaționale similare sunt calculate diferitpe baza unor criterii care conduc, chiardacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselorimportate(a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolocitată).Totuși,hiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența uneiasemenea discriminări,impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect,datorită efectelor pe care le produce.

48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarearegulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața naționalăși autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxeide înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decâtUngaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afecteazăvehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop,le-a fost deja aplicată această taxă.

49.O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înUngaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nueste relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre săintroducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunerea unor impozite existente.

51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe,Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrângelibertatea fiecărui stat membru de construi un sistem fiscal care facediferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare însensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe bazaunor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sauprocesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilăcu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele înselecompatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare șidacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare,directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membresau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauzaOutokumpu, par. 30).

52.În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive deprotecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folositeîntr-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință cavaloarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.

53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produseleprovenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.

54.Un autoturism nou pentru care taxa de înmatriculare a fost plătită înUngaria își pierde, în timp, o parte din valoarea sa de piață. Pe măsuradeprecierii autoturismului, se diminuează de asemenea cuantumul taxei deînmatriculare incluse în valoarea reziduală a autoturismului. Din moment ceacesta este un autoturism folosit, el nu poate fi vândut decât pentru un preț cecorespunde unei părți din valoarea sa inițială, care conține valoarea rezidualăataxei de înmatriculare.

55.Pare a rezulta, din informațiile transmise de instanțele naționale, că unautoturism de același model, vechime, cu același număr de kilometri parcurși,cumpărat într-un alt stat membru și înregistrat în Ungaria, va atrage aplicareaintegrală a taxei de înmatriculare prevăzută pentru această categorie deautoturisme. Prin urmare, taxa reprezintă o sarcină mai consistentă pentruautoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, cărora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiuanterior.

56.Deci, deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.

57.Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebărileadresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia șiîntrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela că art. 90 par. 1 dinTratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând otaxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timpcât:

- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentruprima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;

- valoarea taxei,determinată exclusiv prin raportare la caracteristiciletehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificareadin punct de vedere al poluării,este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, desemenemanieră încât, atunci când se aplicăautoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.

O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu esterelevantă."

Făcând aplicarea acestor principii în prezenta cauză, Curtea nu observă nici o diferență între taxa instituită de legislația maghiară - care a făcut obiectul examinării Curții Europene de Justiție în cauza citată mai sus - și art. 2141din Codul fiscal român.

Ca și în cazul legislației maghiare - constatată a fi neconformă cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană - și în cazul art. 2141din Codul fiscal român taxa este percepută asupra autoturismelor uzate puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul României - stat membru al Uniunii Europene de la 1.01.2007.

De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor uzate importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme uzate similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.

Având în vedere această concluzie, Curtea constată legalitatea hotărârii instanței de fond, care a reținut incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. art. 2141din Codul fiscal român cu dreptul comunitar, substituind motivarea si temeiul de drept ale acesteia in conformitate cu cele arătate mai sus.

Consecința acestei concluzii fiind pe deplin justificată de instanța de fond, sub aspectul asigurării aplicării uniforme si eficiente a dreptului comunitar, cu referire la articolele relevante din Constituția României, și a reparării prejudiciului creat prin încălcarea dreptului comunitar, Curtea considera că reluarea argumentației nu mai este necesară.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE,

Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B, cu sediul în B,-- pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector. 5, împotriva sentinței nr. 163 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2008.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Jud.

Tehnored.

Ex. 2/20.05.2008

Președinte:Artene Doina
Judecători:Artene Doina, Galan Marius, Mitrea Muntean Daniela

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 581/2008. Curtea de Apel Suceava