Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 673/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 673/R/2008 Dosar nr-
Ședința publică de la 21 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta judecător
- -- - președinte de secție
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta - SRL și de pârâta Administrația Finanțelor Publice B împotriva Sentinței civile nr. 68/AF din 10. 06.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 21 octombrie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 68/AF/10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, a fost dmisă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B, și în consecință:
A fost obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 55 213,75 RON lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare achitată cu chitanța conform P nr. 154/9.05.2007 și chitanța seria - nr. -/29.02.2008; au fost respinse restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora în țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are în proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantei de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție, cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța va admite cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens.
Cu privire la cererea de acordare a dobânzii legale, instanța de fond a respins-o având in vedere că, încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut in temeiul unei dispoziții prevăzute de Legea. 571/2003, în vigoare până la data de 01.07.2008, acesta fiind argumentul pentru neacordarea cheltuielilor de judecată, neputându-se reține în aceste condiții culpa procesuală a pârâtelor în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanta - SRL care artă că în mod greșit nu a fost acordată dobânda legală și cheltuielile de judecată precum și pârâta dministrația inanțelor ublicep. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare recurenta a arătat că instanța de fond susține că reclamanta a făcut o plată nedatorată la inițiativa pârâtelor și dispune restituirea sumei de bani.
Deși se stabilește o atitudine neconformă cu legea a pârâtelor, instanța de fond a refuzat, nejustificat să realizeze o justă reapare a prejudiciului încercat de către reclamantă.
Pârâta arătă că pentru a avea posibilitatea înmatriculării autobuzelor achiziționate reclamanta avea obligația achitării taxei de primă înmatriculare în România, potrivit art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Această prevedere legală a fost respectată de către reclamant la data înmatriculării autoturismului în România.
Solicitarea ulterioară de restituire a acestor taxe adresată de către reclamanta Administrației Finanțelor Publice B nu este întemeiată și nu are suport legal, întrucât pe de o parte acesta nu este concretizată printr-un act administrativ fiscal în înțelesul art. 41 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, iar pe de altă parte legiuitorul nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia.
Instanța de fond, analizând art. 2141, trebuia să rețină faptul că plata acestei taxe are un caracter imperativ de la care nu se poate deroga decât în condițiile stabilite de către legiuitor, respectiv potrivit art. 2143, text de lege în care reclamantul nu se încadrează, neexistând refuzul de soluționare a cererii.
Legiuitorul nu a stabilit posibilitatea restituirii taxei speciale de primă înmatriculare, organele fiscale neputând deroga de la aceste prevederi în cazul de față, sens în care cererea reclamantului nu este întemeiată. Având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare este stabilită în mod expres de către legiuitor, organele fiscale au pus în mod corect și legal în practică dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, act normativ care nu reglementează posibilitatea restituirii acestuia.
Invocarea prevederilor art. 148 alin. 2 din Constituția României și ale art. 90 din Tratatul de aderare a României la CE nu are relevanță în cauza de față având în vedere faptul că taxa de prima înmatriculare este reglementată pe baza unui act normativ cu caracter special.
Opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe paza principiului "poluatorul plătește".
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 60/AF/4 iunie2008 a Tribunalului Brașov de către reclamanta este fondat.
Din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta rezultă că aceasta a solicitat obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale de la data cererii de chemare în judecată, precum și cheltuielile de judecată. Prima instanță a respins aceste pretenții ale reclamantei fără o argumentare legală, culpa pârâtei rezultând din faptul nerestituirii sumei solicitate de reclamantă în faza procedurii prealabile. Cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale este fondată și în baza art. 1088 Cod civil, deoarece aceasta constituie daune interese martorii și reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani.
Creditorul nu este obligat să facă dovada că prin întârzierea la executare i s-a cauzat un prejudiciu în cazul obligației de a da o sumă de bani, întrucât lipsa de folosință a sumei provocă creditorului un prejudiciu constând în cuantumul dobânzilor legale datorate pe perioada întârzierii la executare. Deci, dobânzile sunt datorate din momentul scadenței fiecărei sume lunare și până la plata efectivă a acesteia, reprezentând beneficiu nerealizat, prețul lipsei de folosință a sumei solicitate. Se mai poate constata că prima instanță, în baza art. 274 Cod procedură civilă, trebuia să oblige pârâta și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de reclamantă și care constau în taxa de timbru și timbru judiciar.
Față de aceste considerente curtea va admite recursul reclamantei iar, în baza art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va admite în tot acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B și în consecință va obliga pârâții să plătească reclamantei dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a sumei. Instanța va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 2977 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fondul cauzei precum și suma de 1209,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Referitor la recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B, instanța constată că acesta este nefondat.
În mod corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantei este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se
află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47 Conform unei jurisprudențe bine stabilite, ari. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
48. In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, Ie-a fost deja aplicată această taxă.
49.O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51.Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52.În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare".
Faptul că pe parcursul soluționării litigiului intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
Pentru aceste considerente constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurentea Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 60/AF/4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva Sentinței civile nr. 68/AF din 10. 06.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în tot acțiunea formulată de reclamanta - SRL B în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei și dobânda legală de la data introducerii acțiunii în instanță 25.04.2008 și până la plata efectivă a sumei.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Obligă recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice B să plătească reclamantei suma de 1209,15 lei cheltuieli de judecată în recurs și suma de 2977 lei cheltuieli de judecată la fond.
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - - -
Grefier
Red. - 28.10.2008
Dact. - 29.10.2008/2 ex.
Jud. fond - E C
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
