Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 674/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR.674
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 3: Bratu Ileana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF B - Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B - Administrația Finanțelor Publice Municipală B, cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul B, împotriva sentinței nr. 104 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurentul, pârâtul intimat Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului B și reclamanta intimată - SRL B - prin administrator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată, având în vedere că recurentul a solicitat judecarea în lipsă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din 17.11.2008, reclamanta - SRL Bac hemat în judecată pârâții Serviciul Public Comunitar - Regim de Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule prin Instituția Prefectului B și Ministerul Economiei și Finanțelor B - B solicitând a se dispune, prin hotărâre judecătorească, recunoașterea de către instanța română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității Europene și obligarea pârâților la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 9480 lei, achitată pentru autoturismele cumpărate din spațiul european, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În fapt, reclamanta a arătat că a cumpărat trei autoturisme din spațiul european, autoturisme pentru care a fost obligată să plătească taxa de primă înmatriculare anterior menționată, în vederea înmatriculării acestora în circulație.
Reclamanta a apreciat că taxele percepute de autoritățile române nu sunt în acord cu dispozițiile art. 28 din
In susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului B, a depus întâmpinare la dosar, invocând lipsa calității sale procesuale pasive, iar pe fond solicită respingerea acțiunii.
Pârâta Bad epus întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin, iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca nelegală.
Prin sentința nr. 104/21.01.2009, Tribunalul Botoșani a respins excepția lipsei calității procesuale pasive - B, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Serviciul Public Comunitar _ Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului B față de care a respins acțiunea ca inadmisibilă și a admis acțiunea reclamantei, obligând Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor să restituie acesteia contravaloarea taxei de primă înmatriculare, în sumă de 9480 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a hotărât următoarele:
Față de calitatea părților chemate în judecată, a constatat că citarea în calitate de pârât Statului Român - prin este oportună, în vederea realizării efectului de opozabilitate a hotărârii față de o autoritate publică care a pretins plata taxei de primă înmatriculare în vederea înmatriculării în circulație a autoturismului proprietatea reclamantului. Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului B instanța a admis-o apreciind că raportul juridic dedus judecății este unul fiscal.
În ceea ce privește lipsa procedurii prealabile instanța de fond apreciază că potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin această dispoziție constituțională s-a recunoscut de către Statul Român principiul priorității dreptului comunitar și cel al efectului direct al acestuia în dreptul intern, fapt ce presupune obligația României de a respecta caracterul obligatoriu al tuturor izvoarelor dreptului comunitar.
În categoria acestora, un rol important îl deține jurisprudența Curții de la Strasburg care a instituit o serie de principii generale de drept - cu aceeași valoare juridică ca și dispozițiile tratatelor constitutive.
Instanța a apreciat că în speța de față, nerespectarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 este de natură a împiedica exercițiul dreptului la acțiune - întemeiat pe o normă de drept comunitar pretins încălcată - motiv pentru care instanța a constatat inaplicabilă această dispoziție din legislația internă, dispoziții care sunt de natură a înlătura posibilitatea instanței de a da eficiență dreptului comunitar.
Față de procedura prejudiciată reglementată de art. 234 din, instanța a constatat că dispozițiile tratatelor și cele ale Convenției d l Bruxelles, precum și hotărârile deja emise de către C, nu pot, prin ele însele să facă obiectul unei cereri de interpretare, prin urmare norma de drept fiind suficient de precisă și incondițională pentru a produce un efect direct, instanța a apreciat că nu este cazul declanșării unei astfel de proceduri.
Față de încadrarea juridică a acțiunii, instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.
În ce privește competența Tribunalului Botoșani de a soluționa prezentul litigiu, instanța a apreciat că în speță sunt aplicabile disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea țării noastre la Comunitatea Europeană, România - ca și orice alt stat membru - are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia - are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
In speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statelor membre, conținând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit acestei dispoziții din, sunt interzise în statele membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de Justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind "orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială a comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produselor naționale și celor importate" (Hotărârea nr. 8/74 ). Curtea a arătat prin aceeași hotărâre că: "pentru ca o măsură a statului membru sa poată intra în câmpul de aplicare a acestei definiții nu este necesar nici ca aceasta să producă un efect restrictiv asupra importurilor, ci este suficient doar ca măsura să afecteze, de o anumită manieră, cursul importurilor".
Tribunalul a constatat că prin instituirea taxei de primă înmatriculare este evident că Statul Român a afectat, într-o anumită manieră, cursul importurilor de autoturisme din spațiul european, aducând atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunității Europene înscrise în art. 14 din - respectiv acela de realizare a unei "piețe comune", a unui spațiu tară frontiere interioare, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor.
Ori, potrivit art. 10 din Tratat, autoritățile statale (inclusiv jurisdicțiile) au obligația de a lua toate măsurile destinate asigurării executării dreptului comunitar, iar atunci când textul național este redactat într-o asemenea manieră încât să nu pară posibilă interpretarea conformă cu dreptul comunitar, judecătorul național este nevoit să îndepărteze textul intern, dând întâietate normei de drept comunitar, fără a fi necesară abrogarea sau modificarea prealabilă a normei interne.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a decis, în repetate rânduri, că judecătorul național are obligația - în calitatea sa de judecător comunitar - de a face tot ce este necesar pentru eliminarea dispozițiilor naționale care se opun eficacității depline a normelor comunitare, precum și obligația de a aplica principiul, inerent în sistemul Tratatului, după care statele membre sunt obligate să repare pagubele cauzate particularilor prin încălcările imputabile ale dreptului comunitar.
Totodată, Curtea a decis că judecătorul național este competent să judece toate litigiile care privesc aplicarea dreptului comunitar, fapt care decurge din efectul aplicării directe și a priorității dreptului comunitar și care implică o dublă consecință, respectiv: particularii pot să-și valorifice în fața judecătorilor naționali drepturile recunoscute prin norme comunitare pretins încălcate, iar instanțele naționale au obligația de a asigura respectul lor.
Mai mult, și în sistemul de drept românesc, legea fundamentală prin art. 148 aliniat 2 statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform aliniatului 4 al aceluiași articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestei obligații.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B în nume propriu și pentru, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâta a arătat în esență că în mod eronat au fost interpretate dispozițiile legale în vigoare, având în vedere că taxa de primă înmatriculare nu trebuie interpretată ca fiind contrară dispozițiilor europene, din moment ce și alte state o aplică sub diferite forme; că taxa de primă înmatriculare nu este îndreptată împotriva cetățenilor români și a intereselor noastre ca stat membru al Uniunii Europene; că în acest moment, taxa de primă înmatriculare fiind legală și prevăzută de Codul fiscal ca și alte taxe - art. 2141fiind introdus prin Legea nr. 346/2006 și modificat prin nr.OUG 110/2006.
A mai arătat că reclamanta putea uza de procedurile reglementate de OUG 50/2008 în vederea recuperării taxei speciale achitate.
De asemenea, s-a mai invocat de către recurent că în speță calitatea procesuală pasivă, conform prevederilor nr.OG 92/2003, revine organului fiscal care a efectuat încasarea taxei respectiv, Administrația Financiară Municipală
Criticile sunt nefondate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin MEF, Curtea constată că nu este dată pentru următoarele considerente:
Critica vizează implicarea Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor în procesul de: stabilire, verificare, colectare și executare silită privind taxa specială datorată pentru autoturisme și autovehicule comerciale și reglementată prin art. 2141Cod Fiscal, din această problematică derivând și analiza excepției privind justificarea calității sale procesuale pasive în litigiul dedus judecății.
Din analiza prevederilor art. 2141și următoarele Cod Fiscal, Curtea, constată că sumele datorate cu acest titlu se fac venituri la bugetul de stat - care este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor - iar autoritatea fiscală locală are competențe în stabilirea, calcularea, verificarea, colectarea și executarea silită a acestei taxe speciale.
Cum, și cele două autorități sunt implicate în aplicarea normelor fiscale care reglementează acest tip de taxă, Curtea constată că nu este dată excepția invocată de recurentă.
Referitor la fondul cauzei o primă subliniere pe care curtea o consideră a fi necesară constă în aceea că, instituirea taxei de primă înmatriculare nu împiedică intrarea în țară a anumitor autovehicule, ci doar punerea lor în circulație.
că, în speță, așa cum de altfel corect a sesizat și prima instanță, există un conflict între normele dreptului comunitar și dreptul intern aplicabil cu privire la perceperea taxei de primă înmatriculare și respectiv la nivelul acestei taxe speciale, conflict ce se impune a fi rezolvat prin a da eficiență normei comunitare (art. 148 alin. 2 - constituție), respectiv art. 90
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor - indiferent de categorie - care nu sunt deja înmatriculate în România.
Așadar, o eventuală discriminare operează numai între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România, anterior datei de 1 ianuarie 2007 și nivelul de impozitare a autovehiculelor înmatriculate în România ulterior acestei date.
Cu privire la existența impozitării discriminatorii, se constată că, indiferent de nivelul de poluare al autovehiculului, dacă acesta a fost deja înmatriculat, taxa specială nu se mai datorează - așa cum, de altfel corect, a statuat prima instanță.
Cu referire la incidența nr.OUG 50/2008, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acesteia.
În același context, Curtea reține că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, așa încât, nu există temei pentru invocarea și aplicarea compensației.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF B - Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B - Administrația Finanțelor Publice Municipală B, cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul B, împotriva sentinței nr. 104 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Ex. 2/14.04.2009
Jud. fond.
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Hîncu Cezar, Bratu Ileana
