Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 792/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 792/
Ședința publică de la 8 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanta - SRL B,cu sediul în B, str. -. -, nr.32, jud. B și pârâtul SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ B, cu sediul în sector 5,-, împotriva sentinței nr. 544 din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta reclamantă - SRL B, avocat I, conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și pentru recurentul pârât SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ B, avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 66540/2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt motivate, dar netimbrate, după care;
Apărătorul recurentei reclamante - SRL B, avocat I, depune chitanța nr.95550/PJ/2009, în sumă de 20,00 lei și timbru, judiciar în valoare de 0,45 lei, cu care face dovada achitării taxei de timbru.
Apărătorul recurentului pârât SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ B, avocat, depune nr.1683/2009, în sumă de 2,00 lei cu care face dovada timbrării recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului pârât SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ B, avocat, arată că având în vedere calificarea căii de atac ca fiind recurs, invocă condițiile art.304 ind.1 și 304 al.1 pct.3 pr.civ. care prevede că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, motivul de recurs de ordine publică, al necompetenței teritoriale a Tribunalului Brăila.Potrivit art.286 al.1 din OUG nr.34/2006, procesele și cererile privind actele autorităților contractante cât și cele privind executarea, se soluționează în primă instanță de către Secția CAF a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
Având în vedere competența Secției de Contencios Administrativ stabilită prin OUG 34/2006, chiar dacă normele care reglementează natura juridică a raporturilor dintre părți și obligațiile, sunt de natură comercială, precizează că nu mai susține motivul cu privire la necompetența funcțională a instanței de contencios administrativ.
În ceea ce privește suspendarea cererii de recurs formulată în temeiul art.244 al.1 pct.2 pr.civ dosarul penal la care face referire a fost declinat de la Secția 5 de Poliție, Serviciul de Investigare a Fraudelor, la Parchetul Curții de Apel București, fiind în faza efectuării actelor premergătoare, astfel că până în prezent nu poate face dovada începerii urmăririi penale, sens în care depune o copie a adresei Parchetului prin care se comunică recurentului acest lucru.
În continuare susține motivul cu privire la netemeinicia pretențiilor recurentei reclamante, care a introdus la plată operațiuni fictive, pe care nu le-a efectuat în realitate, fără să existe procese verbale de recepție sau care se solicită a fi achitate a doua oară.
Astfel, creanța recurentei nu îndeplinește condițiile de a fi certă, lichidă și exigibilă, fiind contestată de către recurentul pârât la instanța de fond, și numai în urma administrării unei expertize contabile, la o instanță competentă din punct de vedere teritorial se va putea stabili dacă pretențiile reclamantei sunt întemeiate, dacă recurentul pârât datorează vreo sumă de bani și în ce cuantum.
Prin urmare solicită admiterea recursului propriu așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre competență soluționare Tribunalului București -Secția CAF.
Solicită respingerea recursului formulat de recurenta reclamantă, ca nefondat. Depune concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentei reclamante - SRL B, avocat I, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului propriu, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentului pârât la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată, respectiv a diferenței onorariului de avocat neacordat, în sumă de 20.000 lei.
Arată că instanța de fond, procedând la reducerea onorariului, nu a ținut seama de criteriile la care se refrăart.274 al.3 pr. civ., respectiv valoare pricinii și de munca depusă de avocat în dosar și nici de prevederile art.132 din Statutului de avocat. Astfel, prin reducerea onorariului plătit avocatului, reclamanta ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpa procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat.
Depune în acest sens practica ÎCCJ - dec. nr. 2420/11.04.2008.
Față de recursul declarat de recurentul pârât SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ B, solicită respingerea acestuia pentru următoarele considerente.
În primul rând cu privire la cererea de suspendare a judecării prezentului recurs în baza art.244 al.1 pct.2 pr. civ. solicită să se constate că nu există nici o dovadă la dosar, sens în care solicită respingerea cererii.
Cu privire la motivul ce are în vedere natura juridică a litigiului arată că potrivit art.286 din OUG 34/2006, orice litigiu izvorât din contracte încheiate în baza acestui act normativ sunt de competența tribunalelor.
Cu privire la neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor asumate prin contract, precum și faptul că valoarea solicitată prin cererea introductivă nu corespunde valorii reale a lucrărilor executate, solicită a se constata că este total neîntemeiat.
Astfel, se susține că montarea aparatelor de aer condiționat a fost solicitată de două ori, o dată în valoarea contractului și separat în facturile emise. Conform actelor depuse la dosar, recurenta reclamantă a emis facturi doar pentru serviciile prestate în baza contractului nr.18218/25.04.2008, și pentru echipamente de climatizare ce au fost furnizate.
Având în vedere motivele expuse solicită admiterea recursului propriu și respingerea recursului formulat de pârâtul SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ B.Depune concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanțelor de onorariu anexate.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- reclamanta L, cu sediul în B, str. -. - nr. 31, chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Universitar de Urgență B pentru a se dispune obligarea acestuia la plata sumei totale de 251.640,94 lei reprezentând facturi neachitate în baza contractelor nr. 18218/25.04.2008 - 56.410,26 lei și respectiv nr. 35783/18.08.2008 - 195.230,68 lei, în temeiul dispozițiilor nr.OUG34/2006 și ale Legii nr.554/2004.
În motivarea cererii reclamanta a precizat și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau în baza celor două contracte încheiate, însă pârâtul Spitalul Universitar de Urgență Baî nțeles să achite doar parțial serviciile și echipamentele furnizate, astfel încât din prețul total de 354.179,93 lei, inclusiv, aferent celor două contracte a devenit în prezent scadentă și neachitată suma de 251.640,94 lei, inclusiv, fiind efectuată și procedura prealabilă.
Au fost anexate cererii de chemare în judecată, în copie, contractul de prestări servicii nr.18218/25.04.2008 și contractul de furnizare echipamente de aer condiționat nr.35783/18.08.2008, procese - verbale de montare a acestor echipamente, facturile fiscale scadente și neachitate, adresa nr.40690/23.09.2008 și răspunsul dat de reclamantă, dovada efectuării procedurii prealabile.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 08 mai 2009, pârâtul Spitalul Universitar de Urgență B solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția de inadmisibilitate a cererii, în condițiile în care s-a apreciat că litigiul dedus judecății are natură comercială iar reclamanta nu a respectat dispozițiile art.720/1 cod procedură civilă privind concilierea directă în materie comercială.
S-a precizat că la nivelul unității s-a inițiat o verificare a modului în care reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale de prestări servicii și furnizare de echipamente de aer condiționat.
Prin încheierea pronunțată la data de 22 mai 2009 instanța a respins ca neîntemeiată excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de pârât, constatând că litigiul are caracter de contencios administrativ iar procedura prealabilă reglementată de dispozițiile Legii nr.554/2004 fost îndeplinită.
Cu privire la fondul cauzei pârâtul nu și-a exprimat poziția procesuală și nici nu a mai făcut precizări ulterioare depunerii întâmpinării.
Din actele si lucrările dosarului tribunalul constată în fapt următoarele:
În temeiul dispozițiilor nr.OUG34/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.337/2006, s-au încheiat cele două contacte menționate, între pârâtul Spitalul Universitar de Urgență B, în calitate de autoritate contractantă și reclamanta L, cu sediul în B, în calitate de prestator/furnizor.
Astfel, prin contractul de prestări servicii nr.18218/25.04.2008 reclamanta s-a obligat să presteze servicii de întreținere, reparare, montat și demontat echipamente de aer condiționat, de la data semnării contractului și până la data de 31.12.2008, cu posibilitate a de prelungire prin act adițional.
Pârâtul Spitalul Universitar de Urgență B s-a obligat corelativ la plata în termen de 90 de zile a facturilor în valoare de 14.841,20 lei lunar, la care se adăuga suma de 2.819,82 lei lunar cu titlu de
Conform contractului de furnizare echipamente de aer condiționat nr.35783/18.08.2008 încheiat între părți, reclamanta s-a obligat să furnizeze, să instaleze și să întrețină în perioada de garanție de aer condiționat pentru bloc operator, prevăzute în Anexa 1, prețul convenit pentru furnizarea aparatelor menționate fiind de 164.059,40 lei, exclusiv, iar valoarea totală a contractului de 195.230,68 lei.
Pârâtul s-a obligat să efectueze plățile către furnizor în termen de 120 de zile de la data de înregistrării de primire a facturilor emise.
Deși nu a fost invocată nerespectarea obligațiilor contractuale asumate de către reclamantă, Spitalul Universitar de Urgență B nu a achitat decât parțial debitul în valoarea totală de 354.179,93 lei, inclusiv, rămânând de plată suma totală 251.640,94 lei, reprezentând facturi în valoare de 56.410,26 lei scadente și neachitate în baza contractului nr. 18218/25.04.2008, și respectiv în valoare de 195.230,68 lei, aferente contractului nr. 35783/18.08.2008.
S- reținut că anterior introducerii prezentei acțiuni reclamanta a notificat pârâtul în sensul achitării facturilor scadente, fără nici un rezultat însă. Au fost depuse la dosar în acest sens Notificările înregistrate sub nr. 658, 660-667 din data de 07 ianuarie 2009, însoțite de facturile fiscale emise, care nu au fost refuzate la plată, respectiv nr.-/04.08.2008, nr. -/06.10.2008, nr. -/06.10.2008, nr. -/06.10.2008, nr.-/27.08.2008, nr.-/28.08.2008, nr.-/29.08.2008, nr.-/01.09.2008 și nr.-/02.09.2008, filele 40 - 57.
Având în vedere probele administrate în cauză de reclamantă - înscrisuri, s-a constatat că Lad eținut o creanță certă, lichidă și exigibilă reprezentând obligația de plată a unor sume de bani ce rezultă din două contracte de achiziție publică, încheiate în condițiile nr.OUG34/2006 cu Spitalul Universitar de Urgență
Față de situația de fapt reținută, poziția procesuală a pârâtului și dispozițiile legale incidente, în temeiul art. 18 alineat 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 286 alin.3 coroborat cu art. 287 alin. 1 și 2 din nr.OUG 34/2006, tribunalul a admis ca fondată acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pe pârâtul Spitalul Universitar de Urgență B să plătească acesteia suma totală de 251.640,94 lei reprezentând facturi neachitate în baza contractelor nr. 18218/25.04.2008, în valoare de 56.410,26 lei și respectiv nr. 35783/18.08.2008, în valoare de 195.230,68 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alineat 1 și 3 cod procedură civilă instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru - 39 lei, timbru judiciar - 0,3 lei și 10.000 lei, parțial onorariul de avocat, în cuantum total de 30.000 lei solicitat de reclamantă în baza chitanțelor depuse la dosar, având în vedere gradul de complexitate al cauzei având ca obiect pretenții și munca îndeplinită de avocat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat de pârât s-a arătat că litigiul are natură comercială, astfel încât în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.18 al.1 din Lg.554/2004, deoarece reclamanta nu este afectată de un act administrativ unilateral, ci reclamă neexecutarea unei obligații de plată rezultată dintr-un contract. În consecință, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă.
În temeiul art.244 al.1 pct.2 pr.civ recurentul pârât a solicitat suspendarea judecării prezentului recurs deoarece există suspiciunea atribuirii contractului de achiziție publică prin încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese. Astfel, a fost formulată plângere penală împotriva salariatei care a favorizat atribuirea acestui contract către societatea reclamantă, lucrarea fiind înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5.
Pe fondul cauzei, recurentul pârât a invocat neexecutarea corespunzătoare de către reclamantă a obligațiilor asumate prin contract și faptul că valoarea solicitată prin cererea introductivă nu corespunde valorii reale a lucrărilor executate.
Astfel, există facturi în care valoare lucrărilor executate a fost calculată și solicitată la plata de două ori, multe dintre lucrările a căror c/val se solicită nu au fost efectuate, fiind numeroase situațiile în care s-a intervenit pentru reparare cu personalul spitalului.
Reclamanta a efectuat reparațiile sporadic și parțial, cu un singur lucrător desemnat pentru toate serviciile.
Reclamanta a realizat înlocuirea unor aparate de aer condiționat instalate de o altă societate comercială deși nu se impunea deoarece aparatele erau noi și în garanție, spitalul fiind prejudiciat.
Facturile cuprind servicii și bunuri care nu au făcut obiectul contractului.
Prin notele de concluzii depuse la data de 8 octombrie 2009, recurentul -pârât a invocat excepția ne competenței teritoriale a Tribunalului Brăila, nulitatea fiind de ordine publică, conf. art.159 al.3 pr.civ. raportat la disp.art. 286 al.1 din OUG nr.34/2006, competența teritorială aparținând în cauză Tribunalului București - Secția de contencios administrativ fiscal.
Prin aceleași note de concluzii, recurentul pârât a arătat că nu mai susține motivul de recurs privitor la necompetența funcțională a instanței de contencios administrativ.
Arată recurentul pârât că reclamanta nu are creanță certă lichidă și exigibilă, deoarece a fost contestată la instanța de fond și numai în urma administrării unor probe temeinice, printre care și o expertiză contabilă, la o instanță competentă teritorial.
Se va putea stabili dacă pretențiile reclamantei sunt întemeiate.
În motivarea recursului declarat de reclamantă se arată că în mod netemeinic și nelegal s-a dispus reducerea de către prima instanță a onorariului de avocat de la
30 000 lei la 10 000 lei, fiind încălcate prevederile art.132 al.3 din Statutul profesiei de avocat, text de lege potrivit căruia onorariul de avocat se stabilește în funcție de mai multe criterii.
Prin soluția de reducere a onorariului de avocat instanța de fond a încălcat prevederile art.274 al.3 pr. civ, text de lege menit să împiedice abuzul de drept prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitate sa firească, aceea de a permite o asistență juridică calificată pe parcursul procesului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele conf.art.304 ind.1 pr. civ, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat parțial o sentință legală și temeinică pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit dispozițiilor art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Prin probele administrate în cauză, reclamanta și-a dovedit în totalitate pretențiile.
Atât la fond, cât și în recurs, recurenta pârâtă a invocat executarea necorespunzătoare de către reclamantă a obligațiilor asumate prin contract precum și faptul că valoare solicitată prin cererea introductivă nu corespunde valorii reale a lucrărilor executate.
Curtea constată că toate aceste susțineri sunt nefondate, prima instanță constatând în mod corect că suma de -, 94 lei solicitată prin acțiunea introductivă corespunde c/val facturilor emise în baza contractelor încheiate de părți.
Deși a invocat neexecutare corespunzătoare de către reclamantă a obligațiilor asumate prin contract, recurenta-pârâtă nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Curtea constată că la soluționarea dosarului în fond pârâtul, deși a fost legal citat, nu a înțeles să facă nici o apărare sau dovadă în acest sens, deși în data de 22.05.2009 Tribunalul Brăila respingând excepțiile invocate, a acordat termen pentru soluționarea dosarului pe fond, acordând astfel posibilitatea pârâtei de a administra probe din care să rezulte netemeinicia cererii introductive.
În consecință, sunt nefondate susținerile recurentei pârâte în sensul că montarea aparatelor de aer condiționat a fost solicitată de două ori, o dată în valoare contractului și separat, în facturile emise, Curtea, constatând că facturile fiscale au fost emise în baza contractelor încheiate, pentru aparatele furnizate și pentru serviciile prestate.
Pentru aceleași motive sunt nefondate susținerile potrivit cărora multe dintre lucrările a căror c/val se solicită nu au fost efectuate și că reclamanta a efectuat reparații sporadic și parțial.
De altfel, potrivit art.969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, și atâta vreme cât nu s-a făcut dovada desființării în vreun fel a contractelor încheiate acestea sunt obligatorii pentru părțile semnatare.
Susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia reclamanta a realizat înlocuirea unor aparate de aer condiționat instalate de o altă societate comercială, deși nu se impunea acest lucru cu consecința prejudicierii Spitalului care a pierdut garanția și a fost obligat să plătească prețul unor aparate noi de aer condiționat este nedovedită și infirmată de faptul că reprezentanții pârâtei au semnat procesele verbale de montare a echipamentelor respective fără nici o obiecțiune.
Susținerea potrivit căreia reclamanta solicită achitarea unor facturi care includ servicii și bunuri(geam și uși termopan), care nu făceau obiectul contractului, este falsă, din probele administrate rezultând că au fost emise facturi doar pentru serviciile prestate și echipamentele de climatizare furnizate.
În ceea ce privește cererea de suspendare a judecării prezentului recurs în baza art.244 al.1 pct.2 C.pr.civ, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege citat, deoarece nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale împotriva vreunei persoane care să aibă legătură cu prezenta cauză.
Dovada formulării unor plângeri penale împotriva unor angajați ai Spitalului Universitar de Urgență nu este suficientă pentru a se dispune suspendarea cauzei, art.244 al.1 pct.2, stabilind expres condiția începerii urmăririi penale pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Având în vedere că prin notele de concluzii recurenta pârâtă nu a mai susținut motivul de recurs privitor la necompetența funcțională a instanței de contencios administrativ, Curtea nu va mai analiza acest motiv.
Prin notele de concluzii depuse la data de 8 octombrie 2009, Spitalul Universitar de Urgență Bai nvocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Brăila, conf.art. 159 al.3 pr. civ. raportat la disp.art.286 al.1 din OUG nr.34/2006.
Potrivit prevederilor art.287/16 din OUG nr.34/2006, hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, care se judecă la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel. Recursul suspendă executarea și se judecă de urgență și cu precădere.
În cazul admiterii recursului, instanța de recurs, modificând sau casând sentința, va rejudeca în toate cazurile litigiul în fond.
Din moment ce dispozițiile OUG nr.34/2006 se completează cu dispozițiile Legii nr.554/2004 cu modificările ulterioare care stabilește în art.10 al.3 o competență teritorială alternativă și din moment ce instanța de recurs va rejudeca în toate cazurile litigiul în fond, rezultă că excepția teritorială invocată nu are caracter absolut.
Cum excepția a fost invocată pentru prima dată prin notele de concluzii depuse la data de 8 octombrie 2009,(nici măcar prin motivele de recurs),Curtea urmează să o respingă.
Tot prin notele de concluzii depuse la data de 8 octombrie 2009 recurenta pârâtă a invocat faptul că, creanța reclamantei nu îndeplinește condițiile de a fi certă, lichidă și exigibilă, fiind contestată la instanța de fond și numai în cazul administrării unor probe temeinice, printre care și o expertiză contabilă, se va putea stabili dacă pretențiile reclamantei sunt întemeiate, dacă spitalul datorează vreo sumă și în ce cuantum.
Curtea constată că la instanța de fond pârâta a solicitat un termen pentru lipsă de apărare, la data de 9 aprilie 2009, cererea fiind admisă, fixându-se termen la data de 8 mai 2009.
Prin întâmpinarea depusă la data de 4 mai 2009, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii datorită nerespectării de către reclamantă a prevederilor concilierii directe în materie comercială(excepție care nu a mai fost susținută în fața instanței de recurs), solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri, cu precizarea că la nivelul spitalului s-a inițiat o verificare a modului în care reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale de prestări servicii și furnizare de echipamente de aer condiționat.
Curtea constată că instanța de fond a mai acordat două termene (la 22.05.2009 și 19 iunie 2009), timp în care pârâta nu a înțeles să administreze nici o probă în apărare.
Potrivit arzt.305 C.pr.civ. în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor, și cum pârâtul nu a depus aceste înscrisuri, Curtea apreciază că dreptul la apărare al pârâtului nu a fost încălcat în nici un mod.
Pârâtul a avut posibilitatea de a administra aceste probe temeinice, printre care și o expertiză contabilă, în fața instanței de fond, lucru pe care însă nu l-a făcut.
În ceea ce privește recursul reclamantei, Curtea apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor expune.
Potrivit art.34 din Legea nr.51/1995, republicată, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de nici un organ al Statului, exercitarea profesiei de avocat fiind supusă, conf.art.1 al.2 din Statutul profesiei de avocat, principiilor libertății, independenței, autonomiei și descentralizării, păstrării secretului profesional și legalității.
Potrivit art.1 din Statutul profesiei de avocat, această profesie este liberă și independentă cu organizare, funcționare și conducere autonome, conf. articolelor 113 și 114, avocatul exercitându-și profesia independent, în baza contractului de asistență juridică încheiat cu clientul său.
Potrivit art.130 din statut, cheltuielile efectuate de avocat în interesul procesual al clientului se estimează anticipat la momentul încheierii contractului, care, investit cu formulă executorie, constituie titlu executoriu cu privire la onorariu.
Art.132 din statut prevede elementele stabilirii onorariului, iar art.133 prevede că onorariile se stabilesc liber între avocat și client și se prevăd în contractul de asistență juridică la data încheierii acestuia, înainte de începerea asistenței sau reprezentării.
În fine, potrivit art.137 din Statut, contestațiile și reclamațiile privind onorariile se soluționează de decanul baroului prin decizie motivată care poate fi atacată la Consiliul Baroului care se pronunță prin hotărâre a cărei legalitate poate fi verificată de Consiliul UNBR la sesizarea decanului sau a părții interesate.
Din coroborarea acestor dispoziții din lega specială rezultă că instanța nu este îndreptățită să reducă cuantumul onorariului stabilit de avocat cu clientul său, care are ca finalitate, pe de o parte, prestarea asistenței juridice, iar pe de altă parte plata onorariului și eventual a altor cheltuieli, întrucât acestea nu pot fi stânjenite sau controlate, direct sau indirect, de nici un organ al statului.
În consecință, în mod greșit prima instanță a redus, prin apreciere, cheltuielile judiciare privind onorariul convenit de client cu avocatul său.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului, reclamanta ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat.
Având în vedere că prima instanță a redus onorariul de avocat fără a ține seama de criteriile prevăzute atât în legea specială cât și în art.274 al.3 pr. civ. și de finalitatea acestui text de lege, Curtea urmează ca în temeiul art.312 pr. civ.să admită recursul reclamantei și să modifice în parte sentința atacată în sensul obligării pârâtului și la plata sumei de 20 000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
Pentru motivele expuse și în temeiul aceluiași text de lege, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât, precum și excepțiile invocate de acesta.
În temeiul art.274 pr. civ. Curtea va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, conform dovezilor existente la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL B,cu sediul în B, str. -. -, nr.32, jud. B și împotriva sentinței nr. 544 din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința nr.544/2009 a Tribunalului Brăila în sensul că obligă pârâtul și la plata sumei de 20 000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de pârâtul SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ B, cu sediul în sector 5,-. Respinge excepțiile invocate de pârât.
Obligă pârâtul Spitalul Universitar de Urgență B la plata către reclamanta - SRL Bas umei de 40 000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
CU OPINIE SEPARATĂ
Jud.- -
În examinarea motivelor de recurs formulate de autoritatea contractantă - Spitalul Universitar de Urgență B, Curtea, trebuia să analizeze dacă hotărârea pronunțată de instanța de fond, respectă dispozițiile art.129 C.pr.civ.
Din acest punct de vedere apreciem că soluția corectă în cauză era cea de admitere a recursului promovat de Spitalul Universitar de Urgență B și prin consecință casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Brăila.
Instanța de recurs urma să aibă în vedere că procedura licitației a avut loc în raport de ofertantul - SRL cu care de altfel au fost încheiate cele două contracte, respectiv contractul de prestări servicii nr.18218/25 aprilie 2008 și nr. 35783/18 august 2000m, în vreme ce facturile fiscale precum și toate celelalte Acte, cum ar fi notificările de plată și cealaltă corespondență referitoare la îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor asumate prin contracte legate de buna funcționare a aparaturii montate sau neîndeplinirea propriu-zisă a acestor obligații au fost înfăptuite de - SRL
De altfel, chiar acțiunea introductivă de instanță a fost formulată de - SRL
Este adevărat că în motivarea acțiunii s-a făcut precizarea că - SRL a fuzionat prin absorbție cu - SRL, invocându-se în acest sens încheierea nr. 4292/15 septembrie 2008 Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila.
Actele dosarului relevă însă că prin încheierea nr.4292/15.09.2008, s-a dispus radierea firmei SRL ca urmare a fuziunii prin absorbție, această din urmă operațiune a fuzionării nefiind dovedită întrucât în dosar, a fost depusă doar copia unei încheieri de ședință a judecătorului delegat fără număr de înregistrare și nedatată-fila 74 dosar fond.
Instanța de fond trebuia să verifice aceste aspecte, întrucât, din acte nu rezultă realitatea acestei operațiuni și condițiile fuzionării, iar instanța de recurs a trecut, cu aceeași ușurință peste aceste aspecte esențiale ale cauzei.
Astfel cum s-a arătat în precedent, contractele de prestări servicii au fost semnate de o altă societate, fapt ce impunea aducerea de cunoștință a autorității contractante, Spitalul Universitar de Urgență B, a situației intervenite în activitatea prestatorului de servicii - SRL, pentru a nu exista suspiciuni în legătură cu anumite disfuncționalități ivite pe parcursul derulării contractelor.
Că este așa a dovedește și faptul că autoritatea contractantă a purtat corespondență cu societatea care a semnat contracte fila 30 dosar fond și că urmare a neprimirii vreunui răspuns, recurenta a fost obligată a se adresa Oficiului pentru Protecția Consumatorilor, în vederea constatării deficiențelor apărute la echipamente furnizate.
Obligarea la plata facturilor cu neluarea în considerare a tuturor dovezilor cauzei, impuneau pentru instanța de recurs o altă soluție decât aceea de respingere a recursului, având în vedere că, prin motivele de recurs au fost contestate sumele pretins datorate, precum și alte chestiuni incidentale, cum ar fi competența instanței și începerea urmăririi penale împotriva persoanei care ar fi favorizat câștigarea licitației de către anumite firme.
În referire la recursul promovat de - SRL apreciem că urma a fi respins, cum corect a stabilit instanța de fond prin aplicarea art.274 pr.civ. fiind o evidență disproporție între complexitatea cauzei și munca prestată de apărător.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
