Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 82/CA/2010
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul MUNICIPIUL împotriva sentinței nr.1683/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Din partea pârâtului intimat G nu s-a depus la dosar întâmpinare.
Față de actele de la dosar și solicitarea reclamantului recurent de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Constată că pe rolul Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ - s-a înregistrat sub nr. 2.451 din 22.06.2009 acțiunea formulată de reclamantul MUNICIPIUL prin Primar în contradictoriu cu pârâtul G solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2.805 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate conform contractului de concesiune perfectat între părți și reactualizarea în raport de rata inflației de la data rămânerii irevocabile a sentinței.
În motivarea cererii, în esență, reclamantul arată că între părți a intervenit contractul de concesiune nr. 112/1996 având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 60. amplasat în zona de agrement STRAJA, pe o durată de 50 de ani, concesionarul având obligația achitării unei redevențe anuale de 151.200 lei.
Cum în contract la art. 6 s-a prevăzut indexarea anuală a prețului concesiunii în raport de rata inflației, iar în art. 9 s-a prevăzut sancționarea întârzierilor de plată cu penalități de întârziere pe care pârâtul nu le-a achitat, reclamantul a promovat prezenta acțiune.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 969, art. 112-114.civ.Cod Penal și art. 1073.civ.
Cauza a fost înregistrată inițial la Judecătoria Petroșani, unde prin sentința nr. 5932/2008 s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului Municipiul prin Primar.
În recursul declarat de către reclamant împotriva acestei hotărâri, prin decizia civilă nr. 290/R/2009 s-a admis ca fondat recursul introdus de reclamant, fiind casată integral sentința recurată și trimisă cauza spre judecare în prima instanță la Tribunalul Hunedoara - secția comercială și de contencios administrativ. S-a reținut astfel prin decizia mai sus indicată că, în condițiile în care terenul care face obiectul contractului de concesiune dintre părțile litigante aparține domeniul public al unității administrativ teritoriale, competența revine instanței de contencios administrativ.
Prin sentința nr. 1683/CA/2009 Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtului G.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în cauză este aplicabil termenul de prescripție prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termen ce s-a considerat a fi împlinit, așa încât pretențiile reclamantului sunt prescrise.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul MUNICIPIUL PRIN PRIMAR, solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul de a se admite acțiunea și a fi obligat pârâtul la plata penalităților de întârziere solicitate.
În recurs reclamantul susține că instanța de fond a aplicat greșit prevederile Decretului nr. 167/1958, în cauză fiind aplicabile prevederile Codului d e procedură fiscală, care prevăd ca termen de prescripție 5 ani. Pe fond se susține temeinicia pretențiilor formulate, susținându-se în subsidiar că acordarea penalităților ar trebui acordate cel puțin la nivelul redevenței.
În drept se invocă art. 299 și următoarele civ.
Cod PenalRecursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Prin întâmpinare intimatul G solicită respingerea recursului, apreciind că achitarea penalităților de întârziere la nivelul redevenței indexate cu rata inflației reprezintă îndeplinirea obligațiilor sale contractuale, iar potrivit art. 9 din contract, reclamantul trebuia după 30 de zile de la scadența redevenței să retragă concesiunea.
Analizând recursul reclamantului sub toate aspectele cauzei cât și din prisma criticilor formulate se constată că este fondat în următoarele limite:
Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor Legii nr.462/2002 în cazul contractului de concesiune, în speță care este un contract administrativ în sensul art.2 lit.c din Legea nr.554/2004. Astfel, conform HG nr.852/2008 Stațiunea Straja este declarată stațiune turistică de interes local, iar conform art.3 din Legea nr.213/1998 al.4 raportat la pct.III pct.2 din anexă, zonele de agrement constituie domeniu public de interes local.
În temeiul art.2 lit.c din Legea nr.554/2004 contractul de concesiune a terenului proprietate publică de interes local este un contract administrativ încheiat între autoritatea publică locală și un particular. Prin urmare, acest contract nu are ca părți comercianți, astfel că nu îi pot fi aplicate prevederile Legii nr.469/2002, care în art.1 definește domeniul său de aplicare astfel "Prezenta lege se aplică tuturor contractelor încheiate pentru realizarea actelor de comerț de către agenții economici comercianți persoane juridice și comercianți - persoane fizice.indiferent de forma de proprietate".
Prin urmare, în speță nu sunt aplicabile prevederile art.4 al.3 din legea nr.469/2002, în ce privește limitarea penalităților de întârziere la nivelul sumei asupra căreia sunt calculate penalitățile.
În cauză, penalitățile de întârziere se calculează conform clauzelor contractuale, pentru că părțile au reglementat prin art.9 al contractului de concesiune cuantumul penalităților de întârziere - 5% pe zi, cât și durata de timp pentru care se calculează - 30 de zile de la scadența redevenței.
În a 31-a zi de întârziere la plată părțile au stabilit că sancțiunea aplicabilă este retragerea concesiunii, astfel că reclamantul avea la dispoziție ca după perceperea penalităților de întârziere pe cele 30 de zile să recurgă la retragerea concesiunii, iar faptul că nu a făcut-o este deja culpa sa, de care nu se poate prevala în obținerea unor penalități ulterior celor 30 de zile.
calculul penalităților de întârziere aplicat redevenței indexate pentru perioada 2003-2007 (de la fila 3 din dosarul judecătoriei) doar pentru 30 de zile întârziere se obțin următoarele rezultate: pentru anul 2003 penalitățile sunt de 670,5 lei, pentru anul 2004 - 765 lei, pentru anul 2005 )trei trimestre) - 627 lei, pentru anul 2006 nu se solicită penalități, iar pentru anul 2007 pentru două trimestre penalitățile sunt de 483.75 lei.
Din totalul penalităților s-a achitat suma de 1424 lei (filele 27 și 28 dosarul judecătoriei), astfel încât instanța apreciază că potrivit art.969 cod civil și art.9 din contractul de concesiune, pârâtul trebuia obligat să mai achite o diferență la penalitățile de întârziere în cuantum de 846,75 lei.
Prin urmare, față de cele ce preced, se impune admiterea recursului reclamantului conform art.312 al.2 raportat la art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului.
Va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 846,75 lei cu titlu de diferență penalități de întârziere.
Reclamantul este scutit de taxa de timbru și nu a dovedit efectuarea altor cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL împotriva sentinței nr.1683/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-,și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul MUNICIPIUL prin primar împotriva pârâtului G și obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 647,80 lei cu titlu de diferență penalități de întârziere.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Respinge cererea reclamantului-recurent de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./4 ex./01.02.2010
Jud.fond
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
