Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 825/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 825/
Ședința publică din 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului promovat de --, cu sediul în M C- județul H, împotriva sentinței civile nr. 1413 din 24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-
În lipsa părților.
dezbaterilor s-a consemnat în Încheierea ședinței publice din o9 octombrie 2008, care face parte din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 16 octombrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1413 din 24 iunie 2008, Tribunalul Harghitaa respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice H și a admis acțiunea formulată de reclamantul, dispunând anularea adresei nr. 6421 din 9 aprilie 2008, emisă de pârâtă pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma de 5.441,16 lei reprezentând taxa specială pentru autovehicule, achitată cu chitanța nr. nr. - din 2 aprilie 2008, precum și să plătească dobânda legală aferentă, începând cu data achitării taxei speciale și până la restituirea efectivă a sumei datorate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a achitat în contul bugetului de stat taxa specială de primă înmatriculare iar prin cererea înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice H sub nr. 6421 din 9 aprilie 2008, dovedit că a solicitat restituirea taxei a cărei percepere este contrară reglementărilor comunitare, prin adresa nr. 6421 din 9 aprilie 2008 emițându-se un răspuns negativ la cererea de restituire pe motiv că aceasta a fost încasată în baza Codului fiscal și a fost achitată în mod benevol.
Răspunsul negativ a fost considerat drept o decizie privind restituirea de taxe în sensul art. 88 lit. "a" din Codul d e procedură fiscală, ea fiind adoptată în urma analizării unei probleme.
În esență, s-a relevat că potrivit art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal și pct. 3.1. ind. 1 - 3.1. ind.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autoturismele, autovehiculele noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Față de aceste texte legale, instanța a reținut prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene și hotărârea CJE în cauza Weigel (2004), subliniindu-se rostul reglementării indicate, acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele de import și cele similare autohtone, în condițiile în care în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Astfel, obiectul reglementării comunitare, conform hotărârii CJE invocată este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, iar instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Relația dintre dreptul comunitar și cel național al statelor membre, a fost diferită, potrivit primei instanțe, de Decizia în cauza Costa/Enel (1964) a CJE, iar în cauza Simmenthal (1 976) CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau pe calea unei alte proceduri constituționale.
Instanța de fond a concluzionat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, iar taxa trebuie restituită fiind irelevant faptul că reclamantul a achitat-o în mod voluntar, altfel nici nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autovehiculului în România.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs pârâta c are a cerut modificarea în parte în sensul restituirii în parte a taxei achitată, cuantumul diferenței de restituit urmând a fi stabilit de către organele fiscale potrivit legislației în domeniu. În motivarea recursului s-au invocat prevederile OUG nr. 50/2008 prin care a fost instituită taxa de poluare pe autovehicule, act normativ cu aplicabilitate începând cu 1 iulie 2008, fiind emisă și HG nr. 616/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare.
Recurenta a invocat prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 și procedura legală de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Se observă că recurenta practic nu critică hotărârea primei instanțe sub aspectul incidenței și priorității normei dreptului comunitar ca argument esențial de înlăturare a aplicabilității prevederilor art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal și ca temei al restituirii taxei speciale de primă înmatriculare. Recurenta invocă doar un act normativ emis și intrat în vigoare după pronunțarea sentinței atacate, respectiv a OUG nr. 50/2008 care include taxa de poluare, act normativ care practic prevede compensarea celor două taxe și restituirea în condițiile reglementate de normele de aplicare aprobate de HG nr. 686/2008, a eventualei diferențe.
Solicitarea recurentei nu poate fi acceptată din mai multe considerente:
Prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1-214/2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În preambulul acestei ordonanțe se reține printre altele și necesitatea adoptării de măsuri pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Acest act normativ instituie taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu (art. 1 alin. 1) iar potrivit art. 4, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Este adevărat că prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 reglementează restituirea diferenței între suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 iunie 2008 cu titlu de taxă specială autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare, dar, la aplicarea în cazul dedus judecății a acestui articol, se constată următoarele:
Prevederile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 (în prezent abrogate), pe de o parte și, prevederile OUG nr. 50/2008, pe de altă parte, reglementează două taxe distincte. Reclamanta a solicitat restituirea taxei speciale achitată și percepută în cursul anului 2007, cererea de chemare în judecată fiind formulată la o dată anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, care prevăd practic o compensare valorică a celor două taxe. În raport cu data formulării acțiunii, se pune doar problema aplicabilității art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003, aspect deja clarificat prin necesitatea aplicării prioritare a normelor dreptului comunitar. OUG nr. 50/2008 nu poate fi considerată o lege de procedură care să se aplice din momentul intrării în vigoare și procesului în curs de judecată începute sub vechea lege. OUG este un act normativ care se aplică, așa cum se și prevede în art. 14 alin. 1, la data de 1 iulie 2008. Dacă am admite că acest act normativ ar retroactiva și cu privire la cauzele înregistrate anterior intrării lui în vigoare, pe lângă faptul că s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile, s-ar ajunge la situația ca pentru cauze similare soluționate irevocabil până la 1 iulie 2008 nu s-au aplicat prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008, în timp ce, pentru cele care au fost soluționate doar în primă instanță, din motive care nu țin de titularul cererii de chemare în judecată, se aplică articolul menționat, situație discriminatorie. Textul art. 6 al HG nr. 686/2008, instituie o procedură de restituire, procedură care nu era reglementată la data formulării cererii de chemare în judecată și a pronunțării instanței de fond. Acceptând că pentru un autovehicul deja înmatriculat, se compensează cele două taxe și se restituie diferența la cererea contribuabilului plătitor, care trebuie să anexeze actele prevăzute la art. 6 alin. 4 și 5 din HG nr. 686/2008, ar însemna că vorbim de aceeași taxă de primă înmatriculare reglementată de articolele abrogate prin OUG nr. 50/2008, diferența fiind doar de ordin valoric. În această situație revin în discuție normele de drept comunitar, cu toate argumentele deja expuse, așa cum au fost reținute și de prima instanță.
Nu este de neglijat un alt aspect care s-ar pune în discuție dacă s-ar accepta în cazul dedus judecății compensarea. În înțelesul său juridic, compensarea este un mijloc de stingere a două obligații reciproce, compensația legală presupunând îndeplinirea unor condiții. Pornind de la realitatea că pârâta are obligația de restituire a taxei speciale corelată cu pretinsa obligație a reclamantei de a plăti taxa de poluare, înseamnă că reclamanta ar datora taxa de poluare introdusă la 1 iulie 2008, retroactiv, anterior intrării ei în vigoare pentru un autoturism deja înmatriculat, în pofida faptului că taxa de poluare, potrivit OUG nr. 50/2008 se datorează cu ocazia primei înmatriculări.
În altă ordine de idei, procedura de restituire reglementată de HG nr. 686/2008 reprezintă o etapă administrativă în cadrul căreia, pe lângă verificarea documentației depuse de contribuabil acestuia în vederea efectuării compensării sau restituirii, după caz, organul fiscal competent trebuie să constate și dacă există obligații fiscale neachitate înregistrate de către contribuabil, iar în caz afirmativ, acestea trebuind a fi compensate conform art. 116 din OG nr. 92/2003. Existența acestei proceduri speciale reglementate prin HG nr. 686/2008, practic ar obliga instanța să-și depășească și cadrul procesual dedus judecății, dar să se și substituie procedurii administrativ fiscale, încălcând și principiul disponibilității părților în procesul civil, alături de principiul neretroactivității legii civile, precum și normele legale de competență, deoarece actul normativ intrat în vigoare după formularea cererii de chemare în judecată, după pronunțarea în primă instanță, nu prevede posibilitatea de a se adresa direct instanței de judecată cu o cerere de restituire a taxei speciale.
În plus, se face trimitere la art. 116 din OG nr. 92/2003 care reglementează procedura compensării, compensare care se poate efectua de organul fiscal și din oficiu, potrivit alin. 4 din articolul menționat, dacă se constată existența unor creanțe reciproce. Prin urmare, pentru cererea de compensare formulată de intimată în cadrul căii de atac a recursului, pârâta intimată poate uzita de alte mijloace procedurale. În cazul dedus judecății, dacă s-ar admite recursul în sensul solicitat de recurentă de a se dispune restituirea în parte a taxei, iar cuantumul diferenței de restituit urmând a fi stabilit de organele fiscale, ar însemna că nu s-a soluționat cererea de chemare în judecată, operând practic o transferare a competenței de soluționare în baza unei norme intrate ulterior în vigoare, îngrădind reclamantei liberul acces la justiție.
Față de cele ce preced, instanța constată că recursul pârâtei este nefondat, inclusiv sub aspectul penalităților de întârziere care au fost acordate în deplin acord cu prevederile Codului d e procedură fiscală.
Văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 1413 din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-17.11.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
