Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 88/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 88
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, jud. B, împotriva sentinței nr. 898//25.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2010 și s-au consemnat în încheierea din acea zi, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 18 01.2010, când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra recursului în contencios fiscal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Brăila, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice B prin care solicită anularea Deciziei nr. -/07.09.2009 emisă de pârâtă, obligarea acesteia la restituirea taxei pe poluare în cuantum de 2465 lei actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că potrivit facturii nr. 0027/22.08.2009 a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Opel Astra si, pentru a putea înmatricula acest autoturism pentru prima data în România i s-a comunicat prin decizia de calcul a taxei de poluare nr. -/07.09.2009 emisă de B ca trebuie sa plătească o taxa de mediu în cuantum de 2465 lei. Reclamantul a precizat ca această taxă este ilegală întrucât dispozițiile nr.OUG 50/2008 contravin art. 90 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri depuse la dosar de către reclamant.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a Administrației Fondului pentru Mediu motivând că potrivit art. 1 al.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare se constituie venit la bugetul acestui Fond care îl gestionează în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, cerere care însă a fost respinsă de către instanță ca nefondată.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii pe de o parte ca inadmisibilă motivat de faptul reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 6 al.2 din Legea 554/2004, exercitând două căi de atac împotriva titlului de creanță deși legea nu prevede acest lucru.
Tribunalul Brăila prin sentința civilă nr. 898//25.11.2009 a respins cererea pârâtei de introducere în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu B, a admis acțiunea formulată de reclamantul, a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr. -/07.09.2009 emisă de pârâtă și decizi nr. 385/13.10.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bao bligat-o să restituie reclamantului suma de 2465 lei taxă specială pentru autoturisme și autovehicule cu rata dobânzii la data plății.
Ca parte căzută în pretenții, în baza art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 604 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în speță au fost respectate disp. art. 6 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 ți că reclamantul nu a exercitat două căi de atac împotriva aceluiași titlu de creanță atât timp cât instanța a fost investită cu o cerere de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule după soluționarea de către Bac ontestației administrative.
Pe fond, prima instanță a reținut având în vedere probele administrate, normele interne și comunitare că actul administrativ este vătămător pentru reclamant, prin însăși plata taxei de poluare iar demersul prealabil administrativ la care acesta este obligat prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale Codului d e procedură fiscală este asigurat prin cererile de restituire a taxei depuse la. B și se impune ca suma achitată de reclamant să fie restituită în integralitate.
În ceea ce privește cererea pârâtei de introducere în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu B, în calitate de pârât întrucât este beneficiarul acestor sume, instanța urmează să respingă această cerere deoarece pârâta este cea care a încasat taxa pentru poluare, iar pe de altă parte pârâta nu poate chema în judecată o altă persoană tot în calitate de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, criticând- sub aspectul legalității și temeiniciei.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a anulat și decizia nr. 365/13.10.2009 emisă de B în condițiile în care acțiunea formulată de reclamant nu a cuprins un capăt de cerere în acest sens.
În aceste condiții apreciază că instanța de judecată a acordat mai mult decât a solicitat reclamantul, aspect ce se încadrează în disp. art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
În aceleași motive, pârâta a susținut că reclamantul a exercitat două căi de atac împotriva aceleiași creanțe cu toate că legea nu prevede această posibilitate. Astfel, împotriva deciziei nr- emisă de B, reclamantul a exercitat calea de atac prevăzută de art. 205 din nr.OG 92/2003, soluționată prin Decizia nr. 385/2009 emisă de B și împotriva aceluiași titlu de creanță a formulat a doua cale de atac, respectiv acțiune la instanța de contencios administrativ.
În acest condiții, apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică, neavând în vedere prevederile art. 218(2) din nr.OG 92/2003.
De asemenea a mai susținut că taxa de poluare se încadrează în prevederile Comisiei Europene și că dispozițiile nr.OUG 50/2008 devin contrare Tratatului Comunității Europene (art. 90) numai în situația în care sunt declarate ca atare de către Curtea Europeană de Justiție singura care poate să interpreteze Tratatul.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Analizând și verificând sentința prin prisma motivelor invocate de pârâtă, dar și din oficiu, sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, se reține că instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză la care a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ce nu necesită a fi reformată.
Astfel, din lucrările dosarului rezultă că reclamantul nu a exercitat două căi de atac împotriva aceluiași titlu de creanță așa cum susține recurenta pârâtă, în condițiile în care acesta s-a adresat instanței de contencios administrativ cu cerere la data de 22.10.2009 după emiterea Deciziei nr. 385/13.10.2009 a ca urmare a contestației administrative formulate de același reclamant (filele 22-28 dosar fond).
Mai mult decât atât, reclamantului nu i se poate îngrădi accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil pentru că altfel s-ar încălca prevederile art. 6 din
În aceste condiții, se constată că prima instanță nu a încălcat nici principiul disponibilității așa cum s-a susținut deoarece în cauză nu s-a introdus din oficiu vreo parte nemenționată în cererea de chemare în judecată. În consecință instanța s-a pronunțat în limitele obiectului cererii cu care a fost investită.
Taxa de poluare, pe care reclamantul a fost obligat să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată, deoarece prevederile OUG nr. 50/2008, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe vamale la import sau la export, precum și a altor taxe cu efect echivalent, art. 23.
Potrivit art. 2 al acestui articol, dispozițiile menționate se aplică produselor originale din statele membre, precum și produselor care provin din țări terțe, care se află în libera circulație în statele membre.
Potrivit art. 28 al aceluiași tratat, între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
De asemenea, art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzisă și aplicarea produselor altor state membre de impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În consecință, prevederile menționate din tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În acest context, prin instituirea taxelor de poluare pentru autoturisme, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate din tratat, Curtea urmând să constate că prevederile nr.OUG 50/2008, sunt reglementari contrare Tratatelor la care România este parte și care, potrivit Constituției, au prioritate față de legislația internă.
Cum criticile formulate de pârâtă se constată a fi nefondate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, jud. B, împotriva sentinței nr. 898//25.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red. /05.02.2010
Tehnored. /4ex./05.02.2010
Comunicat 2 ex./05.02.2010
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
