Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 898/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 898
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF B -Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană- Administrația Finanțelor Publice Municipală B, cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul B,împotriva sentinței nr. 225 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanta intimată " COM", cu sediul social în județul B, localitatea Deal, comuna.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru reclamanta intimată Com, lipsă fiind pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,:
Reprezentantul reclamantei intimate a depus întâmpinare la recursul formulat și întrebat fiind, a precizat că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât soluția instanței de fond este temeinică și legală.
În temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă,instanța rămas în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din 12 ianuarie 2009, reclamanta " Com" Deal, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B - Direcția Generală a Finanțelor Publice B solicitând a se dispune, prin hotărâre judecătorească, recunoașterea de către instanța română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității Europene și obligarea pârâților la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 3.286 lei, achitată pentru autoturismul cumpărat din spațiul european, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În fapt, reclamanta a arătat că a cumpărat din spațiul european un autoturism entru p. care a fost obligată să plătească taxa de primă înmatriculare anterior menționată, în vederea înmatriculării acestora în circulație.
Reclamanta a apreciat că taxele percepute de autoritățile române nu sunt în acord cu dispozițiile art. 28 din
In susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Statul Român a împuternicit Direcția Generală a Finanțelor Publice care depus întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală.
Prin sentința nr. 225 din 11 februarie 2009, Tribunalul Botoșani a respins excepția lipsei calității procesuale pasive - și a admis acțiunea reclamantei, obligând Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor să restituie acesteia contravaloarea taxei de primă înmatriculare, în sumă de 3.286 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut următoarele:
Față de calitatea părților chemate în judecată, a constatat că citarea în calitate de pârât Statului Român - prin este oportună, în vederea realizării efectului de opozabilitate a hotărârii față de o autoritate publică care a pretins plata taxei de primă înmatriculare în vederea înmatriculării în circulație a autoturismului proprietatea reclamantului.
În ceea ce privește lipsa procedurii prealabile instanța de fond apreciază că potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin această dispoziție constituțională s-a recunoscut de către Statul Român principiul priorității dreptului comunitar și cel al efectului direct al acestuia în dreptul intern, fapt ce presupune obligația României de a respecta caracterul obligatoriu al tuturor izvoarelor dreptului comunitar.
În categoria acestora, un rol important îl deține jurisprudența Curții de la Strasburg care a instituit o serie de principii generale de drept - cu aceeași valoare juridică ca și dispozițiile tratatelor constitutive.
Față de procedura prejudiciată reglementată de art. 234 din, instanța a constatat că dispozițiile tratatelor și cele ale Convenției d l Bruxelles, precum și hotărârile deja emise de către C, nu pot, prin ele însele să facă obiectul unei cereri de interpretare, prin urmare norma de drept fiind suficient de precisă și incondițională pentru a produce un efect direct, instanța a apreciat că nu este cazul declanșării unei astfel de proceduri.
Față de încadrarea juridică a acțiunii, instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.
În ce privește competența Tribunalului Botoșani de a soluționa prezentul litigiu, instanța a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Față de dreptul pretins de reclamantă, instanța a constatat că odată cu aderarea țării noastre la Comunitatea Europeană, România - ca și orice alt stat membru - are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia - are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
In speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statelor membre, conținând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit acestei dispoziții din, sunt interzise în statele membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de Justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind "orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială a comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produselor naționale și celor importate" (Hotărârea nr. 8/74 ). Curtea a arătat prin aceeași hotărâre că: "pentru ca o măsură a statului membru sa poată intra în câmpul de aplicare a acestei definiții nu este necesar nici ca aceasta să producă un efect restrictiv asupra importurilor, ci este suficient doar ca măsura să afecteze, de o anumită manieră, cursul importurilor".
Tribunalul a constatat că prin instituirea taxei de primă înmatriculare este evident că Statul Român a afectat, într-o anumită manieră, cursul importurilor de autoturisme din spațiul european, aducând atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunității Europene înscrise în art. 14 din - respectiv acela de realizare a unei "piețe comune", a unui spațiu tară frontiere interioare, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor.
Ori, potrivit art. 10 din Tratat, autoritățile statale (inclusiv jurisdicțiile) au obligația de a lua toate măsurile destinate asigurării executării dreptului comunitar, iar atunci când textul național este redactat într-o asemenea manieră încât să nu pară posibilă interpretarea conformă cu dreptul comunitar, judecătorul național este nevoit să îndepărteze textul intern, dând întâietate normei de drept comunitar, fără a fi necesară abrogarea sau modificarea prealabilă a normei interne.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a decis, în repetate rânduri, că judecătorul național are obligația - în calitatea sa de judecător comunitar - de a face tot ce este necesar pentru eliminarea dispozițiilor naționale care se opun eficacității depline a normelor comunitare, precum și obligația de a aplica principiul, inerent în sistemul Tratatului, după care statele membre sunt obligate să repare pagubele cauzate particularilor prin încălcările imputabile ale dreptului comunitar.
Totodată, Curtea a decis că judecătorul național este competent să judece toate litigiile care privesc aplicarea dreptului comunitar, fapt care decurge din efectul aplicării directe și a priorității dreptului comunitar și care implică o dublă consecință, respectiv: particularii pot să-și valorifice în fața judecătorilor naționali drepturile recunoscute prin norme comunitare pretins încălcate, iar instanțele naționale au obligația de a asigura respectul lor.
Mai mult, și în sistemul de drept românesc, legea fundamentală prin art. 148 aliniat 2 statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform aliniatului 4 al aceluiași articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestei obligații.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului, pârâtul a arătat în esență că taxa specială de primă înmatriculare a fost stabilită și încasată în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv art. 2141și art. 2142din codul fiscal care stabilesc că taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Cum aceste norme stabilite de Codul fiscal, sunt obligatorii și conforme cu normele relevante din dreptul comunitar și anume art. (3) al. (3) din Directiva 92/12 a Consiliului Comunității Europene din 25.02.1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, recurentul apreciază că legal a stabilit în sarcina reclamantei taxa specială de primă înmatriculare.
A mai arătat recurentul că un alt considerent ce a stat la baza stabilirii taxei speciale de primă înmatriculare a fost cel legat de protecția mediului, preocupare ce face parte din obiectivele fundamentale ale Comunității Europene.
De asemenea, a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A mai precizat faptul că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul, în mod corect a reținut că aceasta este justificată, în speță, trezoreria doar încasând o sumă ce a fost plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ca orice altă taxă sau impozit ce se virează la bugetul de stat, neputând fi atrasă răspunderea directă a acesteia pentru restituirea unei taxe încasate în baza legii române.
Pe fondul cauzei, tribunalul în mod corect a reținut că acțiunea este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană - ca și orice alt stat membru - are obligația să respecte dispozițiile de drept comunitar direct aplicabile, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația să repare daunele cauzate persoanelor particulare.
În speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statele membre, continuând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit dispozițiilor art. 28 din, sunt interzise în state membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind "orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produselor naționale și celor importate.
În mod corect prima instanță a reținut că acțiunea promovată de reclamantă este fondată și a dispus ca Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice să restituie acestuia contravaloarea taxei de primă înmatriculare în sumă de 3.286 lei sumă actualizată cu indicele de inflație.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curteareține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF B -Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană- Administrația Finanțelor Publice Municipală B, cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul B,împotriva sentinței nr. 225 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanta intimată " COM", cu sediul social în județul B, localitatea Deal, comuna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond:
Tehnoredact./
2 ex./20.05.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Hîncu Cezar
