Anulare act administrativ fiscal. Decizia 913/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare proces verbal de contravenție -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 913
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul R,-,. 45,. a,. 22, județul S, împotriva sentinței nr. 3542 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în Calea nr. 202.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru reclamantul recurent, lipsă fiind acesta și pârâta intimată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat pentru reclamantul recurent a depus la dosar adeverința nr. 215 din 18 februarie 2009 emisă de Comitetul executiv al Consiliului Orășenesc, raionul, Regiunea - tradus din limba ucraineană de, prin care s-a adeverit că, fiul lui este bunicul reclamantului recurent și a locuit în orășeșul și a fost înmormântat în anul 1940.
Întrebată fiind a precizat că nu mai are alte probe de solicitat.
Instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru reclamantul recurent a pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței instanței de fond cu trimitere spre rejudecare.
În susținere, a precizat că prima instanță a reținut în motivarea soluției că nu a făcut dovada decesului bunicului reclamantului, însă prin adeverința pe care a depus-o la dosar a acoperit această lipsă din dosar. De asemenea, a făcut dovada cu înscrisuri că a avut calitatea de văduvă, după soțul său. De asemenea, a arătat că la fila 38 dosar este depusă o declarație autentificată că și au fost refugiați ca urmare a părăsirii forțate a domiciliului.
În ceea ce privește adeverința de arhivă emisă de Arhiva de Stat din Regiunea a precizat că dovada proprietăților imobile a fost complinită prin declarațiilor martori. De asemenea, adresa depusă la fila 19 dosar fond, privește alte persoane, astfel că prima instanță a fost în eroare la soluționarea cauzei. A depus concluzii scrise.
În temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, instanța a rămas în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal la data de 13.10.2008, înregistrată sub nr-, reclamantul a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 1724/30.09.2008 emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin care i-a fost respinsă contestația împotriva Hotărârii nr. 184/19.10.2007 adoptată de Comisia Județeană S pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâta i-a respins contestația încălcând prevederile legale în materie, respectiv art. 2 alin. (l), alin. (4) și (5) din nr. 1120/2006 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Reclamantul a precizat că a inițiat o corespondență cu instituțiile abilitate a produce documente prin care să dovedească decesul bunicului său, produs în anul 1940, în momentu1 primului refugiu, conform declarațiilor autentificate ale martorilor, născut in 1908 in localitatea și, născut în 1911 în aceeași localitate.
Din adeverința nr. 1521/28.11.2003 eliberată de Ministerul Justiției al Ucrainei - Direcția Raionala de Justiție, Biroul de înregistrare a actelor de stare civilă, reiese căsătoria bunicilor săi, și, eveniment consemnat la data de 29.10.1935.
Astfel pentru locuitorii din de Nord, Legea nr. 50/1948 a prevăzut posibilitatea ca pentru persoanele decedate după 21 iunie 1941, pentru care data decesului nu putea fi stabilită cu acte de stare civilă, să se înregistreze ca dată a decesului ziua de 9 mai 1945.
In acest sens, s-a admis rectificarea din oficiu a actelor de stare civila întocmite pe baza hotărârilor judecătorești de declarare a morții prezumate, situație care nu s-a aplicat și românilor decedați sau dispăruți in de Nord.
In aceasta problemă trebuie reținut că reconstituirea actului de stare civilă sau constatarea unor fapte prezumate pentru cetățenii români din teritoriul ce a fost ocupat de fosta Uniune, in anul 1940, se puteau face înregistrări speciale ce erau ținute de primari, în baza Decretului nr. 4062/13.12.1940, existând situații de neoperare a acestora.
Din Cartea de Identitate pentru reducere călătorii, valabilă până la 31.10.1948, seria F nr. 28485 eliberata pentru bunica sa, rezultă ca era văduvă, deci susținerile din motivarea deciziei sunt cu încălcarea dispozițiilor legii, fiind întrunite toate elementele cerute de Legea nr. -.
În dovedirea susținerilor sale reclamantul a depus la dosar, în copie, cartea de identitate CFR, adeverința nr. 1521/28.11.2003 eliberată de Ministerul d e Justiție al Ucrainei.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 8 alin. 5 din Legea nr. 290/2003 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 554/2004.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților.
În motivare, pârâta a arătat că deoarece nu deținea "acte certificate de autorități", reclamantul a apelat la prevederile art. 2 alin (4) teza II și (5). În acest sens, sunt depuse la dosar declarațiile pe proprie răspundere și declarațiile martorilor și.
În ceea ce privește refugiul autorilor, atât reclamantul cât și martorii susțin că s-a petrecut în anul 1940, însă nu fac nici o mențiunea în ceea ce privește eventualul deces al autorului în perioada refugiului.
În urma adresei Comisiei Judetene S de Aplicare a Legii nr. 290/2003, înregistrată cu nr. 2131 din 04.02.2005, prin care i se solicita reclamantului sa-și completeze dosarul in sensul art. 2 alin (5) din HG1120/2006, acesta depune in completare o "Adeverinta de Arhiva" eliberată de Arhiva de Stat din Regiunea. În acest document se menționează că informații privind proprietățile imobiliare ale autorilor și nu s-au găsit.
La data de 12.11.2004 reclamantul a depus o nouă declarație susținută de declarațiile date de aceeași martori, și, în care de această dată susțin că defuncții săi bunici s-au refugiat în anul 1940 în România, bunicul decedând în anul 1940, iar bunica ulterior a revenit in localitatea iar în anul 1944 s-au refugiat din nou (. ) însă nu posedă vreun act, carnet de refugiat sau alte dovezi scrise din care să rezulte această calitate.
Ulterior, reclamantul a depus în completarea dosarului o adresă eliberată de Direcția Județeană Sa A rhivelor Nationale prin care se comunică faptul ca s-au cercetat declarațiile de avere ale refugiaților, dar nu figurează.
Pentru a dovedi decesul autorului reclamantul a depus Cartea de Identitate pentru reducere călătorii, eliberată la data de 05.10.1948 pe numele autoarei, în care se face mențiunea că este văduvă.
Deoarece reclamantul nu a mai depus nici un act în completare, Comisia Judeteana S de Aplicare a Legii nr. 290/2003 a emis Hotarârea nr. 184, prin care a respins cererea acestuia. Cu prilejul depunerii contestației împotriva Hotărârii nr. 184, reclamantul a depus susținerea acesteia o copie nelegalizată a unui Tabel Nominal de refugiați, emisă de Primăria comunei, în care figurează autoarea. Însă nu se specifică dacă este vorba de refugiul din 1940 sau cel din 1944.
Prin sentința nr. 3542 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal, respins, ca nefondată cererea formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1724 din 30 septembrie 2008 Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 (filele 7-8 dosar) a fost respinsă contestația formulată de reclamantul împotriva Hotărârii nr. 184/19 octombrie 2007 adoptată de Comisia Județeană S pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
S-a reținut în motivarea acestei decizii că nu sunt depuse la dosar acte de stare civilă ale autorului.
În dovedirea calității de refugiat a autoarei s-a depus la dosar Tabelul nominal cu refugiații din stabiliți în comuna, în care este menționată ca fiind refugiată, împreună cu un copil. Pentru dovedirea calității de refugiat a autorului nu este depus nici un document oficial și nici nu se face dovada inițierii corespondențe cu instituțiile abilitate în vederea obținerii acestei dovezi.
Astfel, dovada calității de refugiat a autorului nefiind făcută, s-a considerat că nu sunt îndeplinite prevederile Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantului i s-a pus în vedere obligația de a face dovada calității de refugiat în ce îi privește pe autorii lor, atât de Comisia Județeană S de aplicare a Legii nr. 290/2003 (fila 74 dosar), cât și de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 (filele 39-45 dosar), dar nu au produs dovezile solicitate, deși sarcina probei le revenea, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil.
Instanța de fond a constatat că acțiunea este neîntemeiată și a respins-o în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 5 din Legea nr. 290/2003, menținând decizia contestată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată în recurs că prima instanță a făcut referire la persoane străine de cauza de față, amintindu-i ca autori pe G și, stabilliți în comuna Noi în anii 1940 - 1950, conform declarațiilor martorilor și.
De asemenea în recurs s-au invocat și motive privind fondul pricinii.
Recursul care, în drep, se încadrează conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin plângerea pe care a adresat-o tribunalului, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 1724/2008 - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și acordarea drepturilor prevăzute de acest din urmă act normativ, constând în despăgubiri sau compensații pentru bunurile pe care autorii și le-au deținut în localitatea, județul.
Ori, printre considerentele primei instanțe care au stat la baza respingerii acțiunii se găsesc și referi la autorii G și, la adresa nr. 2759 din 16 ianuarie 2007 a Direcției Județene Sa A rhivelor Naționale, ori la martorii și, nici una din aceste trimiteri neavând legătură cu cauza.
Având în vedere acestea, cum hotărârea instanței cuprinde și motive străine de natura pricinii, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei,Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, ocazie cu care vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul R,-,. 45,. a,. 22, județul S, împotriva sentinței nr. 3542 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în Calea nr. 202.
Casează în totalitate sentința nr. 3542 din 18 decembrie 2008/ Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. președintele instanței - -,
plecat la seminar,semnează vicepreședintele
instanței, conform art.261 alin.2 Cod procedură
civilă
Red.- -
Jud.fond:
Tehnoredact./27.05.2009
2 ex.
Judecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Hîncu Cezar
