Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 12/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 27.11.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 12
Ședința Publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă avocat, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus al dosar, întâmpinare din partea pârâtei în 2 exemplare, un exemplar se înmânează avocatului reclamantei.
Avocatul reclamantei depune la dosar chitanță privind achitarea taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,30 lei pentru timbrarea acțiunii și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea fondului cauzei.
Avocatul reclamantei solicită admiterea acțiunii, așa cum a formulat-o, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr- la 27.11.2009 reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâtă pe Casa județeană de Pensii T solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. 10648 din 12.10.2009 emisa de Casa Județeană de Pensii T - Comisia pentru aplicarea Legii 189/2000, constatarea faptului ca aceasta se încadrează in dispozițiile art. 1 lit. c din Legea 189/2000 completata si modificata prin Decretul-Lege nr. 118/2009 si acordarea drepturilor cuvenite reclamantei de la data depunerii cererii.
În motivarea cererii reclamanta arată că potrivit art. 3 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 118 din 30.03.2009 "in cazul celor decedați, urmașii acestora au dreptul la pensie de urmaș in condițiile legii", că a solicitat Casei Județene de Pensii T acordarea dreptului legitim in conformitate cu Legea 189/2000, completata si modificata prin Decretul-Lege nr. 118/2000 si a primit răspuns ca nu se încadrează in Lg. 189/2000 completata si modificata, cu toate ca in Decretul - Lege 118/2009 se face vorbire si de urmași.
Reclamanta arată că părinții săi si au locuit in comuna, sat, jud. (Bulgaria) de unde au fost refugiați, deportați împreuna cu alți romani in com., jud. Constanta, deoarece zona unde locuiau ei a fost preluata de bulgari, si fiecare familie a fost repartizata pe la alte familii in D, aspecte pe care le cunoaște de la părinții săi, pentru ca s-a in 25.09.1943 in com., jud. A, unde părinții săi au plecat sa caute de lucru.
Părinții săi, au rămas marcați pe durata întregii vieți de aceste întâmplări, părinții povestindu-i, nu foarte des insa, încercând sa uite aceasta experiența tragica, cum au fost urcați in caruțe fără sa apuce sa-si ia bunurile personale cu ei si fără să știe, care este destinația finala a călătoriei. din care făceau parte a ajuns in final in D, unde o parte din romanii evacuații din satul său au fost lăsați in sat, jud. Constanta, iar alții au fost duși in alte sate.
Părinții reclamantei, in acest sat au muncit cu ziua, pe unde au găsit de lucru, pentru a întreține familia aproximativ un an, iar apoi au plecat in Transilvania, unde s-a născut aceasta, deoarece nu găseau de lucru si nu aveau din ce sa trăiască.
În drept, reclamanta își întemeiază în drept acțiunea pe disp. D-L nr. 118/2009.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Tad epus al dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și menținerea ca temeinică și legală a Hotărârii pârâtei cu nr. 10648/12.10.2009.
În motivarea întâmpinării pârâta Casa Județeană de Pensii T arată că, Comisia pentru aplicarea Legii 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Tac onstatat că, în raport de dispozițiile art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, că reclamanta nu dovedește calitatea de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, nefiind îndrituită să beneficieze de prevederile art. 1 al acestui act normativ, întrucât este născută la data de 25.09.1943 în localitatea, județul A, iar părinții petentei ( și ) a fost refugiată din comuna, județul, la data de 15 septembrie 1940, conform actelor numite "Situație de avere imobilă rurală" și "Declarațiune" emise de către Arhivele Naționale.
Comisia pentru aplicarea Legii 189/2000, în mod corect, a reținut că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000 și art. 2 din HG127/2002, întrucât la data de 15 septembrie 1940, când s-au refugiat părinții săi, petenta nici nu era concepută, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut ca și al părinților, deoarece s-a născut la un interval de 36 luni ulterioare strămutării.
Pârâta mai arată că a respins cererea formulată de reclamantă și a stabilit că nu are calitatea de beneficiară a drepturilor conferite de Legea 189/2000, modificată și completată, în raport cu Precizările nr. 3233 din 12.09.2002 emise de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția îndrumare și coordonare pensii și alte drepturi de asigurări sociale, coroborate cu Precizările nr. 3423 din 26.09.2002 emise de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția îndrumare și coordonare pensii și alte drepturi de asigurări sociale care menționează că prin sintagma "concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților" se referă doar la copiii care s-au născut la un interval de maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinților conform Codului Familiei care stipulează că perioada concepției este cuprinsă între a 180-a zi și a 300-a zi dinaintea nașterii copilului.
Pârâta arată că reclamanta ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, doar în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 300 zile de la data refugiului părinților săi, însă reclamanta s-a născut la aproximativ 1080 zile după refugiul părinților săi.
Pârâta invocă în drept dispozițiile Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, nr.HG 127/14.02.2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor nr.OG 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie din motive etnice, Precizările nr. 3233/12.09.2002 și nr. 3423/26.09.2002 emise de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și înregistrate sub nr1229/S/24.09.2002 la Casa Județeană de Pensii T; Adresa nr.72762 a Ministerului Justiției si Legea nr. 323/2004.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamanta (născută ) s-a născut la data de 25.09.1943 în localitatea, din județul A, astfel cum rezultă din certificatul de naștere atașat în copie la fila 6 din dosarul Curții de Apel Timișoara.
Instanța constată că solicitarea reclamantei a fost respinsă de Casa Județeană de Pensii T pe considerentul că nu are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 modificată și completată.
Instanța reține că drepturile reclamantei sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr. 105 din 30 august 1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999.
După intrarea în vigoare, Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 a fost modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 189/2000, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 242/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 367/2001; Legea nr. 367/2001; Legea nr. 319/2002; Legea nr. 586/2002, cu modificările ulterioare; Legea nr. 323/2004; Legea nr. 148/2005 și prin Legea nr. 204/2007, acest din urmă act normativ fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 467 din 11 iulie 2007.
Conform art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999,"beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;
c)a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;
d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;
e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;
f) este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
g) a fost evacuată din locuința pe care o deținea".
Conform art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 - norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 127 din 14 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 139 din 22 februarie 2002 - " prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".
În privința mijloacelor de probă ale acestor ipoteze, art. 61din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 prevede că "dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
În același sens, art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 stipulează următoarele:
"(1) Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, cum sunt:
- acte eliberate de Crucea Roșie Internațională;
- acte eliberate de lagărele de concentrare;
- livrete militare sau adeverințe eliberate de 02405 Pitești, pentru persoanele care au fost în detașamentele de muncă obligatorie;
- carnet/foi de pontaj privind zilele de muncă obligatorie;
- carnet de identitate privind pe cei deportați în;
- adeverințe eliberate de Arhivele Naționale Române sau de direcțiile județene ale acestora, ordine, dispoziții etc.;
- buletine de evidență a populației, eliberate de postul de jandarmi din localitatea respectivă din;
- acte eliberate de primăria orașelor respective;
- certificate sau adeverințe de la autoritățile militare ori civile românești;
- adeverințe eliberate de alte autorități din;
- alte asemenea acte oficiale.
(2) În lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori.
(3) În situația în care persoana în cauză dovedește cu acte oficiale data de la care a început perioada de persecuție pe motive etnice, fără să rezulte când încetează aceasta, se poate face uz de proba cu martori pentru stabilirea intervalului de timp pentru care se solicită drepturi conform legii".
În raport cu aceste reglementări, instanța consideră ca fiind nelegal refuzul Casei Județene de Pensii de a accepta dovada strămutării reclamantei.
La filele 7-11 din dosar se află copiile legalizate după declarația și situația de avere imobiliară rurală a tatălui reclamantei din comuna jud., acte din care reiese că părinții reclamantei au fost deportații, iar reclamanta în calitate de moștenitoare a acestora, născută în anul 1943, pe perioada deportării, beneficiază de drepturile prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data formulării cererii, 06.10.2009.
Pe de altă parte, instanța consideră că acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 nu poate fi condiționată de o interpretare strictă a dispozițiilor legale incidente în cauză, impunându-se luarea în considerare a scopului avut de legiuitor la edictarea acestor măsuri reparatorii.
Instanța observă, din acest punct de vedere, că Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 are menirea - astfel cum indică însuși titlul actului respectiv - de a acorda anumite drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
Chiar dacă reclamanta nu era născută sau concepută la momentul strămutării părinților săi, instanța constată că această stare de fapt nu înlătură consecințele pe care strămutarea părinților săi a avut-o asupra împrejurărilor în care reclamanta a fost nevoită să trăiască, din momentul nașterii sale.
Instanța observă că strămutarea părinților reclamantei a determinat abandonarea de către aceștia a tuturor bunurilor imobile deținute în zona din care au fost alungați, cu consecința lipsirii acestora de o parte importantă din averea lor, coroborată cu lipsa unei locuințe în zona în care au fost nevoiți să se refugieze, fiind justificată presupunerea că starea materială a părinților reclamantei nu permitea acestora să asigure reclamantei condițiile de în care - dată fiind starea de război în care se găsea România la momentul respectiv - aceștia nu puteau beneficia de sprijin din partea Statului Român.
Instanța apreciază că reclamanta - deși nu s-a născut și nici nu a fost concepută în perioada strămutării părinților săi - beneficiază de statutul acestora, de refugiați, dat fiind faptul că a fost afectată în mod indiscutabil prin această formă de persecutare la care au fost supuși părinții săi, fiind născută în perioada imediat ulterioară refugierii părinților săi.
De asemenea, instanța apreciază ca fiind formală recunoașterea statutului de persoană strămutată exclusiv în raport cu împrejurarea că strămutarea a avut loc sau nu în perioada legală de concepție.
În acest sens, instanța observă că în discuție este dreptul reclamantei la plata unor drepturi bănești recunoscute prin Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, drept care a luat naștere o dată cu intrarea în vigoare a acestui act normativ, iar nu de la data nașterii sau a conceperii reclamantei.
Dată fiind această situație, instanța apreciază ca fiind nelegală Hotărârea nr.10648/12.10.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T, hotărâre prin care s-a respins cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.
Constatând nelegalitatea acestei hotărâri, în raport cu starea de fapt reținută, instanța va admite ca fiind întemeiată acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T și va anula ca nelegală hotărârea contestată.
În consecință, instanța va obliga Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantei de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data formulării cererii, 06.10.2009.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Anulează Hotărârea nr.10648/12.10.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii
Obligă Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantei de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data de 1.03.2007.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantei -
- pârâtei - Casa Județeană de Pensii
Red./20.01.2010
Tehnored. / 25.01.2010/4 ex
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria
