Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 143/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTNȚA Nr. 143/
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, având ca obiect "refuz acordare drepturi- Legea nr.189/2000".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 9 2009, când părțile au lipsit. Încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12 2009.
CURTEA,
Asupra cererii de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamantul,. în loc. de nr.312, jud. C, născut la data de 22.11.1939 în de, fiul lui și, a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii C, a solicitat anularea hotărârii nr. 2309/29.04.2009 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că a fost strămutat în perioada 15.10.1940-25.02.1945, împreună cu familia, din loc. de în satul, jud. C, din motive etnice determinate de de la Viena și strămutarea granițelor dintre România și Ungaria în perimetrul comunei de, astfel că a rămas în interiorul granițelor românești și familia sa s-a refugiat în loc. pentru a nu suferi diferite persecuții din partea autorităților române.
În probațiune reclamantul a depus la dosar hotărârea nr.2309/2009 atacată, emisă de pârâtă, copia mai multor acte de stare civilă, copiile unor declarații notariale date de martorii și.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Cad epus întâmpinare la dosar, prin care solicită respingerea acțiunii, deoarece reclamantul nu a dovedit condițiile de încadrare în dispozițiile Legii nr. 189/2000. Argumentându-și susținerile din întâmpinare, pârâta a arătat următoarele:
În data de 22.04.2009, contestatorul a depus cererea nr.4868 prin care a solicitat Comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr.189/2000 stabilirea calității de beneficiar al art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 pentru perioada 6 septembrie 1940- 6 martie 1945, pe motiv că în cursul anului 1940, întreaga familie a părăsit domiciliul din loc. de, jud. și s-au refugiat în loc. jud. În realitate, susținerile reclamantului nu sunt confirmate de probele prezentate de acesta, din actele depuse de la instituția pârâtă rezultând că familia reclamantului s-a refugiat în luna ianuarie 1940 din satul, dar nu pe motive etnice, deoarece în luna ianuarie 1940 încă nu se efectuase împărțirea politică a României pe baza de la Viena, acesta fiind aplicat după data de 6 septembrie 1940, după trasarea granițelor noi dintre România și Ungaria. Prin urmare, nu este reală susținerea reclamantului referitoare la existența vreunui pichet de grăniceri români în curtea casei familiei sale, iar motivele mutării familiei reclamantului în alt sat nu se încadrează în condițiile legale prevăzute de Legea nr.189/2000, nerezultând din actele depuse de reclamant că familia acestuia ar fi suferit persecuții etnice în înțelesul Legii nr.189/2000 - art.1 lit.
Pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază acele persoane cu cetățenie română, care, în perioada menționată mai sus, au avut de suferit persecuții etnice, în sensul că au fost refugiați, expulzați sau strămutați în altă localitate. Totodată, potrivit art. 6 ind. 1 din același act normativ, dovedirea situațiilor prevăzute de art. 1 din lege se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Reclamantul a atașat la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, în principal copia actelor de stare civilă ale sale, dovedind că s-a născut pe raza județului C, loc. de și a locuit pe raza loc. de, comuna, jud. Reclamantul a susținut că familia sa, împreună cu reclamantul - copil în vârstă de aproximativ un an, s-ar fi refugiat în cursul anului 1940 din satul de în satul, jud.C, pentru motive etnice, după trasarea graniței noi la limita dintre satele de și, în principal pentru a evita ca tatăl reclamantului să fie încorporat în Armata Română, respectiv deoarece pe terenul deținut de familia reclamantului s-ar fi instalat un pichet de grăniceri români, care le-ar fi șicanat viața de familie. În cauză au fost ascultați martorii și, ambii domiciliați în satul de, comuna, jud. C, afirmând că, deși aveau vârste foarte fragede, fiind copii în satul de, vecini cu reclamantul, cunosc faptul că familia reclamantului ar fi trebuit să se refugieze din satul de deoarece grănicerii i-ar fi obligat să vorbească românește, respectiv că ar fi fost posibil să îl concentreze în armată pe tatăl reclamantului. Reclamantul a afirmat că știe aceste aspecte de la mama sa, nu din cunoașterea lor directă.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că familia reclamantului, inclusiv acesta, ar fi fost strămutați ori că s-ar fi refugiat din motive etnice, ci doar faptul că familia reclamantului s-a mutat dintr-un sat în altul în aceeași comună, situată în județul C, astfel că starea de fapt relatată de reclamant, așa cum a fost dovedită în cursul judecății în cauză, nu întrunește niciuna dintre condițiile legale cuprinse în art.1 din Legea nr.189/2000, cu consecința că reclamantul nu se încadrează în niciuna dintre situațiile de la art.1 din Legea 189/2000 și nu poate beneficia de prevederile reparatorii ale acestei legi. Voința legiuitorului nu poate fi înfrântă de instanța de judecată prin adăugarea unor stări de fapt noi la cele prevăzute expres de legiuitor în art.1, astfel că acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă și instanța va menține hotărârea nr.2309/2009 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind nefondată acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul de nr.312 jud.C, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, cu sediul în Sf.G, str.-.-, nr.14, jud.C, având ca obiect contestarea Hotărârii nr.2309/29.04.2009, emisă de pârâtă.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 2009.
Președinte, Grefier
- - - - -
Red: /11.12.2009
Dact: MD/16.12.2009 - 4 ex.
12 2009
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu
