Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 144/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR--06.05.2008

SENTINȚA CIVILĂ NR.144

Ședința publică din 02.06.2008

PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii T, având ca obiect Legea nr.189/2000.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei, lipsă fiind pârâta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța unește excepția cu fondul cauzei și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției tardivității ca neîntemeiată, acțiunea fiind formulată în termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr.554/2004 și de reglementările speciale ale Legii nr.189/2000. Pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul recunoașterii calității de persecutat politic a reclamantei cu consecința anulării adresei nr.5596/2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri în sensul recunoașterii drepturilor prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei. Depune concluzii scrise și chitanță pentru suma de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.

CURTEA

Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:

Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 6 mai 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii T și a solicitat obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană persecutată din motive etnice și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000, anulând refuzul exprimat prin adresa nr.5596 din 10 aprilie 2008 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației reclamanta reține următoarele:

Casa Județeană de Pensii a interpretat greșit art.1 din Legea nr. 189/2000 și i-a respins prima cerere prin Hotărârea nr.5362 din 10.02.2003, hotărâre pe care nu a atacat-

Dat fiind faptul că perioada de acordare a acestor drepturi s-a prelungit, a formulat oad oua cerere, în termen, așa cum recunoaște și Casa Județeană de Pensii urmare a reanalizării dosarului administrativ înregistrat pe numele său, cerere care de asemenea i-a fost respinsă.

Reclamanta arată că la dosarul administrativ a depus acte doveditoare din care reiese cu claritate că familia sa a fost strămutată din localitatea de domiciliu în anul 1941.

Este real că reclamanta s-a născut în anul 1942, dar conform art.1 din nr.OG105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate în prezenta lege.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice; prin persoana persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este de necontestat că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați, suferind aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Faptul că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor pe motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din nr.OG105/1999 și soțului supraviețuitor. Deci dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale.

Cu siguranță că cea de-a doua cerere adresată la data de 25.03.2008 Casei Județene de Pensii poate fi asimilată unei cereri de revizuire a Hotărârii nr.5362/10.02.2003, în sensul prevederilor art.10 din Legea nr.189/2000, în baza cărora pârâta, atunci când este sesizată sau din proprie inițiatică, va verifica legalitatea drepturilor ce se acordă beneficiarilor acestei legi și va emite decizie de revizuire.

(3) Împotriva deciziei de revizuire emise în condițiile alin.(1) și (2) persoana interesată poate introduce contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ.

Dat fiind faptul că cererea a fost formulată în termenul prevăzut de Legea nr.554/2004 și de reglementările speciale ale Legii nr.189/2000 și pentru toate motivele de fapt și de drept invocate, reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 15 mai 2008, pârâta Casa Județeană de Pensii T, a solicitat respingerea acțiunii, în principal pe excepția de tardivitate, iar în subsidiar, pe fond ca neîntemeiată. (filele 15-18 dosar).

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că acțiunea reclamantei este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Cererea reclamantei adresată pârâtei, înregistrată sub nr.5596 din 10 aprilie 2008, poate fi asimilată unei cereri de revizuire a Hotărârii nr.5362 din 10 februarie 2003, în sensul prevederilor art.10 din Legea nr.189/2000, conform cărora pârâta este îndrituită ca din proprie inițiativă sau urmare unei sesizări, să verifice legalitatea drepturilor ce se acordă beneficiarilor acestei legi și să emită decizie de revizuire care poate fi contestată în instanță, în baza legii contenciosului administrativ.

De aceea, față de răspunsul primit de reclamantă de la pârâtă, instanța apreciază că acțiunea în contencios administrativ este formulată în termenul prevăzut de Legea nr.554/2004, coroborat cu dispozițiile speciale ale Legii nr.189/2000, astfel încât acțiunea nu este tardivă.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.1755 din 23 martie 2007, în dosarul nr- (filele 9-10 dosar).

Pe fondul acțiunii, reclamantei i se opune de către pârâtă, faptul că aceasta s-a născut la un interval de 14 luni după refugiul părinților săi, astfel încât, nașterea reclamantei nu se încadrează în termenul maxim de 300 zile de la începutul strămutării, pentru a fi considerată concepută la data refugiului, în raport de termenul legal al concepției, din art.654 Cod civil.

Or, reglementările legislației familiei nu prezintă relevanță, sub aspectul analizat, iar precizările Casei Naționale de Pensii, nr.3233 din 12 septembrie 2002, nu pot modifica sau completa conținutul și înțelesul prevederilor Legii nr.188/2000, care acordă drepturi compensatorii persoanelor care au fost victimele unor persecuții etnice, fiind strămutate din localitățile de domiciliu. În această categorie intră și copii născuți în familiile strămutate, asupra cărora s-au răsfrânt consecințele vădit nefavorabile produse în viața întregii familii. Jurisprudența în materie este unanimă în a recunoaște aceste drepturi și copiilor născuți după o perioadă mai M de 300 de zile de la refugiu.

Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată și va dispune anularea adresei și a hotărârii ca nelegale, cu obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să confere reclamantei drepturile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.

Văzând și dispozițiile prevăzute de art.274 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii

Anulează adresa 5596 din 10 aprilie 2008 emisă de pârâtă în condițiile prevăzute de art.10 din Legea nr.189/2000, și o obligă pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde reclamantei drepturile conferite de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.

Obligă pârâtele să-i plătească reclamantei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2008.

PREȘEDINTE

- - -

GREFIER

- -

Red./01.07.2008

Tehnoredact./01.07.2008 - Ex. 2

Emis 2 comunic.

. - sat M nr.80 jud.

.Casa Județeană de Pensii T - T, str.-, - jud.

Președinte:Mircea Ionel Chiu
Judecători:Mircea Ionel Chiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 144/2008. Curtea de Apel Timisoara