Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 155/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 06.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.155
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamatul, în contradictoriu cu pârâtul Casa Județeană de Pensii A, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr.189/2000.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în contencios de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-la data de 06.04.2009 reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr.82/12.01.2009 a Comisiei instituită în baza Legii nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat a formulat o cerere prin care a solicitat stabilirea calității de beneficiar al nr.OG 105/1999, și modificată prin Legea nr.189/2000, iar Comisia constituită a respins-o, susținând ca nu a fost posibilă refugierea sa încă din 6 septembrie 1940, întrucât nu era născut în 01. 02.1944.
Precizează faptul că, s-a înțeles eronat din cererea sa, întrucât nu susține acest lucru, familia sa (tatăl, mama și fratele ) au fost strămutați forțat în 06 septembrie 1940, el născându-se în timpul deportării și starea de refugiere s-a menținut până la sfârșitul anului 1945, aproximativ un an și J, timp în care a avut domiciliu forțat, împreună cu părinții și fratele său.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Domnul s-a născut la data de 1.02.1944 în localitatea, județul
În urma de la Viena din 30 august 1940, după ce localitatea de domiciliu a familiei reclamantului a fost ocupată de către armata și autoritățile maghiare, au început persecuțiile de natură etnică asupra populației de naționalitate română.
Ca urmare a acestei situații, familia reclamantului a fost nevoită să se refugieze în data de 6.09.1940, reîntorcându-se ulterior, după două luni, în localitatea de domiciliu.
Instanța constată că drepturile reclamantului sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr. 105 din 30 august 1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999.
După intrarea în vigoare, Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 a fost modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 189/2000, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 242/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 367/2001; Legea nr. 367/2001; Legea nr. 319/2002; Legea nr. 586/2002, cu modificările ulterioare; Legea nr. 323/2004; Legea nr. 148/2005 și prin Legea nr. 204/2007, acest din urmă act normativ fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 467 din 11 iulie 2007.
Conform art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999,"beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;
c)a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;
d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;
e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;
f) este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
g) a fost evacuată din locuința pe care o deținea".
Conform art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 - norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 127 din 14 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 139 din 22 februarie 2002 - "prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".
În privința mijloacelor de probă ale acestor ipoteze, art. 61din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 prevede că "dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
În același sens, art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 stipulează următoarele:
"(1)Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, cum sunt:
- acte eliberate de Crucea Roșie Internațională;
- acte eliberate de lagărele de concentrare;
- livrete militare sau adeverințe eliberate de 02405 Pitești, pentru persoanele care au fost în detașamentele de muncă obligatorie;
- carnet/foi de pontaj privind zilele de muncă obligatorie;
- carnet de identitate privind pe cei deportați în;
- adeverințe eliberate de Arhivele Naționale Române sau de direcțiile județene ale acestora, ordine, dispoziții etc.;
- buletine de evidență a populației, eliberate de postul de jandarmi din localitatea respectivă din;
- acte eliberate de primăria orașelor respective;
- certificate sau adeverințe de la autoritățile militare ori civile românești;
- adeverințe eliberate de alte autorități din;
- alte asemenea acte oficiale.
(2) În lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori.
(3) În situația în care persoana în cauză dovedește cu acte oficiale data de la care a început perioada de persecuție pe motive etnice, fără să rezulte când încetează aceasta, se poate face uz de proba cu martori pentru stabilirea intervalului de timp pentru care se solicită drepturi conform legii ".
Instanța reține că reclamantul nu era născut la momentul la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu.
De asemenea, dată fiind data nașterii reclamantului, în raport cu perioada strămutării, nu se poate reține că aceasta a fost conceput în perioada strămutării părinților săi.
Pe de altă parte, instanța consideră că acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 nu poate fi condiționată de o interpretare strictă a dispozițiilor legale incidente în cauză, impunându-se luarea în considerare a scopului avut de legiuitor la edictarea acestor măsuri reparatorii.
Instanța observă, din acest punct de vedere, că Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 are menirea - astfel cum indică însuși titlul actului respectiv - de a acorda anumite drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
Chiar dacă reclamantul nu era născut sau conceput la momentul strămutării părinților săi, instanța subliniază că această stare de fapt nu înlătură consecințele pe care strămutarea părinților săi a avut-o asupra împrejurărilor în care reclamantul a fost nevoit să trăiască, din momentul nașterii sale.
Instanța observă că strămutarea părinților reclamantului a determinat abandonarea de către aceștia a tuturor bunurilor imobile deținute în zona din care au fost alungați, cu consecința lipsirii acestora de o parte importantă din averea lor, coroborată cu lipsa unei locuințe în zona în care au fost nevoiți să se refugieze.
Aceste lipsuri nu au putut fi remediate în perioada scurtă care a trecut de la momentul strămutării și până la nașterea reclamantului, fiind justificată presupunerea că starea materială a părinților reclamantului nu permitea acestora să asigure reclamantului condițiile de creștere pe care le-ar fi putut asigura în absența strămutării. Reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în condițiile în care - dată fiind starea de război în care se găsea România la momentul respectiv - aceștia nu puteau beneficia de sprijin din partea Statului Român. Nu rezultă din înscrisurile depuse la dosar - și nici nu s-a susținut acest fapt - că părinții reclamantului aveau o situație financiară care să le permită să suporte fără privațiuni pierderea patrimonială ocazionată de strămutarea la care au fost supuși.
De aceea, instanța apreciază că reclamantul - deși nu s-a născut și nici nu a fost conceput în perioada strămutării părinților săi - beneficiază de statutul acestora, de refugiați, dat fiind faptul că a fost afectat în mod indiscutabil prin această formă de persecutare la care au fost supuși părinții săi, fiind născut în perioada imediat ulterioară refugierii părinților săi.
O interpretare contrară a acestor texte legale ar conduce la excluderea pe considerente formale a unor persoane care au fost în mod evident afectate de persecuțiile etnice la care au fost supuse familiile din care făceau parte.
De asemenea, instanța apreciază ca fiind formală recunoașterea statutului de persoană strămutată exclusiv în raport cu împrejurarea că strămutarea a avut loc sau nu în perioada legală de concepție.
Sub acest aspect, instanța consideră că nașterea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 se raportează la data intrării în vigoare a acestui act normativ și, eventual, la data depunerii cererii de acordare a acestor drepturi, iar nu la data concepției persoanei în cauză.
În acest sens, instanța observă că în discuție este dreptul reclamantului la plata unor drepturi bănești recunoscute prin Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, drept care a luat naștere o dată cu intrarea în vigoare a acestui act normativ, iar nu de la data nașterii sau a conceperii reclamantului.
Data concepției persoanei în cauză poate fi avută în vedere la determinarea statutului de persoană strămutată, astfel încât nu poate fi considerată ca un criteriu de excludere de la acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 decât în măsura în care instanța reține absența calității de persoană strămutată a petentului.
Dată fiind această situație - reținând că reclamantul are calitatea de persoană strămutată - instanța apreciază ca fiind nelegală Hotărârea nr. 82/12.01.2009 a Comisiei instituită în baza Legii nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii A, hotărâre prin care s-a respins cererea reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.
Constatând nelegalitatea acestei hotărâri, în raport cu starea de fapt reținută, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii A și va anula Hotărârea nr. 82/12.01.2009 a Comisiei instituită în baza Legii nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii
În consecință, instanța va obliga Comisia instituită în baza Legii nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii A să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantului de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data de 1.02.2009, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, potrivit cărora"persoanele prevăzute la art. 1 și 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanțe cu începere de la data de 1 lunii următoare celei în care a fost depusă cererea", cererea reclamantului fiind înregistrată sub nr. 381/7.01.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Anulează Hotărârea nr. 82/12.01.2009 a Comisiei instituită în baza Legii nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii
Obligă Comisia instituită în baza Legii nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii A să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantului de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, cu începere de la data de 1.02.2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER, - - - -
Se comunică:
- Reclamantului - A, str.cpt. nr.15, jud.
- Pârâtei Casa Județeană de Pensii A cu sediul în Mun.A,-, jud.
Emis 2 com.
RED:P/13.05.2009
TEHNORED:/19.05.2009
4.ex.
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
