Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 156/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 07.04.2009

SENTINȚA CIVILĂ NR.156

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13 mai 2009

PREȘEDINTE: Răzvan Pătru

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamatul, în contradictoriu cu pârâtul Casa Județeană de Pensii A, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr.189/2000.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra acțiunii în contencios de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-la data de 07.04.2009 reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr.72/12.01.2009 a Comisiei instituită în baza Legii nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii.

În motivare reclamatul a arătat prin cererea înregistrată la intimată sub nr. 54881/04.12.2008, a solicitat să se constate că îndeplinește condițiile pentru a beneficia de facilitățile acordate prin nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cerere care i-a fost respinsă cu motivarea că sunt insuficiente dovezile aduse.

De asemenea, faptele invocate e se înscriu în perioada 06.09.1940 până la 06.03.1945 - când reclamantul era doar un copil și am urmat soarta părinților săi.

Pentru a dovedii starea de fapt a făcut toate demersurile la autorități care ar putea păstra arhive ale acelei perioade dar răspunsurile au fost fie evazive, fie nefavorabile, invocându-se stări obiective istorice ale vremii.

Consideră că a îndeplinit cerințele legii de a obține acte oficiale doveditoare ale împrejurărilor privind strămutarea familiei dintr-o localitate în alta, contrar voinței lor.

Din lipsa actelor oficiale, a recurs și la modalitatea dovezii cu martori, care la rândul lor au avut aceeași soarta.

Pârâta, fiind legal citată, nu a înțeles să depună întâmpinare.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:

Domnul s-a născut la data de 15.12.1939 în localitatea, județ B și a locuit în aceeași localitate până în vara anului 1944.

În urma de la Viena din 30 august 1940, după ce localitatea de domiciliu a familiei reclamantului a fost ocupată de către armata și autoritățile maghiare, au început persecuțiile de natură etnică asupra populației de naționalitate română.

Ca urmare a acestei situații, familia reclamantului a fost nevoită să se refugieze în vara anului 1944 în zona localității G, din județul A, reîntorcându-se ulterior, după două luni, în localitatea, județ

Instanța reține că proba refugierii reclamantului din localitatea natală o constituie declarațiile martorilor și, ale căror declarații autentificate sunt atașate în copie la filele 15 și 16 din dosar.

Instanța constată că drepturile reclamantului sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr. 105 din 30 august 1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999.

După intrarea în vigoare, Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 a fost modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 189/2000, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 242/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 367/2001; Legea nr. 367/2001; Legea nr. 319/2002; Legea nr. 586/2002, cu modificările ulterioare; Legea nr. 323/2004; Legea nr. 148/2005 și prin Legea nr. 204/2007, acest din urmă act normativ fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 467 din 11 iulie 2007.

Conform art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999,"beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:

a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;

b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;

c)a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;

d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;

e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;

f) este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;

g) a fost evacuată din locuința pe care o deținea".

Conform art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 - norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 127 din 14 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 139 din 22 februarie 2002 - "prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".

În privința mijloacelor de probă ale acestor ipoteze, art. 61din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 prevede că "dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".

În același sens, art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 stipulează următoarele:

"(1)Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, cum sunt:

- acte eliberate de Crucea Roșie Internațională;

- acte eliberate de lagărele de concentrare;

- livrete militare sau adeverințe eliberate de 02405 Pitești, pentru persoanele care au fost în detașamentele de muncă obligatorie;

- carnet/foi de pontaj privind zilele de muncă obligatorie;

- carnet de identitate privind pe cei deportați în;

- adeverințe eliberate de Arhivele Naționale Române sau de direcțiile județene ale acestora, ordine, dispoziții etc.;

- buletine de evidență a populației, eliberate de postul de jandarmi din localitatea respectivă din;

- acte eliberate de primăria orașelor respective;

- certificate sau adeverințe de la autoritățile militare ori civile românești;

- adeverințe eliberate de alte autorități din;

- alte asemenea acte oficiale.

(2) În lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori.

(3) În situația în care persoana în cauză dovedește cu acte oficiale data de la care a început perioada de persecuție pe motive etnice, fără să rezulte când încetează aceasta, se poate face uz de proba cu martori pentru stabilirea intervalului de timp pentru care se solicită drepturi conform legii ".

În raport cu aceste reglementări, instanța consideră ca fiind nelegal refuzul Casei Județene de Pensii de a accepta dovada strămutării reclamantului prin declarațiile martorilor.

Dată fiind situația specială creată în urma de la Viena, care a determinat strămutarea unui număr mare de persoane din Transilvania de Nord în România, într-o perioadă de circa 15 zile, instanța consideră justificată absența unor evidențe oficiale complete a persoanelor strămutate. Legiuitorul a luat în considerare această situație excepțională și a acordat posibilitatea legală acestor persoane să facă dovada situațiilor respective prin audierea unor martori.

În aceste condiții, instanța consideră că ignorarea acestor depoziții de către Casa Județeană de Pensii A aduc atingere dispozițiilor legale care reglementează admisibilitatea acestor mijloace de probă în dovedirea situațiilor prevăzute de art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.

Dată fiind această situație, instanța apreciază ca fiind nelegală Hotărârea nr. 72/12.01.2009 a Comisiei instituită în baza Legii nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii A, hotărâre prin care s-a respins cererea reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.

Constatând nelegalitatea acestei hotărâri, în raport cu starea de fapt reținută - din care rezultă că domnul a fost nevoit să se refugieze în vara anului 1944 în localitatea G, din județul A, reîntorcându-se după două luni, în localitatea de domiciliu, județ B - instanța va admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii A și va anula Hotărârea nr. 72/12.01.2009 a Comisiei instituită în baza Legii nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii.

În consecință, instanța va obliga Comisia instituită în baza Legii nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii A să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantului de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data de 1.01.2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

Anulează Hotărârea nr. 72/12.01.2009 a Comisiei instituită în baza Legii nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii

Obligă Comisia instituită în baza Legii nr. 323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii A să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantului de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, cu începere de la data de 1.01.2009.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Pronunțată în ședința publică din 13.05.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER, - - - -

Se comunică:

- Reclamantului - Chișineu C,-, jud.

- Pârâtei Casa Județeană de Pensii A cu sediul în Mun.A,-, jud.

Emis 2 com.

RED:P/13.05.2009

TEHNORED:/19.05.2009

4.ex.

Președinte:Răzvan Pătru
Judecători:Răzvan Pătru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 156/2009. Curtea de Apel Timisoara