Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 162/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 162/2008
Ședința publică din data de 11 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 21696 din 09.07.2007 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinita.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 08.02.2008, s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea pârâtei, prin care a invocat excepția tardivității promovării acțiunii, la care s-au anexat înscrisurile care au stat la baza emiterii hotărârii contestate și în susținerea excepției invocate ( 12 - 25).
Curtea, în urma deliberării, asupra excepției de tardivitate invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii C, prin întâmpinarea depusă la dosar, a apreciat-o ca fiind nefondată pentru următoarele considerente: potrivit art. 7 alin. 4 din Legea nr. 189/2000, hotărârea pârâtei poate fi contestată conform Legii contenciosului administrativ iar acest act normativ statuează prin art. 11 alin. 1 că termenul de contestare a actului administrativ este de 6 luni și se calculează potrivit distincțiilor menționate. Întrucât dovada de comunicare a actului administrativ contestat se situează în intervalul de 6 luni de la momentul comunicării, reținând că și pârâta a indicat în hotărârea comunicată reclamantului că termenul de contestație este de 6 luni de la comunicare, pentru a nu îngrădi liberul acces al reclamantei la justiție, Curtea va respinge excepția invocată.
În ceea ce privește fondul, apreciază că la dosarul cauzei sunt suficiente probe, pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURT E A:
deliberând, reține că,
Prin cererea înregistrată în data de 07 ianuarie 2007, reclamantul a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 21696 din data de 09 iulie 2007 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de G nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma de la Viena familia sa fiind de etnie germană, a suferit persecuții etnice din partea autorităților maghiare, astfel că împreună cu mama sa și fratele său mai mic au fost nevoiți să părăsească localitatea de domiciliul, și să se refugieze în loc. Nouă și T, jud. C, astfel că este îndreptățit la acordarea drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
Totodată, reclamantul a mai precizat și faptul că fratelui său, pârâta i-a recunoscut statutul de refugiat prin hotărârea nr. 18012 din 15.08.2005.
Pârâta, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin întâmpinare, s-a opus admiterii cererii arătând că pe rolul instanței există deja un dosar cu nr- cu același obiect și aceleași părți, invocând, totodată, și excepția tardivității potrivit confirmării de primire (12).
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 ianuarie 2007, sub nr. 50566, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarațiile martorilor și, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 21696 din data de 09 iulie 2007, pârâta respinge cererea reclamantului, apreciind că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Analizând dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Totodată, în titlul nr.OG 105/1999, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 189/2000, se menționează că acest act normativ are în vedere acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice. Se poate aprecia deci că legiuitorul a avut în vedere întreg teritoriul României sub aspect geografic, în care au intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar cât și cele păstrate în continuare de către Statul Român. În același context, trebuie privit și termenul de "regimuri instaurate" întrucât, în egală măsură, el privește regimurile instaurate în teritoriile cedate cât și în cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.
Art. 1 alin. 1 din nr.OG 105/1999 menționează că beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 și până la 6.03.1945 a avut de suferit persecuții etnice.
Utilizarea termenilor "persoană, cetățean român", în contextul general al titlului actului normativ incident în prezenta speță, conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere toți cetățenii români, indiferent de etnia lor, care aflați pe teritoriul Statului Român, fie în teritoriile cedate fie în cele păstrate în continuare sub administrația românească și care au avut de suferit o persecuție pe motive etnice, a determinat părăsirea localității de domiciliu, în sensul disp. art. 1 alin. 1 lit. c din nr.OG 105/1999.
Probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor și, ( 20 - 23) precum și actele de stare civilă ale reclamantului, atestă cu caracter unitar împrejurarea că acesta din urmă, împreună cu mama sa s-au refugiat în cursul lunii octombrie 1940 din localitatea, jud. C, în localitățile Nouă, T, jud. C, ca urmare a persecuțiilor etnice, reîntoarcerea având loc în cursul lunii octombrie a anului 1944.
Totodată, prin hotărârile nr. 17241 din 06.05.2005 și nr. 8681 din 18.02.2003 pârâta recunoaște martorilor calitatea de refugiati.
De asemenea, Curtea a avut în vedere și faptul că fratelui său, pârâta i-a recunoscut statutul de refugiat prin hotărârea nr. 18012 din 15.08.2005, iar atâta timp cât fratele său beneficiază de prevederile actului normativ menționat, aplicarea unui tratament discriminatoriu între frați este inechitabil având în vedere prejudiciile suferite.
Se poate observa, așadar, că probele testimoniale existente la dosar confirmă strămutarea reclamantului din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare a persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu a acestuia, astfel încât ipoteza normei legale instituite prin art. 1 din Legea nr. 189/2000 este incidentă.
În privința excepției de tardivitate invocată de pârâtă, Curtea constată că aceasta este nefondată având în vedere disp. art. 7 alin. 4 din Legea nr. 189/2000, care prevăd că hotărârea poate fi contestată conform Legii contenciosului administrativ, iar acest act normativ statuează prin art. 11 alin. 1 că termenul de contestare a actului administrativ este de 6 luni și se calculează potrivit distincțiilor menționate. Întrucât dovada de comunicare a actului administrativ contestat se situează în intervalul de 6 luni de la momentul comunicării, reținând că și pârâta a indicat în hotărârea comunicată reclamantului că termenul de contestație este de 6 luni de la comunicare, pentru a nu îngrădi liberul acces al reclamantului la justiție, Curtea va respinge excepția invocată.
Drept urmare, instanța va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 21696 din 09 iulie 2007 emisă de pârâtă și o va obliga pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 15.10.1940 - 15.10.1944 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 februarie 2007.
Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere că în practica relativ recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 4754 din 06 decembrie 2007 de exemplu) s-a statuat că declarațiile martorilor date în condițiile art. 4 din nr.HG 127/2002 constituie probe care fac dovada refugiului iar "în ceea ce privește motivul schimbării domiciliului, situația de fapt trebuie apreciată în funcție de realitățile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuțiile etnice exercitate asupra populației române de către trupele maghiare".
De asemenea, Curtea a avut în vedere și împrejurarea că probele testimoniale provin de la persoane care la rândul lor sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin hotărâri similare ale pârâtei iar această împrejurare a fost apreciată ca fiind suficientă în susținerea și dovedirea persecuțiilor etnice ale persoanelor pretins refugiate (decizia nr. 4050 respectiv nr. 4049 din 24 octombrie 2007 ).
În consecință, Curtea a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată și a admis-o astfel cum a fost formulată.
Nu se poate susține, însă, că aceste ultime afirmații sunt suficiente pentru ca acțiunile de acest gen să fie admise întrucât există decizii ale care afirmă contrariul ( decizia nr. 4183 din 01 noiembrie 2007, 3738 din 04 octombrie 2007) fără a indica, însă, existența unor criterii obiective și rezonabile pentru care deși s-au administrat aceleași categorii de probe acțiunile au fost respinse.
Este cunoscut, însă, faptul că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancționat România pentru divergențele de jurisprudență existente chiar la nivelul Înaltei Curți de Casație și care au fost apreciate drept contrare principiului siguranței publice (cauza Beian împotriva României). Cu același prilej s-a subliniat și faptul că "dacă statele decid mai întâi să adopte legi pentru a despăgubi victimele nedreptăților comise în trecut, acestea trebuie să fie puse în practică cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept interesați. În această privință trebuie subliniat că incertitudinea, indiferent dacă este legislativă, administrativă sau jurisdicțională este un factor important care trebuie luat în calcul pentru a aprecia conduita statului(a se vedea, mutatis mutandis, împotriva Poloniei, împotriva României).
În consecință, pentru a preveni o condamnare previzibilă a României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reținând că pentru persoane aflate în situații similare instanțele le-au recunoscut părților dreptul de a beneficia de privilegiile Legii nr. 189/2000 în condițiile administrării aceluiași probatoriu, Curtea va admite acțiunea reclamantului așa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în,-, jud. împotriva pârâtei împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. - nr. 2 și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 21696/09 iulie 2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15.10.1940 - 15.10.1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 februarie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./13.02.2008.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Augusta Chichișan
