Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 20/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 20
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv anularea Hotărârii nr. 5848 din mai 2009, emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal și martorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al 5-lea termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
La solicitarea instanței referitoare la împrejurarea că dat fiind decesul martorului, se impune înlocuirea acestuia cu o altă persoană care să cunoască date despre condițiile refugiului; reclamanta arată că nu este în măsură să prezinte o altă persoană care să înlocuiască martorul decedat. Solicită audierea martorului prezent la dezbateri.
Instanța, în considerarea dispozițiilor art.186 pr. civilă încuviințează audierea martorului și raportat la dispozițiile art.192 coroborat cu dispozițiile art. 193 alin.6 pr. civilă trece la audierea nemijlocită a acestuia, fila 47 din dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea acțiunii.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea hotărârii emise de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată cu toate consecințele care decurg din aceasta.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.1082/33/10.06.2009, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, anularea hotărârii nr.5848/2009 a acestei instituții și acordarea drepturilor cuvenite în temeiul Legii nr.189/2000.
În motivare reclamanta a arătat că a avut calitatea de refugiat în perioada 1940 - 1945, retrăgându-se împreună cu familia din fața trupelor de ocupație maghiară din loc. jud.S, în loc.T jud.
Contestația nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Casa Județeană de Pensii S, a solicitat respingerea contestației ca nelegală și netemeinică arătând în motivare că prevederile; art 4 alin.(1) din Ordonanta nr. 105/1999 aprobata prin Legea nr. 189/02.11.2000 precum si a Hotararii nr.127/14 feb 2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de catre regimurile instaurate in Romania cu incepere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 din motive entice, coroborat cu prevederile art.5 din codul civil care in mod imperativ arata: Nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare (acte juridice unilaterale), la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri. Contestatoarea nu face dovada persecutiei si a duratei acesteia, art.1169 cod civ.
S-a solicitat sa se declare nule declaratiile martorilor care in perioda 1940-1945 erau copii, nu aveau discernamant, si de la acea perioada au trecut peste 60 de ani.
In mod relativ constant ICCJ in practica mai recenta a retinut ca schimbarea domiciliului dintr-o localitate aflata sub autoritatea statului R, intr-un teritoriu aflat sub autoritatea statului R intr-un teritoriu aflat de asemenea sub autoritatea statului R in conditiile in care statul R nu si-a persecutat cetatenii, indiferent de etnia acestora si ca atare mutarea dintr-o localitate in alta din motive de razboi nu se incadreaza in prevederile Legii nr.189/2000 fiind de necontestat ca persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu ca urmare a unor evenimente de razboi au avut de suferit consecintele nefavorabile situatiei de refugiat dar legiuitorul prin OG nr.l05/1999, nu a urmarit sa acorde drepturi compensatorii si acestor categorii de personae ( decizia nr.3738/04.10.2007, dosar nr-)
De asemenea referitor la motivele refugiului s-a mai retinut ca acesta nu a fost determinat de persecutii entice ce s-ar fi exercitat asupra reclamantului, ci de teama ca persecutiile ce se exercitau in acea vreme asupra tiganilor si evreilor ar putea sa se exercite si asupra sa, astfel ca, declaratiile date in cauza nu stabilesc fara putinta de tagada ca reclamantul a fost refugiat pe criterii entice astfel ca acesta nu poate beneficia de drepturile pe care le prevede Legea nr.189/2000 (decizia nr.3738/04.10.2007, dosar nr-).
Comisia, analizand cererea 161/28.04.2009 ca titular - refugiat si actele depuse la dosar: declaratiile martorilor, Comunicarea nr.C/48, din 17.02.2009 emisa de Arhivele Nationale, Directia Judeteana C, nu rezulta ca familia contestatorului respectiv contestatorul, sa fi fost refugiata in perioda 1940-1945,
Art. 1 din nr.OG105/1999, prevede: eneficiaza de prevederile art.1 din OG105/1999, aprobata si modificata prin Legea nr. 189/2000, cu modificarile ulterioare, persoana, catatean R, care in perioda regimurilor instaurate cu incepere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 avut de suferit persecutii din motive etice, dupa cum urmeaza: a) a fost deportata în ghetouri și lagare de concentrare din străinătate; b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagare de concentrare; c) a fost strămutată în alta localitate decât cea de domiciliu; d) a făcut parte din detasamentele de munca forțată; e) a fost supravietuitoare a trenului morții; f) este soțul sau sotia persoanei asasinate ori executate din motive etnic, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
S-a mai solicitat să se constate următoarele:
1. contestatorul nu se incadreaza in cazurile de persecutie din motive entice, situatii prevazute in art.1 din OG 105/1999 aprobata prin Legea nr.189/2000;
2. contestatorul nu face dovada persecutiei din motive etnice cu nici unul din actele aratate in art.4 alin 1 din OG 105/1999 aprobata prin Legea nr.189/2000;
3. continutul sumar al declaratiilor martorilor date in fata notarului nu duc la concluzia existentei persecutiei asupra familiei contestatorului si implicit asupra d- contestatorului
4. Familia contestatorului nu a fost gasita in evidenta, cu persoane refugiate, in perioda 1940-1945;
5. ele declarate de martori in fata notarului cu privire la perioada de refugiu sunt sumare
6. Acesti martori isi amintesc despre aceste situatii dupa o perioda de veste 68 de ani de la evenimente, avand in vedere faptul ca martorii la acea data aveau varsta sub 14 ani,
7. Pentru a evita prejudicierea bugetului de stat, având în vedere faptul că în judetul nostru, în urma cercetărilor efectuate de organele abilitate, cercetări care continuă și în prezent, au fost depistate cazuri cu declaratii false;
8. Comisia pentru aplicarea prevederilor nr.OUG 105/1999, aprobata, prin Legea nr. 189/2000, modificată și completată, a considerat necesar a fi prezentat și alte documente pe baza cărora să se dovedească forma de persecutie pentru a se stabili calitatea de refugiat a reclamantului. Ori in cazul de fata documentele solicitate si prevazute de lege nu au putut fi prezentate de contestatoare, lipsesc aceste acte doveditoare.
Din cele expuse mai intimata consideră că hotărârea comisiei de respingere a cererii este corect si legal emisă.
Examinând acțiunea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Cererea reclamantei trebuie raportată la contextul istoric si social ante si postbelic astfel încat se impun următoarele precizari:
După semnarea de la Viena din 30 august 1940, act impus României de către Germania și Italia în favoarea Ungariei, armata maghiară a început ocuparea de Nord, pe măsură ce armata română împreună cu instituțiile românești se retrăgeau din teritoriul cedat.
O dată cu intrarea armatei maghiare în teritoriul cedat, elementele revizioniște și șovine ale comunității maghiare din Transilvania au pus la cale, susținute logistic de către o parte din militarii, masacrarea populației românești.
au avut loc, potrivit datelor oferite de istorici, în localități ca:, Marca, de Câmpie, Z, H, de, de, Bârgăului, T,.
maghiară a durat din anul 1940 până în 1944, perioadă în care populația românească a fost supusă la deportări, bătăi, schingiuri și execuții. Multe comune din județele B, S, M, și C, cu populație majoritară română, au devenit cu populație preponderent maghiară după ocupația horthystă.
Pe acest fundal istoric încărcat de represalii din partea trupelor maghiare, populatia de etnie română din loc. jud. Saî ncercat să se refugieze in zonele rămase neocupate, în spetă în jud.C, loc.
Familiile reclamantei și ale martorului audiat în cauză și-au parăsit gospodăriile în toamna anului 1940, întorcându-se acasă doar in martie 1945.
Din declarațiile autentice ale martorilor -20 și -21 rezultă că în perioada octombrie 1940 - martie 1945, din cauza persecuțiilor din motive etnice, familia reclamantei s-a refugiat din localitatea, județul în localitatea T, județul C, din motive de persecuție etnică.
În virtutea principiului nemijlocirii, consacrat în art. 129 alin 4-6. Curtea a procedat la audierea directă a martorului ( fiind decedat ) din declarația căruia rezultă că familia reclamantei împreună cu aceasta s-au refugiat în perioada septembrie 1940 - martie 1945, ca urmare a persecuțiilor etnice, din localitatea în localitatea
Chiar dacă, la momentul refugierii din calea trupelor de ocupație, atât reclamanta cât si martorii erau minori, evenimentele istorice s-au imprimat nu doar in memoria colectivă ci si în amintirea lor.
De asemenea, după întoarcerea din refugiu, realitățile războiului au fost mult timp disecate de către cei care au avut de suferit de pe urma lui, unele fapte, întâmplări limpezindu-se și întipărindu-se definitiv în memoria martorilor.
Nu li se poate astfel imputa martorilor că erau,prea tineri, la data producerii evenimentelor respectiv, prea bătrâni, la data depunerii mărturiilor în prezenta cauză. Pe de-o parte, așa cum am arătat, realitățile traumatizante trăite de aceste persoane în perioada războiului i-au împiedicat pe aceștia, chiar copii fiind la acea dată, să le uite iar pe de altă parte, au trecut suficient de mulți ani de la evenimente pentru ca întreaga populație contemporană lor sa fie îmbătrânită.
De altfel, martorului i s-au recunoscut de către Casa Județeană de Pensii S drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 (fila 47).
Pentru aceasta, instanța a avut în vedere că s-a dovedit situația de refugiat a reclamantei, care, potrivit probațiunii testimoniale, a suferit persecuții pe considerente etnice datorită cărora a fost nevoită să se refugieze din localitatea în localitatea
Art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor nr.OG 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Esențial, în speță, este faptul că reclamanta a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forțate, motiv pentru care, excluderea sa de la beneficiul acordat de lege refugiaților este nelegală.
În consecință, acțiunea reclamantei este întemeiată, urmând să se dispună anularea hotărârii emise de pârâtă, care va fi obligată să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată în perioada septembrie 1940 - martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de1.05.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S și, în consecință:
Dispune anularea Hotărârii nr. 5848/ 30 mai 2009 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat În perioada septembrie 1940 - martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1.05.2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
RED.MH/MB
21.01.2010/5 EX.
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei
