Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 208/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 208/2008
Ședința publică din 18 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, după casare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect anularea hotărârii nr. 20689 din 13.10.2006 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat reclamantul, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamantul a susținut că, acum 2 ani în martie a depus dosarul la pârâtă, a primit hotărârea și după 5 luni a făcut contestație.
Curtea, în urma deliberării, față de excepția de tardivitate a promovării acțiunii, având în vedere motivația reclamantului și verificând înscrisurile existente la dosar, reține că acesta s-a aflat într-o situație prin care a fost împiedicat să exercite acțiunea în termenul legal, mai presus de voința lui, și în aceste condiții se repune în termen și respinge excepția ca neîntemeiată.
Reclamantul susține că martori care au dat declarații autentice în cauză, nu se pot prezenta în instanță, fiind bolnavi dar solicită să se țină cont de declarațiile date de ei la notar și arată că nu are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reclamantului pe fondul cauzei.
Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii și să primească pensie de refugiat și drepturile prevăzute de lege.
CURTEA:
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ constată:
Prin cererea înregistrată de reclamantul sub HG nr. 555 din 05.04.2007 a fost contestată hotărârea nr. 20.689 din 13.10.2006 emisă de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, acesta considerând că a fost nedreptățit prin neacordarea drepturilor ce decurg din aplicarea Legii nr. 189/2000, deoarece a fost refugiat din cauza persecuțiilor etnice, iar aceasta situație este probată cu acte de stare civilă și declarații de martorii, fiind îndeplinite cerințele prev. de Legea nr. 189/2000.
La rândul său, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C (7) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamantul a plecat dintr-un teritoriu liber, aparținând autorităților române, astfel încât nu motivul persecuției etnice a fost cel care a determinat schimbarea domiciliului, iar în lipsa ocupației hortiste, nu se poate susține că a existat persecuție etnică în respectiva localitate, așa încât încadrarea în prev. art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000 nu se poate face în acest caz.
Într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 262 din 09.05.2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluja fost respinsă din oficiu, ca tardivă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs, care prin decizia nr. 3.699 din 03.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a fost admis, casată sentința atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În îndrumările date prin decizia de casare s-a arătat că, într-adevăr în temeiul art. 7 alin. 4 din nr.OG 105/1999, împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, dar, având în vedere faptul că în hotărârea nr. 20.689/13.10.2006 emisă de C este menționat faptul că împotriva hotărârii se poate face contestație în termen de 6 luni de la comunicare, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că, în temeiul art. 129 alin. 5.pr.civ. instanța de fond trebuia să pună în discuția părților această situație, deoarece reclamantul având în vedere mențiunea cuprinsă în hotărârea atacată prin care se precizează că termenul este de 6 luni de la comunicare, s-a considerat ca fiind în termenul legal de promovare a contestației.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5.pr.civ. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantului, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, s-a format prezentul dosar, reclamantul susținând că, acum 2 ani, în martie, a depus dosarul pentru recunoașterea calității de refugiat la pârâtă, a primit hotărârea și după 5 luni a făcut contestație, arătându-se expres în aceasta că termenul în care poate fi contestată hotărârea este de 6 luni.
Curtea, având în vedere întreaga stare de fapt, față de excepția de tardivitate a promovării acțiunii, luând în considerare motivația reclamantului și verificând înscrisurile existente la dosar, reține că acesta s-a aflat într-o situație mai presus de voința lui și nu a exercitat acțiunea în termenul legal de 30 de zile, însă față de toate aceste aspecte, este îndreptățit a fi repus în termen ținând cont de disp. art. 103 alin. 2 pr.civ.
Reclamantul a mai precizat că martori care au dat declarații autentice în cauză, nu se pot prezenta în instanță, fiind bolnavi, solicitând Curții să se țină cont de declarațiile date de aceștia la notar.
Analizând dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Totodată, în titlul nr.OG 105/1999, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 189/2000, se menționează că acest act normativ are în vedere acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice. Se poate aprecia deci că legiuitorul a avut în vedere întreg teritoriul României sub aspect geografic, în care au intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar cât și cele păstrate în continuare de către Statul Român. În același context, trebuie privit și termenul de "regimuri instaurate" întrucât, în egală măsură, el privește regimurile instaurate în teritoriile cedate cât și în cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.
Utilizarea termenilor "persoană, cetățean român", în contextul general al titlului actului normativ incident în prezenta speță, conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere toți cetățenii români, indiferent de etnia lor, care aflați pe teritoriul Statului Român, fie în teritoriile cedate fie în cele păstrate în continuare sub administrația românească și care au avut de suferit o persecuție pe motive etnice, a determinat părăsirea localității de domiciliu, în sensul disp. art. 1 alin. 1 lit. c din nr.OG 105/1999.
Sub acest aspect apărarea formulată de către pârâtă este nefondată.
De asemenea, declarațiile autentificate ale martorilor și confirmă calitatea de refugiați a reclamantului și a familiei acestuia, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice ce s-au exercitat asupra lor. Astfel, martorii au relatat că au cunoscut personal familia reclamantului și știu că aceasta împreună cu reclamantul s-au refugiat motivat de teama persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu, jud. C, în luna noiembrie 1940 la H, apoi au plecat la, jud. S, Izvorul, jud. C, iar în cele din urmă la, jud.
Mai mult, pârâta prin hotărârea nr. 11.834 din 29.10.2003 recunoaște martorului calitatea de beneficiar al legii nr. 189/2000.
Drept urmare, având în vedere întreaga stare de fapt, Curtea va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 20.689 din data de 13 octombrie 2006 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada noiembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iunie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în com.,- A, jud. C împotriva pârâtei împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 20.686 din 13.10.2006 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada noiembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2006.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - - - -
Red.Gh.
Dact./4 ex./28.02.2008.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Mihaela Sărăcuț
