Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 21/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNI A
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 21/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea - după casarea cu trimitere spre rejudecare - a acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa reclamantului, a pârâtei Casa Județeană de Pensii C
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată atașat dosarul nr- al Tribunalului Covasna, din care rezultă că au fost audiați, prin comisie rogatorie, martorii și, conform dispozițiilor date de instanță prin încheierea de ședință din 11 noiembrie 2009.
Având în vedere că părțile au solicitat soluționarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța în baza actelor existente la dosar, rămâne în pronunțare asupra acțiunii.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr- inițial în data de în data de 28.07.2008 reclamantul solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii C, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
cererii: Hotărârea 2129/3.07.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii C, certificat de naștere și copii după buletinul de identitate.
La dosar a depus întâmpinare pârâta Casa Județeană de Pensii C solicitând respingerea acțiunii ca nefondată. Reclamantul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000 acesta nu a fost persecutat etnic în perioada 1940 - 1945. Părinții nu s-au putut refugia din, cum susțin martorii, deoarece aceștia nu au locuit acolo, au avut locul natal în, reclamantul acolo s-a născut.
S-au depus copii după înscrisurile existente la dosarul întocmit de Casa Județeană de Pensii
Reclamantul a depus un răspuns la întâmpinare prin care a arătat că părinții săi aveau doar reședința în localitatea, locuiau fără forme legale și lucrau la cărămidărie până la venirea la putere a Gărzii de, când au fost alungați pe motive etnice, fiind.
Prin Sentința civilă nr. 134/F/6.10.2008 Curtea de APEL BRAȘOVa admis acțiunea formulată de reclamant a anulat Hotărârea 2129/3.07.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii C și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii 189/2000.
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis prin decizia nr.1313/10.03.2009 recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C, a casat Sentința civilă nr. 134/F/6.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță. S-a constatat că există neconcordanțe între susținerile reclamantului și depozițiile martorilor și s-a recomandat suplimentarea probatoriului.
În rejudecare, în probațiune, s-au depus înscrisuri: Hotărârea nr. 2129 din 3.07.2008, cererea reclamantului, Declarațiile martorilor și, adresa nr. 221/ 19.05.2008 a Arhivelor Naționale ale României - Direcția Județeană C către reclamant, copia certificatului de naștere și Cartea de identitate ale reclamantului, adresa Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor a Orașului către Casa Județeană de Pensii C, adresa Casei Județene de Pensii C către Primăria Z, precum și răspunsul dat de Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor al Orașului Z către Casa Județeană de Pensii C și s-au audiat cei doi martori care au dat și declarații notariale ( prin comisie rogatorie de către Tribunalul Covasna ).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a depus la Casa Județeană de Pensii Coc erere prin care a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin hotărârea 2129/3.07.2008 Casa Județeană de Pensii C - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 323/2004 i-a respins cererea formulată, considerând că nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c din lege.
Reclamantul a contestat această hotărâre considerând că părinții lui și el - copil - au fost persecutați etnic în perioada după 1940. au fost nevoiți în perioada anilor 1940 - 1945 "să ducă o viață de nomad și să se instaureze în diferite localități străine și în comunități cu care nu aveau legături personale de rudenie". Aceiași susținere este reiterată în fața instanței de judecată prin notele scrise depuse la dosar (filele 5-6).
Din depozițiile martorilor și rezultă că familia se ocupa cu fabricarea de țiglă și cărămidă la, Jud. B, iar în toamna anului 1940, au fost nevoiți să părăsească domiciliul și s-au refugiat în localitatea. Martorii apreciază că părăsirea domiciliului din s-a datorat persecuțiilor etnice.
Instanța constată că depozițiile martorilor date în fața notarului sunt identice, inclusiv aprecierile subiective (filele 22-25 din primul dosar al Curtii de APEL BRAȘOV ).
Martorii și și-au menținut în fața instanței depoziția dată la notar, dar afirmă că familia reclamantului a lucrat în 1939 în, făceau cărămidă, locuiau în barăci și nu aveau acte de domiciliu în această localitate. După venirea la putere a Gărzii de și după au fost trecuți granița, pe la sfârșitul anului 1940. Nu au fost trimiși la sau fiindcă erau romi ci au trebuit să plece fiindcă aceste localități erau în Ungaria și rămăsese în România. Martorul specifică "Toți în această situație erau din și lucrând în și erau mutați înapoi în." După ce n-a mai existat linia de graniță s-au întors la lucru. Martorul afirmă că nu cunoaște aspecte concrete despre familia, dar știe situația familiilor care au lucrat în perioada respectivă în. Nici unul din martori nu poate indica domiciliul familiei reclamantului din 1940, se arată doar că atunci când erau la lucru "familia locuia undeva în barăci între Z și " (filele 17- 18 Dosarul - al Tribunalului Covasna )
Din înscrisurile depuse la dosar: certificatul de naștere al reclamantului, adrese de la Arhivele Naționale ale României, de la Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor județul C și respectiv Z, Județul B, reiese că reclamantul s-a născut la, Județ C, părinții nu au avut domiciliul niciodată la - Z, Județul B și nu au figurat pe listele de refugiați în localitatea.
Conform art. 1 lit. c din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, beneficiază de prevederile acestui act normativ acele persoane cu cetățenie română care în perioada respectivă au suferit persecuții etnice fiind refugiați, expulzați sau strămutați în altă localitate.
Reclamantul afirmă că familia sa a fost "strămutată" din localitatea, Județ B, în localitatea pe motive etnice.
semnifică, în accepțiunea Legii nr. 189/2000 mutarea forțată a unei persoane din localitatea de domiciliu, în altă localitate.
Se impune și ca această strămutare să se facă pe motive etnice.
În speță nu se poate reține existența unei strămutări. Localitatea de domiciliu a reclamantului este și a fost, jud. C, el s-a născut în această localitate, iar părinții proveneau conform afirmațiilor reclamantului și depozițiilor martorilor tot din această zonă.
Faptul că în perioada de referință 1940 - 1945 familia s-a deplasat temporar pentru "a face cărămidă" în și a fost trimisă înapoi în localitatea de domiciliu nu înseamnă că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000.
De observat că inclusiv reclamantul recunoaște că familia, la fel ca zeci de familii din Bazinul s-a mutat în localitatea Z județul B în toamna anului 1939 mutare generată de faptul că "în localitatea natală nu și-au găsit ocupație", iar schimbarea domiciliului nu s-a înregistrat la primărie.
Prin contestația înregistrată a afirmat că "viața membrilor familiei a fost influențată negativ, aceștia fiind nevoiți în perioada anilor 1940 - 1945 să se instaureze într-o localitate străină și într-o comunitate cu care nu aveau legături personale de rudenie".
Din toate probele administrate rezultă că această afirmație nu este adevărată nici măcar în parte. În perioada 1939 - 1940 familia reclamantului a fost în, Jud. B să facă cărămidă locuind în barăci (declarațiile reclamantului și ale martorilor) și s-a întors în localitatea de unde plecase anterior la muncă.
Legea nr. 189/2000 se referă la persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
Familia reclamantului s-a întors în localitatea de domiciliu și nu într-o localitate străină. În comunitatea în care te-ai născut ai legături și personale și de rudenie.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea constată că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 1 lit. c din OG nr. 105/1999 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 189/2000, în consecință, în baza art. 7 alin. 4 din Legea nr. 189/2000 va respinge contestația formulată de reclamantul împotriva Hotărârii nr. 2129/3.07.2008 pronunțată de Casa Județeană de Pensii
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive
În numele legii
Hotărăște,
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C având ca obiect anularea Hotărârii nr. 2129 din 3.07.2008 emisă de pârâtă prin care i s-a refuzat reclamantului acordarea drepturilor prevăzute de Legea 189/2000.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 29.01.2010.
Președinte Grefier
- - - -
Red. / 29.01.2010
Dact. / 03.02.2010
- 4 ex.-
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa
