Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 245/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 245/2008
Ședința publică din data de 25 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect anularea hotărârii nr. 21405 din data de 27.06.2007 emisă de pârâta.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 20.02.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea reclamantului Cont, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În data de 22.02.2008, s-a înregistrat la dosar, întâmpinare din partea pârâtei, prin care s-a invocat excepția tardivității, promovării acțiunii, la care s-au anexat înscrisurile care au stat la baza emiterii hotărârii contestate ( 10 - 22).
Curtea, în urma deliberării, față de excepția de tardivitate invocată, consideră necesar să îl repună în termenul legal pe reclamant, față de disp. art. 103.pr.civ. deoarece chiar pârâta i-a comunicat că termenul de contestare este de 6 luni, împiedicându-l astfel să depună acțiunea în termenul de 30 de zile de la comunicare, respingând excepția de tardivitate ca neîntemeiată.
În baza înscrisurilor existente la dosar, Curtea apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA:
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată în data de 18.01.2007, reclamantul a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 21.405 din data de 27.06.2007 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantului a drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de refugiat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deși a făcut dovada prin actele depuse că a fost refugiat împreună cu familia sa din motive etnice în urma cedării de Nord, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute prin actul normativ menționat.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, ( 10) prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca tardiv introdusă conform art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000 iar pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantului și menținerea actului administrativ atacat.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.02.2007, sub nr. 51.543, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 21.405 din data de 27.06.2007, pârâta respinge cererea reclamantului motivat de faptul că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. ( 3)
Analizând dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Totodată, Curtea a avut în vedere și declarațiile autentificate ale martorilor și, care atestă refugiul reclamantului. Astfel, martorii au relatat că au fost consăteni cu reclamantul, cunoscându-se dinainte de război, iar în perioada octombrie 1940 - martie 1945 reclamantul și mama acestuia s-au refugiat de teama persecuțiilor etnice din, jud. C în loc., jud. ( 18, 19).
Astfel, Curtea apreciază că declarațiile martorilor sunt pertinente, confirmând susținerile reclamantului, aceștia relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.
Mai mult, prin hotărârea nr. 18.370 din 23.08.2005, pârâta a recunoscut martorului, statul de beneficiar al legii nr. 189/2000.
Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere și faptul că în practica relativ recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 4754 din 06 decembrie 2007 de exemplu) s-a statuat că declarațiile martorilor date în condițiile art. 4 din nr.HG 127/2002 constituie probe care fac dovada refugiului iar "în ceea ce privește motivul schimbării domiciliului, situația de fapt trebuie apreciată în funcție de realitățile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuțiile etnice exercitate asupra populației române de către trupele maghiare".
De asemenea, Curtea a avut în vedere și împrejurarea că probele testimoniale provin de la persoane care la rândul lor sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin hotărâri similare ale pârâtei iar această împrejurare a fost apreciată ca fiind suficientă în susținerea și dovedirea persecuțiilor etnice ale persoanelor pretins refugiate (decizia nr. 4050 respectiv nr. 4049 din 24 octombrie 2007 ).
În consecință, Curtea a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată și a admis-o astfel cum a fost formulată.
Nu se poate susține, însă, că aceste ultime afirmații sunt suficiente pentru ca acțiunile de acest gen să fie admise întrucât există decizii ale care afirmă contrariul ( decizia nr. 4183 din 01 noiembrie 2007, 3738 din 04 octombrie 2007) fără a indica, însă, existența unor criterii obiective și rezonabile pentru care deși s-au administrat aceleași categorii de probe acțiunile au fost respinse.
Este cunoscut, însă, faptul că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancționat România pentru divergențele de jurisprudență existente chiar la nivelul Înaltei Curți de Casație și care au fost apreciate drept contrare principiului siguranței publice (cauza Beian împotriva României). Cu același prilej s-a subliniat și faptul că "dacă statele decid mai întâi să adopte legi pentru a despăgubi victimele nedreptăților comise în trecut, acestea trebuie să fie puse în practică cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept interesați. În această privință trebuie subliniat că incertitudinea, indiferent dacă este legislativă, administrativă sau jurisdicțională este un factor important care trebuie luat în calcul pentru a aprecia conduita statului(a se vedea, mutatis mutandis, împotriva Poloniei, împotriva României).
În consecință, pentru a preveni o condamnare previzibilă a României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reținând că pentru persoane aflate în situații similare instanțele le-au recunoscut părților dreptul de a beneficia de privilegiile Legii nr. 189/2000 în condițiile administrării aceluiași probatoriu, Curtea va admite acțiunea reclamantului așa cum a fost formulată.
Drept urmare, având în vedere întreaga stare de fapt, Curtea va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 21.405 din data de 27.06.2007 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 15.10.1940 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în, nr. 186, jud. C împotriva pârâtei împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 21.405/27.06.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15.10.1940 - 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 iulie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - - - -
Red.Gh
Dact./4 ex./13.03.2008.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
