Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 277/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 277
Ședința publică din 10 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv anularea Hotărârii nr. 5509 din 12.12.2008, emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a martorilor și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al treilea termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 4 iunie 2009 s-a înregistrat la dosar un înscris din partea reclamantei intitulat "Întâmpinare", prin intermediul căruia solicită admiterea contestației și, totodată, judecarea cauzei în lipsă. Anexat acestei întâmpinări sunt depuse acte în completarea probațiunii.
Se constată că nu s-a făcut dovada executării mandatelor de aducere a martorilor.
Curtea, în urma deliberării, revine probei cu martori și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă va soluționa cauza în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Reclamanta prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 24 martie 2009 promovată în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr. 5509 din data de 12 decembrie 2008 emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Reclamanta a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de către autoritățile care s-au instaurat în urma de la Viena.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestației promovată de reclamantă, iar în justificarea poziției procesuale adoptate a relevat că la baza recunoașterii statutului de refugiat în cazul în care nu există un document oficial stau declarațiile notariale a doi martori astfel că pornind de la această împrejurare comisia a încercat să obțină dovezi care să nu fie ușor de falsificat și reținând că acești martori au dat până în prezent declarații în favoarea mai multor petenți cu situații individuale diferite a manifestat serioase rezerve față de declarațiile existente având în vedere spre exemplu faptul că cei doi martori au atestat refugiul pentru persoane care se afirmă că au plecat din localități situate pe tot teritoriul județului și în județele învecinate în diferite localități care nu se aflau în teritoriul ocupat.
Probatoriul administrat în cauză cu respectarea principiului nemijlocirii relevă următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 noiembrie 2008 înregistrată sub nr. 466 reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul Legii nr. 189/2000 depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori autentificate de către notarul public.
Pârâta prin hotărârea nr. 5509 din 12 decembrie 2008 urmare examinării cererii înregistrate sub nr. 466 din 18 noiembrie 2008 analizând actele de stare civilă, adeverințele eliberate de Arhivele Naționale sub nr. 1219 din 7 octombrie 1008 și declarațiile autentificate a doi martori a respins cererea reținând că au fost prezentate date contradictorii în dovedirea calității de beneficiar.
Analiza prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 relevă că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Condițiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana respectivă să fie cetățean român fără a se face vreo distincție în raport de etnia acesteia, ca persoana să fi suferit persecuții etnice provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945.
În vederea administrării nemijlocite a probei cu martori, ținând seama că nu s-au prezentat înscrisuri oficiale relevante și având în vedere că declarațiile autentificate ale martorilor cu privire la starea de fapt nu sunt suficient de convingătoare prin conținutul lor, în temeiul art. 129 alin 4 -6 Cod procedură civilă coroborat cu art. 4 alin 2 din nr. 127/2002 privind normele metodologice de aplicarea Legii nr. 189/2000, instanța a pus în discuție necesitatea audierii nemijlocite a martorilor a căror declarații autentificate de către notarul public au fost prezentate în probațiune în procedura urmată în fața comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000, cu scopul de a clarifica aspectele concrete și împrejurările menționate în declarațiile date în fața notarului.
În acest sens, la termenul din 20 mai 2009 s-a dispus citarea martorilor și pentru termenul din 10 iunie 2009.
La acest termen martorii nu s-au prezentat deși procedura de citare a fost legal îndeplinită, fiecare dintre martori redactând un înscris prin care arată că își susțin și mențin declarația dată în fața notarului public cu privire la faptul că numita căsătorită a fost refugiată din motive de persecuție etnică din localitatea în localitatea, județul B în perioada septembrie 1941-martie 1945. De fapt aceste înscrisuri s-au depus numai în copie anexate la "întâmpinarea" depusă de reclamantă și înregistrată la 4 iunie 2009.
Având în vedere cele reținute anterior, instanța a fost în imposibilitate obiectivă de a administra proba testimonială privind martorii încuviințați din oficiu, iar reclamantul deși citat pentru toate termenele de judecată s-a limitat numai la a-și susține în continuare acțiunea în scris prin actul denumit "întâmpinare" înregistrat la 4 iunie 2009.
În raport de conținut declarațiilor martorilor, precum și în raport de întregul probatoriu administrat, curtea reține că nu s-a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv faptul că reclamantul, cetățean român ar fi fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de unul din regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie 1940-6 martie 1945.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse și având în vedere probațiunea administrată în cauză, Curtea va aprecia acțiunea introductivă ca nefondată și, întemeiat pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, raportat la art. 1169. civ. și la art. 18 din legea contenciosului administrativ, a respins-o ca atare.
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra netemeiniciei acțiunii formulată de reclamantă astfel că, apreciind-o ca neîntemeiată, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂ ȘT E:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în comuna nr. 487 județul S împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S cu sediul în Z- județul
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - ---
Red./
4 ex./12.06.2009
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța
