Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 322/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 322/2008
Ședința publică din 19 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 22592/11.02.2008 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 14.03.2008 pârâta Casa Județeană de Pensii Cad epus întâmpinare, în 2 exemplare, însoțită de documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.
Dată fiind prezența martorilor și, a căror declarații notariale se află la dosarul cauzei la filele 3 și 4, reținând că la data de 14.03.2008 pârâta Casa Județeană de Pensii Cad epus întâmpinare, în 2 exemplare, însoțită de documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate și apreciind, în temeiul art. 129 alin. 4 și 5 din proc. civ. raportat la dispozițiile art. 167. proc. civ.că este necesară audierea martorilor a căror declarații notarială se află la dosarul cauzei, în vederea clarificării aspectelor concrete și împrejurărilor menționate în declarații cu referire la dispozițiile speciale ale Legii nr. 189/2000, dispune audierea martorilor și.
În conformitate cu prevederile art.193 pct.1 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea a procedat, chiar și în lipsa reclamantei, la audierea martorilor prezenți, declarațiile acestora fiind consemnate conform proceselor - verbale anexate la dosar la filele 20 și 21.
Curtea apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza aflându-se în stare de judecată, motiv pentru care declară închisă faza probatorie, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 13.02.2008 sub nr-, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 22.592 emisă de pârâtă la data de 11.02.2008, obligarea acesteia la recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prev. de Legii nr. 189/2000.
În motivare, reclamanta susține că reținerile intimatei prin actul atacat sunt greșite întrucât din actele depuse rezultă că împreună cu familia s-a refugiat din localitatea de domiciliu, suferind din cauza persecuțiilor exercitate.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii fundamentat pe aceea că cele relevate prin declarațiile martorilor se impun a fi analizate cu rezerve, întrucât acești martori au dat declarații în favoarea mai multor persoane cu situații diferite și cum o persoană nu puteau fi în două locuri deodată, nu putea odată refugiată să asiste la încă un refugiu.
Analizând cele susținute de părți, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 22.592 emisă la data de 11.02.2008 de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta, reținându-se că nu a fost refugiată și că actele depuse conțin date contradictorii în dovedirea calității de refugiat.
Potrivit prev. art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.
Aceste condiții sunt dovedite prin actele depuse la dosar. Astfel, prin declarațiile autentice date de martorii și (beneficiari ai Legii nr. 189/2000) se relevă că în perioada 16 octombrie 1944 - 14.02.1945, reclamanta împreună cu părinții, din cauza represiunilor autorităților hortiste a plecat din localitatea de domiciliu, în localitatea. Aceeași martori, prin declarațiile date în fața instanței mai relevă că sau întâlnit în localitatea de refugiu și din relatările familiei reclamantei a rezultat că refugierea s-a datorat faptului că autoritățile maghiare au ocupat casa acestora organizându-și bucătăria și popota.
Se poate așadar constata din acte că în cauză s-a dovedit că părăsirea domiciliului reclamantului și a familiei s-a datorat persecuțiilor etnice. Or, în aceste circumstanțe, câtă vreme din acte rezultă refugierea și de vreme ce legea nu exclude copii care s-au refugiat împreună cu părinții, aceștia suportând consecințele nefavorabile rezultate dintr-o atare situație, excluderea reclamantului de la beneficiul acordat de lege este nelegală.
Evident, se poate susține că reclamanta nu ar fi avut domiciliu de unde să se refugieze și nu a suferit persecuții. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât reclamanta nu putea avea alt domiciliu decât al părinților. Pe de altă parte, având în vedere vârsta la aceea vreme a reclamantei este exclusă manifestarea de voință în sensul alegerii domiciliului. Ca atare, ținând cont de contextul general în care părinții au suferit prejudicii prin refugiere, nu se poate susține că reclamanta nu a avut de suferit aceleași consecințe irevocabile ca părinții săi.
Prin urmare, față de cele rezultate din acte, susținerile pârâtei referitoare la refugiu sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Neîntemeiate sunt și celelalte susțineri ale pârâtei întrucât din declarațiile martorilor nu rezultă date contradictorii, cele relevate cu privire la situațiile de refugiere fiind cunoscute din refugiu.
Prin urmare, față de cele expuse, în baza prevederilor actului normativ mai sus evocat, a prev. art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea urmează a fi admisă, anulată hotărârea atacată și obligată pârâta la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită începând cu data de 1 august 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în com., sat, nr. 7, jud. C, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud.
Dispune anularea hotărârii nr. 22592/11.02.2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 16.10.1940 - 14.02.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/200, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 01 august 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./14.04.2008.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș
