Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 323/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 323/2008
Ședința publică din 19 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 22484/24.01.2008 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 14.03.2008 pârâta Casa Județeană de Pensii Cad epus întâmpinare, în 2 exemplare, însoțită de documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.
urtea de Apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.02.2008, reclamanta a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 22.484 din 24.01.2008 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate.
În dezvoltarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 02.07.1941 - 10.10.1945 fost refugiată împreună cu familia sa și deși a depus acte necesare pentru dovedirea calității de refugiat, i-a refuzat cererea pe motiv că înscrisurile depuse în dovedirea calității de refugiat "conțin date contradictorii", fără a i se preciza în ce anume constă contradicția din cuprinsul acestora. Totodată, reclamanta a mai precizat și faptul că i s-a solicitat de către pârâtă copia hotărârii emise în baza Legii nr. 189/2000 în favoarea martorului, reclamanta arătând că acesta nu deține o astfel de hotărâre, însă martorul s-a născut în localitatea, localitate aflată în imediata vecinătate a celei în care s-a născut reclamanta, tatăl acestuia fiind în perioada respectivă viceprimar, astfel încât martorul i-a cunoscut familia, având cunoștință și de împrejurărilor care au determinat părăsirea localității de domiciliu de către reclamantă și familia sa.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, ( 9) prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamantul nu a prezentat nici o dovadă cu acte și, mai mult, declarațiile martorilor sunt neverosimile, existând contradicții în relatările acestora, ceea ce face ca aceste dovezi contradictorii să se excludă reciproc.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.10.2006, sub nr. 64.464, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 22.484 din data de 24.01.2008, pârâta respinge cererea reclamantei apreciind că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. ( 2).
Exprimarea poziției procesuale a pârâtei, precum și motivul eliberării actul administrativ atacat, s-au realizat în considerarea declarațiilor autentice ale martorilor și ( 18, 20).
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Totodată, declarațiile autentice ale martorilor și confirmă refugiul reclamantei împreună cu familia sa. Astfel, martorii arată faptul că reclamanta și familia acesteia au fost nevoiți ca în data de 02.07.1941 să se refugieze din localitatea de domiciliu, în localitatea, jud. C, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile hortiste după cedarea de Nord, reîntoarcerea din refugiu având loc în data de 10.10.1945.
Curtea constată că, declarațiile martorilor sunt pertinente, arătând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.
Mai mult, C prin hotărârea nr. 16.134 din data de 17.02.2005 a recunoscut martorului, statutul de persoană refugiată, iar în aceste condiții, prin hotărârea atacată se încalcă principiul nediscriminării, consacrat prin art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care presupune interzicerea aplicării unui tratament diferențiat unor persoane aflate în aceeași situație, fără ca pentru aceasta să fie invocată vreo justificare rezonabilă și obiectivă.
Or, în condițiile în care martorului i s-a recunoscut de către pârâtă statutul de refugiat, fiind atestată ca teritoriu de refugiu localitatea, aceeași cu cea în care s-a refugiat și reclamanta, nu se oferă nici un argument care ar fi de natură să susțină legalitatea actului contestat.
Susținerile din întâmpinare nu pot fi reținute, întrucât atestarea mai multor refugii din localități diferite poate primi o explicație logică prin prisma numărului mare de persoane de etnie română care s-au refugiat în acea perioadă istorică, precum și prin mobilitatea care a caracterizat toți refugiații, în căutarea mijloacelor de subzistență.
Mai mult, trebuie amintit că pârâta nu a făcut dovada unor demersuri întreprinse împotriva martorilor, în urma cărora aceștia să fie sancționați pentru lipsa lor de sinceritate și, cu atât mai puțin, a unor măsuri concrete care s-ar fi luat, urmare a acestor măsuri.
În acest context, poziția din întâmpinare apare ca fiind pur speculativă, fără a fi susținută printr-un suport probatoriu ce ar putea fi opus reclamantei.
În considerarea celor expuse anterior, Curtea în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea reclamantei și va dispune anularea hotărârii nr. 22.484 din data de 14.01.2008 emisă de pârâtă și o va obliga pe aceasta să acorde reclamantei drepturile prevăzute de nr.OG 05/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 noiembrie 2006, pentru perioada 02.07.1941 -04.03.1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în G,-, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 22.484/24.01.2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 02.07.1941 - 04.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobate prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 noiembrie 2006.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red./Dact.
5 ex./18.04.2008.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș
