Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 329/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR.329/2008
Ședința publică din data de 24martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect anularea hotărârii nr. 22483 din data de 24.01.2008 emisă de pârâta.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru reclamant, lipsă fiind pârâta
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 21.03.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei din partea pârâtei întâmpinare, prin care se solicită respingerea acțiunii și soluționarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 din proc. civ. însoțită de documentația care a stat la baza emiterii actului atacat ( 9 -17), din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta reclamantului.
Reprezentanta reclamantului a solicitat în probațiune ca instanța să țină cont de înscrisurile depuse de pârâtă, anexate întâmpinării și a arătat instanței că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului a solicitat instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea hotărârii atacate și recunoașterea reclamantului a calității de beneficiar al Legii nr. 189/200, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute oral pe fondul cauzei.
CURTEA:
deliberând, reține că:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 29 februarie 2008, reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, să se dispună anularea hotărârii nr. 22483 din 24 ianuarie 2008 emisă de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și, ca atare, se impune anularea acesteia întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, suferind prejudiciile ce decurg dintr-o refugiere forțată, motivul părăsirii domiciliului fiind persecuțiile etnice ca urmare a ocupării de Nord.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C ( 9), prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii, arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamantul nu a dovedit prin înscrisuri oficiale persecuțiile suferite, iar declarațiile martorilor sunt neverosimile, existând neconcordanțe în susținerile acestor cu privire la locul și data refugierii.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 octombrie 2007 sub nr. 64463, reclamantul a solicitat pârâtei Casa Județeană de Pensii C recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune acte de stare civilă precum și declarațiile martorilor și, autentificate la notarul public.
Prin hotărârea nr. 22483 din 24 ianuarie 2008, pârâta respinge cererea reclamantului apreciind că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Exprimarea poziției procesuale a pârâtei precum și motivul eliberării actului administrativ atacat s-au realizat în considerarea declarațiilor autentice ale martorilor menționați.
Analizând dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Totodată, declarațiile autentice ale martorilor și confirmă refugiul reclamantului împreună cu familia sa. Astfel, martorii arată faptul că reclamantul și familia acestuia au fost nevoiți ca la 28 noiembrie 1940 să se refugieze din localitatea de domiciliu, în comuna, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile hortiste după cedarea de Nord.
Curtea constată că, declarațiile martorilor sunt pertinente, arătând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.
Mai mult, pârâta prin hotărârea nr. 16134 din 17 februarie 2005 pârâta recunoaște martorului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 ( 15).
Drept urmare, în temeiul art. 18 din Legea nr. 544/2004, instanța va dispune anularea hotărârii nr. 22483 din 24 ianuarie 2008 emisă de pârâtă și o va obliga pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 28.11.1940 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2007.
Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere că în practica relativ recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 4754 din 06 decembrie 2007 de exemplu) s-a statuat că declarațiile martorilor date în condițiile art. 4 din nr.HG 127/2002 constituie probe care fac dovada refugiului iar "în ceea ce privește motivul schimbării domiciliului, situația de fapt trebuie apreciată în funcție de realitățile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuțiile etnice exercitate asupra populației române de către trupele maghiare".
De asemenea, Curtea a avut în vedere și împrejurarea că probele testimoniale provin de la persoane care la rândul lor sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin hotărâri similare ale pârâtei iar această împrejurare a fost apreciată ca fiind suficientă în susținerea și dovedirea persecuțiilor etnice ale persoanelor pretins refugiate (decizia nr. 4050 respectiv nr. 4049 din 24 octombrie 2007 ).
În consecință, Curtea a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată și a admis-o astfel cum a fost formulată.
Nu se poate susține, însă, că aceste ultime afirmații sunt suficiente pentru ca acțiunile de acest gen să fie admise întrucât există decizii ale care afirmă contrariul ( decizia nr. 4183 din 01 noiembrie 2007, 3738 din 04 octombrie 2007) fără a indica, însă, existența unor criterii obiective și rezonabile pentru care deși s-au administrat aceleași categorii de probe acțiunile au fost respinse.
Este cunoscut, însă, faptul că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancționat România pentru divergențele de jurisprudență existente chiar la nivelul Înaltei Curți de Casație și care au fost apreciate drept contrare principiului siguranței publice (cauza Beian împotriva României). Cu același prilej s-a subliniat și faptul că "dacă statele decid mai întâi să adopte legi pentru a despăgubi victimele nedreptăților comise în trecut, acestea trebuie să fie puse în practică cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept interesați. În această privință trebuie subliniat că incertitudinea, indiferent dacă este legislativă, administrativă sau jurisdicțională este un factor important care trebuie luat în calcul pentru a aprecia conduita statului(a se vedea, mutatis mutandis, împotriva Poloniei, împotriva României).
În consecință, pentru a preveni o condamnare previzibilă a României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reținând că pentru persoane aflate în situații similare instanțele le-au recunoscut părților dreptul de a beneficia de privilegiile Legii nr. 189/2000 în condițiile administrării aceluiași probatoriu, Curtea va admite acțiunea reclamantului așa cum a fost formulată.
Totodată, în temeiul disp. art. 274.pr.civ. Curtea va obliga pârâta la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul domiciliat în G,-, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDETEANA DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 22483/24 ianuarie 2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 28.11.1940 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 noiembrie 2007.
Obligă pârâta la plata sumei de 500 RON în favoarea reclamantului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședința publică din 24 martie 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./26.03.2008.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Augusta Chichișan
