Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 346/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr.346/2008
Ședința publică din 28 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța Președintele secției
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect anularea Hotărârii nr.22632 din 11 februarie 2008 pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000, emisă de pârâtă.
La apelul nominal se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că acțiunea se află la primul termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că a fost comunicată cu pârâta.
La data de 26 martie 2008 s-a depus la dosarul cauzei, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtei Casa Județeană de Pensii C, însoțită de o serie de înscrisuri în probațiune, întâmpinare prin care se solicită respingerea acțiunii și, totodată, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reclamantului care declară că nu are alte cereri sau probe.
Curtea găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul personal solicită admiterea acțiunii, afirmând că s-a născut în refugiu și că are trei surori cărora li s-a recunoscut calitatea de refugiat, însă una dintre surori este decedată.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 07 martie 2008, reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr.22632 din data de 11.02.2008 emisă de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă.
În cuprinsul motivelor contestației reclamantul a mai arătat că în urma de la Viena părinții acestuia împreună cu frații săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, respectiv, T, jud. C, în localitatea C, jud. C datorită persecuțiilor etnice, el fiind născut în perioada de refugiu a părinților.
Reclamantul arată că martorele care au dat declarații autentificate la notar sunt surorile sale și conform înscrisului de la fila 3, Arhivele Naționale Direcția Județeană atestă că martorele au calitate de persoane refugiate.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii arătând că reclamantul și-a întemeiat cererea adresată acesteia pe declarațiile date în formă autentică de martorii și, cu actele depuse în probațiune se reține faptul că reclamantul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această localitate și că reclamantul nu a suferit persecuțiuni din motive etnice, fiind născut pe un teritoriu aparținând Statului Român.
Curtea analizând acțiunea formulată, în raport de probele administrate în cauză, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.06.2007, sub nr.55459, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr.22632 din data de 11.02.2008, pârâta respinge cererea reclamantului, motivând că actele depuse conțin date contradictorii.
Analizând dispozițiilor art. 1 din Legea nr.189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Conform art. 100 din Codul familiei, copilul minor locuiește la părinții săi.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și copiii minori ai persoanelor refugiate întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori.
Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Prin urmare, probele administrate și existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor și -, actele de stare civilă ale reclamantului, atestă cu caracter unitar împrejurarea că familia acestuia s-a refugiat, urmare a persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în luna septembrie 1940, reîntoarcerea având loc în cursul lunii octombrie 1945, astfel că ipoteza normei legale instituite prin art.1 din Legea nr.189/2000 este incidentă, reclamantul fiind născut la data de 24.10.1942 în perioada în care părinții erau refugiați.
Drept urmare, instanța va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind fondată și în temeiul disp. art.18 din Legea nr.554/2004 va dispune anularea hotărârii nr.21662 din 9.07.2007 emisă de pârâtă, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantului a calității de refugiat pentru perioada 24.10.1942 - 6.03.1945 și acordarea drepturilor prev. de nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2007.
Față de considerentele menționate anterior, apărările pârâtei formulate prin întâmpinare apar ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în localitatea C-N,-, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. - nr. 2, jud. C și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 22632/11,02,2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 24 octombrie 1942 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 iulie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./02.04.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța
