Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 401/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 401/2008
Ședința publică din data de 25 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S- luat în examinare - pentru pronunțare - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul prin succesoarea legală T, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C având ca obiect anulare hotărârea nr.16393/24.02.2005 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că au fost puse concluzii pe fondul cauzei în ședința publică din data de 23 aprilie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 18 iulie 2005 sub nr. 15.894 reclamantul, în contradictoriu cu CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 16.393 emisă la data de 24.02.2005, obligarea acesteia la recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
În motivare, s-a susținut că împreună cu părinții a fost refugiat din satul, în localitatea C, motivul fiind persecuția etnică, faptul că vorbea limba maghiară; că tatăl său a fost bătut, iar familia amenințată.
Răspunzând celor evocate prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea acțiunii, fundamentat pe aceea că refugiul ar fi avut loc dintr-o localitate care se afla în administrația Statului Român.
La data de 04.10.2005, prin sentința nr. 606, acțiunea a fost respinsă, această hotărâre fiind recurată, iar la data de 19.04.2006, în considerarea că nu au fost lămurite împrejurările, recursul a fost admis, hotărârea casată și trimisă cauza spre rejudecare, fiind astfel înregistrată sub nr-.
Pe parcursul demersului, reclamantul a decedat, cauza fiind continuată de succesoarea T.
Examinând astfel cele susținute, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 16.393 emisă la data de 24.02.2005 de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a fost respinsă cererea formulată de reclamantul, reținându-se că situația acestuia nu face obiectul Legii nr. 189/2000 întrucât localitatea de unde a avut loc așa-zisul refugiu este în România, deci nu exista motivul persecuției etnice.
Potrivit prev. art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele șase situații exprese prevăzute de lege.
Din norma enunțată și din nr.HG 127/2002 rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuției exercitate în perioada menționată.
Aceste aspecte sunt dovedite prin actele depuse la dosar. Astfel, din adeverința nr. 1.610 eliberată la data de 18.02.1944 rezultă că numitul, născut în () în anul 1026 - reclamantul refugiat s-a prezentat în data de 19 iunie 1942 la C () pentru luarea în evidență ( 47, 48, dosar). În acest sens, martora a relevat că în anul 1966 reclamantul a fost familia sa acasă și a povestit că în anul 1942 fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu și le-ar arătat anumite (hârtii) documente din care ar fi rezultat aceasta.
Se poate așadar constata din acte că reclamantul împreună cu părinții săi s-a refugiat din localitatea de domiciliu într-o altă localitate urmare a persecuției etnice, că a avut de suferit alături de părinți consecințele refugierii, context în care ipoteza normei legale instituite de art. 1 din Legea nr. 189/2000 este întemeiată.
Desigur, se susține că localitatea din care s-a refugiat reclamantul se afla în România, însă se omite a se avea în vedere refugierea masivă a persoanelor care au plecat din aceeași localitate urmare a persecuțiilor autorităților și a populației, situația de teroare și amenințare reciprocă a populației, indiferent de etnie, cât și actele emise la aceea perioadă. Or, în această situație, a celor rezultate din acte oficiale, susținerile pârâtei apar ca nefondate și urmează a fi respinse.
Prin urmare, reținând că față de cele rezultate din acte susținerile reclamantului sunt întemeiate, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea, va anula hotărârea pârâtei și, pe cale de consecință, va dispune obligarea pârâtei la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, cu domiciliu în C-N,-, -.1,. 105, jud. și continuată prin succesor T, domiciliată în C-N,-. 26, jud. împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 16.393/24.02.2005 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 19.06.1942 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./4 ex./23.05.2008.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
