Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 42
Ședința publică de la 05 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Grefier
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul și pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M, având ca obiect plângere formulată împotriva Hotărârii nr.4945/12.06.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestator, nepoata acestuia -, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Numita depune procura judiciară(32 dosar) și arată că l-a prezentat pe numitul - în calitate de martor, solicitând încuviințarea probei testimoniale și audierea martorului la acest termen de judecată.
Instanța admite proba testimonială și procedează la audierea martorului prezent, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind atașată la fila 33 dosar.
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul în fond.
Mandatara reclamantului solicită admiterea acțiunii formulată de reclamantul, anularea hotărârii emisă de pârâta CJP M, obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.189/2000 pentru perioada 1940-1944, începând cu data de 1.04.2008.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la 8.07.2008 reclamantul a solicitat anularea hotărârii nr.4945/12.06.2008 emisă de pârâta CJP M, obligarea acesteia să recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.189/2000 și acordarea drepturilor ce rezultă din calitatea de refugiat.
Se susține în contestație că el împreună cu părinții au fost obligați să se refugieze din loc.Reghin în loc.Mediaș, în perioada anilor 1940 - 1944 ca urmare a regimului instaurat după de la Viena. Dovada refugiului a înțeles să o facă cu depoziția unor martori aflați în situații similare din lipsă de acte oficiale. Cu toate că a demonstrat cu aceste mijloace de probațiune că a fost nevoit să se refugieze din motive etnice, pârâta i-a respins cererea de recunoaștere a acestei calități și de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosar CJP M solicită respingerea acțiunii și menținerea deciziei emise ca fiind temeinică și legală, susținând că declarațiile de martori nu pot constitui dovezi ale persecuției etnice.
La dosarul cauzei au fost depuse actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, inclusiv declarația martorului dată în fața notarului public.
Examinând acțiunea formulată, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1 lit.c din OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 beneficiază de prevederile ordonanței persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Art.4 din HG nr.127/2007 privind aprobarea Normelor de aplicare a OG nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice prevede înscrisurile în baza cărora se poate dovedi încadrarea în situațiile prevăzute la art.1 din OG nr.105/1999, însă la alin.2 se prevede în mod expres că în lipsa actelor oficiale dovada persecuției se poate face prin declarație de martor.
În cauză reclamantul a înțeles să facă dovada strămutării din localitatea de domiciliu într-o altă localitate prin declarația martorilor (15 și 33 dosar) și (17 dosar), martori care arată că în perioada 1940 - 1945 după regimul instaurat prin intrarea în vigoare a ui de la Viena, mai multe familii din orașul Reghin au fost nevoite să se refugieze în alte localități peste granița Statului austro-ungar, stabilită ca urmare a ui de la Viena, printre aceste familii regăsindu-se și familia reclamantului. Se arată că în această perioadă populația maghiară a săvârșit o serie de acte de represiune împotriva familiilor de români, fiind vizate în speciale familiile de intelectuali și cele de funcționari.
Din aceste probe rezultă așadar că reclamantul împreună cu părinții lui a fost obligat să se refugieze în urma ocupării de Nord, suferind împreună cu aceștia privațiunile datorate prigoanei din motive etnice, situație în care se apreciază că reclamantului i se poate recunoaște calitatea de refugiat pentru perioada 1940 - 1944 și poate fi beneficiarul drepturilor prevăzute de OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, aceste drepturi urmând să-i fie acordate începând cu data de 1 aprilie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliată în mun.Reghin,-, jud.M, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii M, cu sediul în Tg._M,-, jud.
Anulează hotărârea nr.4945/12.06.2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.189/2000 modificată prin Legea nr.367/2001 și HG nr.127/2002 și drepturile ce rezultă din calitatea de refugiat pentru perioada 1940-1944 începând cu data de 1.04.2008.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat |
Grefier, |
Red.
Tehn.
29.04.2009
4 exemplare
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
