Anulare act administrativ . Decizia 219/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 219/
Ședința publică din 05 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, cu sediul în Tg.-M, P-ța - nr.1, jud.M, împotriva sentinței nr.288/5 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recurenta-reclamantă - SRL a depus taxa de timbru în sumă de 2 lei(15 dosar) și 0,30 lei timbru judiciar(14 dosar).
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.288/5 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureșs -a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL Tg.-M în contradictoriu cu pârâta DGFP M, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.41/27.07.2007 emisă de pârâtă s-a respins contestația reclamantei formulată împotriva deciziei de impunere nr.l80/31.01.2007, emisă ca urmare a opțiunii de rambursare a TVA în sumă de 23.371 lei, exprimată în decontul TVA aferent lunii septembrie 2006, depus la Tg. M sub nr.- în urma căreia a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr.1/31.01.2007.
S-a constatat că, în perioada supusă verificării a dedus TVA în sumă de 23.554 lei aferentă unor servicii de consultanță emise de către C SRL, pentru care a prezentat două contracte de consultanță nr.28/2005, 30/2005 care nu conțin date referitoare la termenele de execuție și tarifele percepute.
Contractul de consultanță nr.30/1.10.2005 pe o perioadă de 1 an de zile (1.10.2005 - 1.10.2005) nu conține valoarea totală a contractului și date privind termenele de execuție, mai mult obiectul contractului în cauză este identic cu cel al contractului nr.28/1.06.2005, consultanță pentru afaceri și management, analiză, internă și recomandări privind îmbunătățirea gestiunii în afaceri, analiză și consultanță în studierea pieței, intermediere în afaceri și în relația cu partenerii de afaceri.
Materialele prezentate nu conțin semnătura, numele persoanelor care au elaborat, avizat, verificat și aprobat materialele precum și funcțiile deținute de unitate. Acestea reprezintă lucrări de diplomă, referate și cursuri disponibile pe site-urile de internet, ale căror adrese se regăsesc în anexa nr.22 la raportul de inspecție fiscală.
La control s-a concluzionat că unitatea nu a justificat prestarea efectivă a serviciilor prin rapoarte de lucru (din care să reiasă nr. de ore efectiv prestate) studii de piață sau orice alte materiale corespunzătoare.
nici cheltuielile în sumă totală de 123.971 lei înregistrate în baza facturilor fiscale în cauză, nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil în sarcina unității fiind stabilită o diferență de impozit pe profit în sumă de 11.779 lei (pentru neplata la termen a impozitului pe profit stabilit suplimentar), au fost stabilite în sarcina unității majorări de întârziere în sumă de 2.988 lei.
Prin contractele încheiate, părțile nu au stabilit termene de execuție pentru lucrările ce fac obiectul contractului, în acest mod fiind exclusă posibilitatea de a se verifica dacă prestatorul a predat la termenul contractual lucrarea întocmită.
În nota explicativă dată la solicitarea organelor de inspecție fiscală administratorul unității, C Economic Ev SRL, s-au efectuat lucrările: managementul schimbărilor, managementul previzional al necesarului de personal, alegerea structurii salariale adecvate organizației, impozitele indirecte, evaziunea fiscală în România, influența inflației, modalități de găsire a unor soluții optime de finanțare a activității.
Analizându-se facturile fiscale în cauză, protocoalele de facturare 28.12.2005, 6.02.2006, 31.03.2006 și 21.09.2006, acestea prezintă un grad ridicat de generalitate și nu prezintă în detaliu natura serviciilor prestate, tariful practicat, timpul consumat, astfel încât să se ateste că aceste servicii au fost efectiv prestate și destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.
Susținerile reclamantei sunt nefondate.
Potrivit art.145 alin.2 din Legea nr.571/2003, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării, în folosul următoarelor operațiuni: operațiuni taxabile, taxa pe valoare adăugată datorată sau achitată, aferentă lunilor ce i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate și pentru prestările de servicii care au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă.
Pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, pentru TVA adăugată sau achitată, aferentă lunilor care i-au fost livrate și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factura fiscală care cuprinde informațiile prevăzute de art.155 alin.8 și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA.
Factura fiscală ce justifică taxa dedusa trebuie să fie întocmită în conformitate cu prevederile art.155 alin.4 din Legea nr.571/2003, respectiv art.3 alin.4 din 29/2003 privind aplicarea prevederilor HG nr.831/1997, unde se arată că pentru prestările de servicii se vor menționa în mod expres, numărul și data contractului, respectiv ale comenzii, în cazul prestărilor de servicii ocazionate care nu au la bază un contract.
Cu privire la impozitul pe profit în sumă de 11.779 lei, în conformitate cu prev.art.21 alin.1 și 4 din HG nr.44/2004, se arată că, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
Cheltuielile înregistrate în contabilitate nu sunt deductibile, care nu au la bază documente justificative, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte.
În același sens sunt și prevederile pct.48 din Legea nr.571/2003, unde se arată că pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări servicii trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestări, termen de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situații de lucrări procese - verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate de piață sau orice alte materiale corespunzătoare, contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.
Onorariul prevăzut în contractul de consultanță nr.28/1.06.2005 de 101.994 lei precum și prețul serviciilor prestate și a lucrărilor efectuate de 19 euro/oră stabilit prin contractul de consultanță 30/1.10.2005, nu au nicio legătură cu natura și volumul serviciilor, cu atât mai mult cu cât nu există date cu privire la timpul consumat pentru astfel de servicii, termene de execuție și tarife percepute pentru fiecare serviciu prestat, elemente absolut necesare pentru justa comensurare a serviciilor prestate în vederea facturării și achitării acestora de către beneficiar.
Față de textele de lege arătate, se poate observa că chitanțele depuse în probațiune nu prezintă ștampilă, semnătură, persoanele cărora le-au fost preluate, deci nu se poate deduce practic prestarea efectivă a serviciilor prin rapoarte de lucru (din care să reiasă numărul de ore efectiv prestate), studii de piață sau orice alte materiale corespunzătoare.
Contractele de consultanță, întocmite de reclamantă, nu cuprind mențiunile obligatorii prev. art.2 alin.2 din Legea nr.469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractele, unde se arată că, contractul trebuie sa cuprindă în mod obligatoriu, în funcție de natura sa, clauze contractuale referitoare la: obligațiile ce revin părților în derularea contractului, condițiile de livrare și d< calitate, modalitățile de plată și de garantare a plății prețului, instrumentele de plați și clauzele de consolidare a prețului în condițiile inflației și devalorizării, riscul contractual, precum și modul de soluționare a eventualelor litigii apărute în legătură cu derularea și executarea contractului.
Față de cele mai sus arătate, atâta timp cât nu se poate deduce că serviciile de consultanță au fost efectiv prestate, s-a respins contestația ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL Tg.-M solicitând casarea hotărârii și după rejudecarea pe fond să se dispună admiterea acțiunii, anularea deciziei nr.41/27.07.2007 emisă de DGFP M, cu obligarea acesteia la rambursarea sumei reprezentând TVA.
Se susține că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât societatea a beneficiat în perioada supusă analizei de servicii de consultanță pentru care s-au încheiat contracte cu detalierea explicită a serviciilor prestate și a tarifelor calculate pe orele de consultanță prestate efectiv. Consultanța care face obiectul respectivelor contracte acoperă toate necesitățile unei firme vizând atât consultanță în studiul pieței, consultanță pentru afaceri și management, analiza internă și recomandări privind îmbunătățirea gestiunii de afaceri, dar și intermediere în afaceri și în relația cu partenerii de afaceri. Prin urmare, în mod greșit prima instanță a reținut că serviciile nu au fost efectiv prestate, raportându-se doar la o parte a obiectului contractului de consultanță. Din analiza contractelor rezultă în mod cert că prestarea activităților de consultanță nu este obligatoriu să se realizeze simultan pentru toate domeniile precizate, important fiind direcțiile stabilite de comun acord, necesitățile și nevoile beneficiarului. Realizarea efectivă a activității de consultanță nu constă în obținerea sau realizarea efectivă a obiectivelor propuse de beneficiari, prestatorul îndeplinindu-și obligațiile prin simpla prestare a acestora. prestării efective a activității de consultanță incumbă din însuși existența contractului, fiind susținută în speță prin materialele anexate care dovedesc existența relațiilor dintre consultanți și beneficiari, cuantumul prestațiilor efectuate de către prestator putând fi apreciat doar de beneficiar raportat la calitatea serviciilor percepute de el. Eronate sunt și constatările instanței în ceea ce privește conținutul contractelor încheiate cu partenerii care au asigurat consultanță întrucât o analiză sumară a acestor contracte poate duce la concluzia că în cuprinsul acestora sunt fixate perioade de timp înăuntrul cărora se derulează obligațiile și drepturile părților, prestarea serviciilor urmând să se facă constant și continuu, acționând în fiecare lună, stabilindu-se și un număr de ore lucrate efectiv.
Prin întâmpinarea depusă la dosar MEF prin DGFP M solicită respingerea recursului, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, arătându-se că prin decizia de impunere nr.180/31.01.2007 s-a constatat că reclamanta nu poate beneficia de dreptul de deducere a TVA-ului în cuantum de 23.371 lei înscrisă în facturile fiscale emise de - SRL în condițiile în care din documentele prezentate de societate nu rezultă că serviciile de consultanță au fost efectiv prestate și sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile. Societatea nu a fost în măsură să prezinte nici în fața organelor de control dar nici în fața instanței materialul documentar necesar justificării serviciilor în cauză și nici nu a dovedit necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activității desfășurate potrivit prev.art.21 alin.4 lit.m din Legea nr.571/2003, pct.48 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi aprobată prin HG nr.44/2004. Se mai susține că societatea a ignorat și dispozițiile imperative ale art.3 alin.4 din nr.29/2003 privind aplicarea prevederilor HG nr.831/1997 raportat la art.2 alin.2 din Legea nr.469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale prin contractele încheiate, deoarece părțile nu au stabilit termene de execuție pentru lucrările ce fac obiectul contractului în acest mod fiind exclusă posibilitatea de a verifica dacă prestatorul a predat la termenul contractual lucrarea întocmită. Contractele de consultanță la care face referire societatea și care au stat la baza emiterii facturilor fiscale nu au nici o legătură cu natura și volumul serviciilor, cu atât mai mult cu cât nu există date cu privire la timpul consumat pentru astfel de servicii, termene de execuție și tarife percepute pentru fiecare serviciu prestat, elementele absolut necesare pentru facturarea și achitarea acestora către beneficiar. Pentru neachitarea la termen a diferenței suplimentare de taxă pe valoarea adăugată au fost achitate penalități de întârziere în sumă de 1.247 lei. Aceeași situație se poate reține și cu privire la impozitul pe profit în sumă de 11.779 lei, cheltuielile cu serviciile de consultanță nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil așa cum a reținut în mod justificat instanța de fond, deoarece nu s-au prezentat documente care să justifice aceste servicii. S-au calculat și pentru această sumă penalități de întârziere întrucât impozitul pe profit nu a fost achitat la termen.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu pct.48 din HG nr.44/2004 privind Normele de aplicare a Legii nr.571/2003 pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții: serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părți sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege, justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin situații de lucrări, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare; contribuabilul trebuie de asemenea să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activității desfășurate.
Instanța de fond când a respins acțiunea reclamantei a avut în vedere următoarele argumente: societatea nu a făcut dovada cu documente care să ateste realitatea și legalitatea serviciilor pretinse a fi prestate și cuprinse în facturile de decontare, despre materialele întocmite nu se poate susține că au fost destinate special pentru reclamantă, ele conțin aspecte teoretice și nu practice și sunt reținute de asemenea neajunsurile din conținutul contractelor încheiate, contracte care nu cuprind prețul serviciilor prestate, obligațiile ce revin părților în derularea contractului, termenul de executare a lucrărilor, garantarea efectuării acestora, etc.
Recurenta prin motivele de recurs invocate în cerere susține că a justificat atât efectuarea serviciilor pentru care au fost emise facturile avute în vedere la decontare, dar și necesitatea acestor servicii, însă verificând actele și lucrările dosarului se poate constata că așa cum corect a reținut și prima instanță recurenta-reclamantă nu a prezentat nici un document dintre cele prevăzute de art.48 din HG nr.44/2004 care să justifice prestarea efectivă a serviciilor.
Rezultă astfel în mod categoric că una dintre condițiile impuse de legislația în vigoare și anume aceea a realității prestației nu este îndeplinită pentru ca o atare cheltuială să fie considerată deductibilă, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală.
Prin urmare, în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, recursul va fi respins și se va menține soluția primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, cu sediul în Tg.-M, P-ța - nr.1, jud.M, împotriva sentinței nr.288/5 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
29.04.2009
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
