Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 425/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 425
Ședința publică din 30 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare, în rejudecare, acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv anularea Hotărârii nr. 22605 din 11 februarie 2008, emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă martorii reclamantului, și, lipsă fiind părțile în proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al doilea termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
În conformitate cu prevederile art. 193 alin. 1.pr.civ. se procedează la audierea martorelor și, de religie ortodoxă, sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele-verbale atașate la dosarul cauzei.
Curtea apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară încheiată faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 07.03.2008, reclamantul a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 22.605 din data de 11.02.2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea Prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C și obligarea acesteia să-i recunoască, în temeiul nr.OG 105/1999, calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de acest act normativ aprobat prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât nu sunt dovezi în susținerea cererii sale.
Într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 337 din 26.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, care, prin decizia nr. 757 din 12.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul, casată sentința atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În îndrumările date prin decizia de casare s-a arătat că, în temeiul art. 129 alin. 5.pr.civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, așa încât se impune ascultarea martorilor și pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor art. 1 din nr.OG 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, și pentru a vedea astfel dacă reclamantul este sau nu este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii pretinse.
În rejudecare, s-a format prezentul dosar, în care reclamantul propune audierea altor doi martori, respectiv și, întrucât martorii și nu se pot prezenta în instanță din motive medicale.
Cererea reclamantului trebuie raportată la contextul istoric si social ante si postbelic astfel încât se impun următoarele precizări:
După semnarea de la Viena din 30 august 1940, act impus României de către Germania și Italia în favoarea Ungariei, armata maghiară a început ocuparea de Nord, pe măsură ce armata română împreună cu instituțiile românești se retrăgeau din teritoriul cedat.
O dată cu intrarea armatei maghiare în teritoriul cedat, elementele revizioniste și șovine ale comunității maghiare din Transilvania au pus la cale, susținute logistic de către o parte din militarii, masacrarea populației românești.
maghiară a durat din anul 1940 până în 1944, perioadă în care populația românească a fost supusă la deportări, bătăi, schingiuri și execuții. Multe comune din județele B,C, S, M, și C, cu populație majoritară română, au devenit cu populație preponderent maghiară după ocupația horthystă.
Pe acest fundal istoric încărcat de represalii din partea trupelor maghiare, populația de etnie română din loc. si Feldioara, jud.C a încercat să se refugieze in zonele rămase neocupate, în speță în jud. C, loc..
Familiile reclamantului și ale martorilor audiați în cauză și-au părăsit gospodăriile în toamna anului 1941, întorcându-se acasă doar in primăvara lui 1945.
Chiar dacă, la momentul refugierii din calea trupelor de ocupație, atât reclamantul cât si martorii erau minori, evenimentele istorice s-au imprimat nu doar in memoria colectivă ci si in amintirea lor.
De asemenea, după întoarcerea din refugiu, realitățile războiului au fost mult timp disecate de către cei care au avut de suferit de pe urma lui, unele fapte, întâmplări limpezindu-se și întipărindu-se definitiv în memoria martorilor
Din declarațiile martorilor și (filele 14, 15) rezultă că reclamantul împreună cu mama sa s-au refugiat în cursul lunii octombrie a anului 1941, datorită persecuțiilor la care a fost supusă mama acestuia.
Astfel, așa cum afirmă martorele, soldații au violat-o în mai multe rânduri pe mama reclamantului, amenințând-o că, în caz de opunere, îi vor da foc la casă și o vor omorî.
Această realitate i-a stârnit mamei reclamantului o temere justificată, determinând-o să-și părăsească gospodăria in toamna anului 1941. Calea refugiului a fost luată și de către reclamant, care, deși abia născut, a fost silit să suporte toate dificultățile si neajunsurile războiului, în periplul alături de mama sa.
Curtea, în analiza probelor testimoniale administrate, constată că declarațiile martorilor sunt pertinente, confirmând susținerile reclamantului.
De asemenea, proba testimonială este concludentă în cauză, martorii arătând instanței detalii ale refugiului reclamantului și familiei sale, relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Mai mult, Curtea a avut în vedere și împrejurarea că probele testimoniale provin de la persoane care la rândul lor sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin hotărâri similare ale pârâtei, iar această împrejurare a fost apreciată ca fiind suficientă în susținerea și dovedirea persecuțiilor etnice ale persoanelor pretins refugiate (decizia nr. 4050 respectiv nr. 4049 din 24 octombrie 2007 ).
Drept urmare, în temeiul art.18 din Legea nr. 544/2004, instanța va dispune anularea hotărârii nr. 22605/11.02.2007 emisă de pârâtă și o va obliga pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada septembrie 1941 - martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1.08.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în loc., nr. 304, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 22.605/11.02.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada septembrie 1941 - martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - ---
Red.MH/dact.HC
4ex./05.10.2009
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei
