Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 447/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 447
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Elonora Gheța
Grefier: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr.189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina se află la al 3-lea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea formulată este scutită de plata taxelor de timbru.
Se mai menționează că la data de 25.09.2009 se înregistrează la dosarul cauzei din partea martorului, un script, însoțit de înscrisuri prin care învederează instanței că, se află în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței în vederea audierii, dat fiind starea de sănătate a soției sale.
Instanța, față de probațiune administrată la termenul de judecată anterior și susținerile reclamantei, revine asupra probei testimoniale privind audierea martorului. Totodată, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Reclamantul prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 5 iunie 2009 promovată în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr. 5690 din data de 16 aprilie 2009 emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Reclamantul a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de către autoritățile care s-au instaurat în urma de la Viena.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S prin " concluzii la întâmpinare" a solicitat respingerea acțiunii ca tardiv introdusă, iar prin întâmpinarea înregistrată la 30 iunie 2009 a solicitat respingerea contestației promovată de reclamant. În justificarea poziției procesuale adoptate a relevat că la baza recunoașterii statutului de refugiat în cazul în care nu există un document oficial stau declarațiile notariale a doi martori astfel că pornind de la această împrejurare comisia a încercat să obțină dovezi care să nu fie ușor de falsificat și reținând că acești martori au dat până în prezent declarații în favoarea mai multor petenți cu situații individuale diferite a manifestat serioase rezerve față de declarațiile existente având în vedere spre exemplu faptul că cei doi martori au atestat refugiul pentru persoane care se afirmă că au plecat din localități situate pe tot teritoriul județului și în județele învecinate în diferite localități care nu se aflau în teritoriul ocupat.
Referitor la excepția privind tardivitatea înregistrării acțiunii, Curtea reține că pârâta a făcut dovada expedierii hotărârii cu copia borderoului poștal, din care rezultă că reclamantului i-a fost transmisă o corespondență la 22.05.2009.(45).Acest mijloc de probă nu face dovada că s-a comunicat reclamantului hotărârea contestată în prezenta cauză și nici nu face dovada zilei în care efectiv reclamantul, eventual, ar fi primit un exemplar din decizia contestată. În aceste condiții nu se poate verifica depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin.4 din Legea nr. 189/2000.
Probatoriul administrat în cauză cu respectarea principiului nemijlocirii relevă următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5 martie 2008 înregistrată sub nr. 84 reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul Legii nr. 189/2000 depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori autentificate de către notarul public.
Pârâta prin hotărârea nr. 5690 din 16 aprilie 2009 analizând cererea, actele de stare civilă, adeverințele eliberate de Arhivele Naționale sub nr.2688/4 ianuarie 2007 și declarațiile autentificate a doi martori, a respins cererea reținând că nu s-a făcut dovada persecuției cu acte oficiale.
Analiza prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 relevă că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Condițiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana respectivă să fie cetățean român fără a se face vreo distincție în raport de etnia acesteia, ca persoana să fi suferit persecuții etnice provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite de dispozițiile art. 129 alin 5 Cod procedură civilă a pus în discuție necesitatea audierii nemijlocite de către instanță a martorilor a căror declarații autentificate de către notarul public au fost prezentate în probațiune în procedura urmată în fața comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000.
Drept consecință, Curtea a audiat martorul (50), din declarația acestuia rezultând că personal nu a fost refugiat, că a fost refugiat numai tatăl său și tatăl reclamantului în localitatea jud. Cu privire la reclamant a arătat că acesta nu a fost refugiat. În ceea ce privește conținutul declarației date în fața notarului și care nu corespunde cu cele relatate în fața instanței, martorul a arătat că această împrejurare poate fi explicată prin faptul că a semnat declarația cu conținutul redactat de notar, fără să o citească.
Martorul, deși citat nu s-a mai prezentat în instanță, astfel că instanța a revenit asupra administrării acestei probe raportat și la actele de stare civilă ale reclamantului și la susținerile contradictorii ale acestuia.
Prin cererea adresată Casei Județene S la data de 5.03.2008, reclamantul a afirmat că s-a refugiat în perioada august 1042- martie 1945 din localitatea jud. S în localitatea B Jud. B, iar martorul a afirmat că refugiul tatălui reclamantului s-a refugiat în localitatea.
În cererea adresată Casei Județene de Pensii S la data de 16.11.2007, reclamantul a indicat ca teritoriu de refugiu localitatea jud.
În plus reclamantul personal în ședința publică din 16 septembrie 2009 declarat că nu cunoaște dacă mama sa a fost refugiată, raportat la faptul că martorul audiat a relatat fapte legate de un eventual refugiu al tatălui reclamantului.
Copia certificatului de naștere al reclamantului atestă că acesta s-a născut în localitatea la data de 27 iulie 1942. În opinia instanței, în condițiile în care nu s-a dovedit refugiul mamei, datorită vârstei reclamantului (sub o lună) era exclus refugiul reclamantului numai cu tatăl său, chiar dacă s-ar fi făcut dovada refugiului acestuia.
În consecință probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv faptul că reclamantul, deși cetățean român ar fi fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supus de unul din regimurile instaurate în România în intervalul 6 septembrie 1940-6 martie 1945.
Un argument în plus ce atestă că reclamantul nu a avut statutul de persoană refugiată este și faptul că reclamantul s-a mai adresat pârâtei la data de 16.11.2007 pentru recunoașterea statului de refugiat și deși cererea i-a fost respinsă prin Hotărârea nr. 5180 din 15.01.2008, nu a contestat această decizie.
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra netemeiniciei acțiunii formulată de reclamant astfel că apreciind-o ca neîntemeiată în baza dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge acțiunea reclamantului în contencios administrativ împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția invocată de pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S cu sediul în Z,- județul S privind tardivitatea înregistrării acțiunii.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în nr. 102 județul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - -
Red./
4 ex./9.10.2009
Președinte:Elonora GhețaJudecători:Elonora Gheța
