Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 455/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 455/2008
Ședința publică din 28 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B N, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 1899/15.02.2008 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal și martora, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 23.05.2008 s-a depus procesul verbal privind executarea mandatului de aducere dispus în cauză prin care se arată că martora se va prezenta în fața instanței în vederea audierii.
În conformitate cu prevederile art.193 pct.5 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorei prezente, declarația acesteia fiind consemnată conform procesului - verbal anexat la dosar la fila 104.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost aceasta formulată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 26.02.2008, reclamantul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii B-N, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de revizuire nr. 1899/2007.
În motivarea acțiunii introductive reclamantul a relevat că hotărârea adoptată de autoritate este nelegală, întrucât nu se fundamentează pe probe credibile ce să infirme drepturile recunoscute prin hotărârea nr. 1899/16.11.2005.
Pârâta prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale a relevat că ulterior acordării drepturilor recunoscute prin hotărârea nr. 1899/2005, urmare a adresei nr. C/1544/2007 emisă de Arhivele Naționale, a procedat la revizuirea drepturilor acordate reclamantului și, în urma analizei situației de fapt și de drept, prin decizia de revizuire nr. 1899/2007 a anulat hotărârea nr. 1899/2005.
S-a susținut că actul administrativ care a stat la baza revizuirii și respectiv al anulării drepturilor atestă fără putință de tăgadă apartenența teritorială a localității în perioada anilor 1940-1941.
Autoritatea a motivat că, localitatea din care a avut loc refugiul aparținea teritorial Statului Român, nefăcând obiect al cedării teritoriale în perioada de referință.
Deliberând asupra pretențiilor deduse judecății, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a dobândit calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, în temeiul art. 1 lit. c, în nume propriu, prin hotărârea nr. 1899/2005.
În susținerea cererii sale, a depus în probațiune acte de stare civilă și declarațiile notariale ale martorilor, G, adresa nr. C/2829/2005 emisă de Arhivele Naționale - Direcția Județeană C și adeverința nr. 778/2005 emisă de Primarul.
Drepturile reclamantului s-au constituit în baza declarațiilor a doi martori, care au susținut drept cauză a părăsirii localității de domiciliu, /C, persecuția exercitată de autoritățile e instalate în teritoriu.
Conform declarațiilor autentificate sub nr. 5893/2005 martorii au relevat că localitatea era localitate de graniță. S-a arătat că localnicii nu se puteau deplasa pentru a lucra terenurile aflate în hotar și că forțele de ocupație efectuau razii aproape în fiecare noapte, persecutând etnicii români din acest teritoriu.
Martorii au arătat că etnicilor români din localitatea, aflată pe graniță, li se interzicea de către forțele de ocupație, care păzeau această graniță, accesul la munca în terenurile aflate peste hotar.
Autoritatea și-a întemeiat decizia de revizuire pe aceea că localitatea făcea parte din România în perioada 1940-1944.
Acest fapt nu este însă în măsură să infirme drepturile recunoscute reclamantului prin hotărârea nr. 1899/2005.
Pârâta a relevat că, clarificarea apartenenței teritoriale a acestei localități exclude, în raport de probatoriul care s-a administrat, exercitarea unor persecuții etnice de către regimul de ocupație, deoarece în contextul în care localitatea nu făcea parte din teritoriilor cedate ale de Nord, efective ale armatei austro-ungare sau orice alte autorități specifice unui regim de ocupație, n-au fost comasate sau instalate în această localitate.
Curtea apreciază că decizia de revizuire nr. 1899/2007 emisă de Casa Județeană de Pensii B-N este însă nelegală.
Prin declarațiile autentificate martorii au relevat că localitatea din care s-a produs refugiul era o localitate de graniță.
S-a susținut că efective ale armatei austro-ungare efectuau frecvent razii în cursul nopții și torturau populația de etnie română din această localitate.
Unul din motivele de persecuție l-a constituit acela al imposibilității etnicilor români de a-și lucra pământul aflat în hotar.
Faptul că localitatea nu făcea parte din teritoriul ocupat nu este în măsură să justifice revizuirea.
Certificarea stării de drept a apartenenței teritoriale a localității nu este de natură a ruina credibilitatea probelor administrate în virtutea cărora s-au recunoscut drepturile.
Probele testimoniale au certificat în realitate o altă stare de fapt și anume că față de amplasarea acestei localități pe graniță persecuțiile asupra etnicilor români au fost posibile chiar dacă teoretic acest teritoriu făcea parte din Statul Român.
Chiar martorul propus de autoritate, spre a fi audiat, a atestat în cuprinsul depoziției sale că granița era situată la circa 2,5 km distanță de graniță.
Din cuprinsul acestei depoziții, din modul relatării faptelor din trecut, Curtea a reținut că martorul a expus împrejurări favorabile pârâtei și defavorabile reclamantului, îmbinând mărturia cu aprecieri subiective privind comportarea reclamantului.
Curtea a apreciat că martorul a încercat să pledeze cauza pârâtei, considerent pentru care a înlăturat în tot mărturia acestuia.
Curtea și-a format convingerea despre buna-credință a martorului, care a perceput personal faptele la care se referă mărturia, relatând că granița era situată pe teritoriul statului și că pentru a lucra pământul localnicii trebuiau să folosească pașaportul.
Martora a relatat că locuitorii satului erau adeseori persecutați dacă nu vorbeau limba
Martora a luat cunoștință personal de împrejurările expuse, iar Curtea a ajuns la concluzia că depoziția sa reflectă în mod exact realitatea obiectivă.
Pentru toate aceste considerente, și întemeiat pe dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea și va anula decizia de revizuire nr. 1899/29.11.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea domiciliat în B-, cu domiciliul ales în B,-, jud. B în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B N cu sediul în B,-, jud. B-
Anulează decizia de revizuire nr. 1899 din 29.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii B-
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.SS/dact.
5 ex./04.07.2008
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo
