Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 49/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 49
Ședința publică din 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casei Județene de Pensii T, având ca anularea Hotărârii nr. 10.293/8.11.2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27 februarie 2008, parte integrantă din prezenta sentință și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când,
.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub numărul -, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii T, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, și anularea Hotărârii nr. 10293 din 8.11.2007 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 1941 la data de 3 noiembrie au fost strămutați părinții săi din localitatea, com., județul, în localitatea, jud. T, unde s-a născut în anul 1943, la 22 iunie.
Conform reclamantului, din copia depusă la dosar primită de la Arhivele Statului cu situația de avere imobiliară reiese că părinții săi erau coloniști.
La termenul de judecată din 30 ianuarie 2008, pârâta Casa Județeană de Pensii Tad epus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, cu menținerea ca legală și temeinică Hotărârea nr. 10293 din 8.11.2007 de respingere a cererii privind acordarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 189/2000 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii
În motivarea întâmpinării, Casa Județeană de Pensii Taa rătat că în urma examinării actelor depuse la dosarul administrativ înregistrat pe numele reclamantului, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Tac onstatat că, în raport de dispozițiile art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor nr.OG 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor cutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, conform cărora:"Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate în sensul nr.OG 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost strămutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație care urmare a unui tratat bilateral", reclamantul nu a dovedit calitatea de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, nefiind îndrituit să beneficieze de prevederile art. 1 al acestui act normativ, întrucât este născut la data de 22.06.1943 în localitatea, județul T, iar părinții petentului și au fost strămutați din localitatea, jud., în septembrie 1940, conform actului numit:"Situație de avere imobilă rurală" eliberat de către Arhivele Naționale.
Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, în mod corect, a reținut că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 litera c din Legea nr. 189/2000 și art. 2 din nr.HG 127/2002, întrucât în luna septembrie 1940, când s-au strămutat părinții săi, petentul nici nu era conceput, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut ca și al părinților, deoarece s-a născut la un interval de 33 luni ulterioare strămutării.
Apreciază că reclamantul ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, doar în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 30 de zile de la data refugiului părinților săi, însă d-nul s-a născut în intervalul de 300 zile de la data refugiul părinților săi, însă d-nul s-a născut la aproximativ 990 zile după refugiul părinților săi.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Domnul s-a născut la data de 22.06.1943 în localitatea, județ T, părinții reclamantului fiind strămutați în această localitate în luna septembrie 1940, din localitatea, din județul.
Instanța constată că solicitarea domnului a fost respinsă de Casa Județeană de Pensii T pe considerentul că domnia sa, fiind născut la aproximativ 990 de zile după strămutarea părinților săi, nu poate fi considerat persoană strămutată în sensul art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.
Instanța constată că drepturile reclamantului sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr. 105 din 30 august 1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999.
După intrarea în vigoare, Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 a fost modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 189/2000, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 242/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 367/2001; Legea nr. 367/2001; Legea nr. 319/2002; Legea nr. 586/2002, cu modificările ulterioare; Legea nr. 323/2004; Legea nr. 148/2005 și prin Legea nr. 204/2007, acest din urmă act normativ fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 467 din 11 iulie 2007.
Conform art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999,"beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;
c)a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;
d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;
e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;
f) este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
g) a fost evacuată din locuința pe care o deținea".
Conform art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 - norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 127 din 14 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 139 din 22 februarie 2002 - "prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".
Instanța reține că reclamantul nu era născut la momentul la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea, din județul, în localitatea, din județul
De asemenea, dată fiind data nașterii reclamantului, în raport cu perioada strămutării, nu se poate reține că acesta a fost conceput în perioada strămutării părinților săi.
Pe de altă parte, instanța consideră că acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 nu poate fi condiționată de o interpretare strictă a dispozițiilor legale incidente în cauză, impunându-se luarea în considerare a scopului avut de legiuitor la edictarea acestor măsuri reparatorii.
Instanța observă, din acest punct de vedere, că Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 are menirea - astfel cum indică însuși titlul actului respectiv - de a acorda anumite drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
Chiar dacă reclamantul nu era născut sau conceput la momentul strămutării părinților săi, instanța subliniază că această stare de fapt nu înlătură consecințele pe care strămutarea părinților săi a avut-o asupra împrejurărilor în care reclamantul a fost nevoit să trăiască, din momentul nașterii sale.
Instanța observă că strămutarea părinților reclamantului a determinat abandonarea de către aceștia a tuturor bunurilor imobile deținute în zona din care au fost alungați, cu consecința lipsirii acestora de o parte importantă din averea lor, coroborată cu lipsa unei locuințe în zona în care au fost nevoiți să se refugieze.
Aceste lipsuri nu au putut fi remediate în perioada scurtă care a trecut de la momentul strămutării și până la nașterea reclamantului, fiind justificată presupunerea că starea materială a părinților reclamantului nu permitea acestora să asigure reclamantului condițiile de creștere pe care le-ar fi putut asigura în absența strămutării. Reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în condițiile în care - dată fiind starea de război în care se găsea România la momentul respectiv - aceștia nu puteau beneficia de sprijin din partea Statului Român. nu rezultă din înscrisurile depuse la dosar - și nici nu s-a susținut acest fapt - că părinții reclamantului aveau o situație financiară care să le permită să suporte fără privațiuni pierderea patrimonială ocazionată de strămutarea la care au fost supuși
De aceea, instanța apreciază că reclamantul - deși nu s-a născut și nici nu a fost conceput în perioada strămutării părinților săi - beneficiază de statutul acestora, de refugiați, dat fiind faptul că a fost afectat în mod indiscutabil prin această formă de persecutare la care au fost supuși părinții săi.
O interpretare contrară a acestor texte legale ar conduce la excluderea pe considerente formale a unor persoane care au fost în mod evident afectate de persecuțiile etnice la care au fost supuse familiile din care făceau parte.
De asemenea, instanța apreciază ca fiind formală recunoașterea statutului de persoană strămutată în raport cu împrejurarea că strămutarea a avut loc sau nu în perioada legală de concepție.
Sub acest aspect, instanța consideră că nașterea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 se raportează la data intrării în vigoare a acestui act normativ și, eventual, la data depunerii cererii de acordare a acestor drepturi, iar nu la data concepției persoanei în cauză.
Data concepției persoanei în cauză poate fi avută în vedere la determinarea statutului de persoană strămutată, dar nu poate fi considerată ca un criteriu de excludere de la acordarea acestui statut.
Dată fiind această situație, instanța apreciază ca fiind nelegală Hotărârea nr. 10.293/8.11.2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T, hotărâre prin care s-a respins cererea reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.
Constatând nelegalitatea acestei hotărâri, în raport cu starea de fapt reținută, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T și va anula Hotărârea nr. 10.293/8.11.2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii
În consecință, instanța va obliga Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantului de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data de 1.10.2007.
Totodată, instanța va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Anulează Hotărârea nr. 10.293/8.11.2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii
Obligă Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantului de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data de 1.10.2007.
Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - LIBER -
GREFIER,
- -
Red./27.03.2008
Tehnodact. /27.03.2008
Se comunică:
-reclamant - ORAȘ -sat nr. 129 jud.
-pârâtă Casa Județeană de Pensii T-T, str. - - 6
Com. 2 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Claudia
