Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 495/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 495/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul și pe pârât CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezenta cauză este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reclamantul arată că și surorile sale sunt beneficiarele drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și depune la dosar, în probațiune, copii de pe Hotărârea nr. 16302/24.02.2005 și Hotărârea nr. 16525/03.03.2005, emise de CJP C, în favoarea numitei, respectiv.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26 iunie 2009, reclamantul a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 24.333 din data de 21.05.2009 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de G nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu, în data de 23 februarie 1944.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că părinții săi, ca urmare a de la Viena au fost nevoiți să se refugieze din motive etnice în luna martie a anului 1942 din satul, com. în loc. C, jud. C, iar în perioada de refugia a părinților s-a născut reclamantul, respectiv la data de 23 februarie 1944.
În final, reclamantul a arătat că surorile sale, și beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.
Pârâta C prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, menționând că refugiul a avut loc dintr-un teritoriu liber, ceea ce contravine scopului Legii nr. 189/2000, care stabilește măsuri reparatorii pentru cei care au suferit persecuții etnice și au fost strămutați, reclamantul neavând domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu, astfel încât nu a suferit persecuții etnice, fiind născută pe un teritoriu aparținând Statului Român.
Curtea analizând cererea formulată reține că aceasta este fondată.
Prin cererea înregistrată la data de 12.06.2008, sub nr. 55.105, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarațiile martorilor și, autentificate de notarul public ( 3, 4).
Prin hotărârea nr. 24.333 din data de 21.05.2009, pârâta respinge cererea reclamantului, apreciind că acesta nu se încadrează în situațiile prev. de art. 1 din Legea nr. 189/2000. ( 2)
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și copiii minori ai persoanelor refugiate, întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori, iar conform art. 100 din Codul familiei, copilul minor locuiește la părinții săi.
Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Totodată, în titlul nr.OG 105/1999, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 189/2000, se menționează că acest act normativ are în vedere acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice. Se poate aprecia deci că legiuitorul a avut în vedere întreg teritoriul României sub aspect geografic, în care au intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar cât și cele păstrate în continuare de către Statul Român. În același context, trebuie privit și termenul de "regimuri instaurate" întrucât, în egală măsură, el privește regimurile instaurate în teritoriile cedate cât și în cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.
Utilizarea termenilor "persoană, cetățean român", în contextul general al titlului actului normativ incident în prezenta speță, conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere toți cetățenii români, indiferent de etnia lor, care aflați pe teritoriul Statului Român, fie în teritoriile cedate fie în cele păstrate în continuare sub administrația românească și care au avut de suferit o persecuție pe motive etnice, a determinat părăsirea localității de domiciliu, în sensul disp. art. 1 alin. 1 lit. c din nr.OG 105/1999.
Din documentele depuse la dosar, respectiv actele de stare civilă rezultă că reclamantul s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu.
Mai mult, surorile sale, și sunt beneficiare ale Legii nr. 189/2000, C recunoscându-le statutul de refugiați prin hotărârile nr. 16.302/24.02.2005 și nr. 16.525/03.03.2005 ( 25, 26).
Față de această stare de fapt, Curtea apreciază că și reclamantul are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă între data nașterii, 23.02.1944 și data încetării refugiului, iar atâta timp cât surorile sale beneficiază de prevederile actului normativ menționat, aplicarea unui tratament discriminatoriu între frați este inechitabil având în vedere prejudiciile suferite.
Ținând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, instanța apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor - refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu - statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.
În considerarea celor expuse anterior, Curtea în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, va admite acțiunea și va dispune anularea hotărârii nr. 24.333 din data de 21.05.2009 emisă de pârâtă și o va obliga pe aceasta să acorde reclamantului drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 iulie 2008, pentru perioada 23.02.1944 - 6.03.1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în com., sat, nr. 73, jud. C, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 24.333/21.05.2009 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 23.02.1944 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 iulie 2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./4 ex./03.11.2009.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac
