Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 506/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 506
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - anularea Hotărârii nr. 5798 din mai 2009, emisă de pârâtă.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă numitul care arată că vine în locul martorului și că avocatul reclamantului urmează a se prezenta la sală, motiv pentru care instanța fixează ora 12:30 pentru reluarea cauzei.
La apelul nominal, la a treia strigare, se prezintă reprezentanta reclamantului, avocat de la Baroul București, cu împuternicire avocațială la fila 29 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al treilea termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Reprezentanta reclamantului, raportat la dispozițiile încheierii de ședință anterioare solicită încuviințarea înlocuirii martorului cu martorul, prezent în instanță și audierea acestuia.
Curtea, în urma deliberării, încuviințează audierea martorului pentru care reprezentanta reclamantului depune la dosar Hotărârea nr. 13430 din 11 martie 2004 emisă de Casa Județeană de Pensii C, prin care acestui martor i s-a recunoscut statutul de persoană refugiată.
Se procedează la audierea martorului, sub prestare de jurământ, declarațiile acestuia fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și susținută, anularea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei la a-i recunoaște reclamantului statutul de refugiat în perioada octombrie 1940 - martie 1945 și acordarea drepturilor bănești prevăzute de OG Nr. 105/1999 aprobată prin Legea Nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu luna aprilie 2009, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Reclamantul prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 1 iulie 2009 promovată în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr. 5798 din data de 30 mai 2009 emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Reclamantul a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de către autoritățile care s-au instaurat în urma de la Viena.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, prin întâmpinarea înregistrată la 24 iulie 2009, solicitat respingerea contestației promovată de reclamant. În justificarea poziției procesuale adoptate a relevat că la baza recunoașterii statutului de refugiat în cazul în care nu există un document oficial stau declarațiile notariale a doi martori, dar acești martori au dat până în prezent declarații în favoarea mai multor petenți cu situații individuale diferite,ceea ce a determinat serioase rezerve față de declarațiile existente, astfel că reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice.
Probatoriul administrat în cauză cu respectarea principiului nemijlocirii relevă următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 2009 înregistrată sub nr. 92, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul Legii nr. 189/2000 depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori autentificate de către notarul public.
Pârâta prin hotărârea nr. 5798 din 30 mai 2009 analizând cererea, actele de stare civilă și declarațiile autentificate a doi martori, a respins cererea reținând că nu s-a făcut dovada persecuției cu acte oficiale.
Analiza prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 relevă că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Condițiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana respectivă să fie cetățean român fără a se face vreo distincție în raport de etnia acesteia, ca persoana să fi suferit persecuții etnice provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite de dispozițiile art. 129 alin 5 Cod procedură civilă a pus în discuție necesitatea audierii nemijlocite de către instanță a martorilor a căror declarații autentificate de către notarul public au fost prezentate în probațiune în procedura urmată în fața comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000.
Drept consecință, Curtea a audiat martorul (50), din declarația acestuia rezultând că personal că a fost refugiat și că în refugiu a întâlnit familia reclamantului. Datele oferite de martor cu privire la momentul refugiului nu corespund cu cele declarate în fața notarului, iar în legătură cu faptele de persecuție etnică, acesta a relatat ceea ce știa din "spusele" membrilor familiei reclamantului.
Martorul (36), a afirmat că nu își amintește dacă în perioada în care a fost refugiat a întâlnit familia reclamantului și că pe reclamant l-a cunoscut în urmă cu 2-3 săptămâni când acesta l-a căutat să îi ceară să accepte propunerea sa ca martor.
Față de probațiunea administrată, Curtea reține că martorul nu a furnizat date certe în legătură cu persecuțiile etnice ce s-ar fi exercitat asupra familiei reclamantului, iar declarația autentificată de notar nu a fost confirmată în totalitate prin depoziția dată în fața instanței. Declarația martorului nu oferă nici o informație certă legată de refugierea reclamantului.
În consecință probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv faptul că reclamantul, deși cetățean român ar fi fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supus de unul din regimurile instaurate în România în intervalul 6 septembrie 1940-6 martie 1945.
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra netemeiniciei acțiunii formulată de reclamant, astfel că, apreciind-o ca neîntemeiată în baza dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge acțiunea reclamantului în contencios administrativ împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în - județul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S cu sediul în Z- jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - ---
Red./
4 ex./23.11.2009
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța
