Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 507/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 507
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - anularea Hotărârii nr. 5866 din mai 2009, emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al treilea termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se constată că față de dispozițiile încheierii anterioare reclamantul s-a obligat să prezinte în instanță încă un martor, însă reclamantul nu s-a prezentat și nu a propus în scris alt martor astfel încât Curtea revine asupra încuviințării celui de-al doilea martor și în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Reclamantul prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 3 iulie 2009 promovată în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr. 5866 din data de 30 mai 2009 emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Reclamantul a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de către autoritățile care s-au instaurat în urma de la Viena.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S prin întâmpinarea înregistrată la 24 iulie 2009 a solicitat respingerea contestației promovată de reclamant. În justificarea poziției procesuale adoptate a relevat că statul nu și-a persecutat proprii naționali și că martorii au dat până în prezent declarații în favoarea mai multor petenți cu situații individuale diferite astfel că are serioase rezerve față de declarațiile existente, in plus martorii erau minori la data refugiului.
Probatoriul administrat în cauză cu respectarea principiului nemijlocirii relevă următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2009 înregistrată sub nr. 173 reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul Legii nr. 189/2000 depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori autentificate de către notarul public.
Pârâta prin hotărârea nr. 5866 din 30 mai 2009 analizând cererea, actele de stare civilă și declarațiile autentificate a doi martori, a respins cererea reținând că reclamantul "nu putea fi în același timp cu familia în două locuri diferite."
Analiza prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 relevă că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Condițiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana respectivă să fie cetățean român fără a se face vreo distincție în raport de etnia acesteia, ca persoana să fi suferit persecuții etnice provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite de dispozițiile art. 129 alin 5 Cod procedură civilă a pus în discuție necesitatea audierii nemijlocite de către instanță a martorilor a căror declarații autentificate de către notarul public au fost prezentate în probațiune în procedura urmată în fața comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000.
Drept consecință, Curtea a audiat martorul (32), din declarația acestuia rezultând că declarația dată în fața notarului cu privire la condițiile în care a avut loc refugierea reclamantului s-au realizat în baza informațiilor pe care probabil reclamantul le-a lăsat martorului care a dat și el declarație autentică în favoarea reclamantului. Deși martorul a arătat că în refugiu s-a întâlnit cu tatăl și mama reclamantului, datele furnizate de martor nu corespund cu cele arătate de reclamant prin cererea adresată casei de pensii și nici cu cele menționate în cuprinsul declarației autentice date în fața notarului.
. În ceea ce privește conținutul declarației date în fața notarului și care nu corespunde cu cele relatate în fața instanței, martorul a arătat că această împrejurare poate fi explicată prin faptul că a semnat declarația cu conținutul redactat de notar, fără să o citească. În plus martorul nu a fost în măsură să indice care au fost faptele de persecuție etnică la care a fost supusă familia reclamantului, făcând numai presupuneri în legătură cu aceste aspecte.
Întrucât instanța a încuviințat și audierea celuilalt martor care a dat declarație autentică în favoarea reclamantului, dar care între timp a decedat, la termenul din 7 octombrie 2009, Curtea apus în discuție suplimentarea probațiunii prin încuviințarea audierii altui martor. Reprezentanta reclamantului s-a obligat ca pentru termenul următor, respectiv 28 octombrie 2009 să prezinte un alt martor, dar la termenul următor au lipsit părțile.
În aceste condiții, examinând cauza în baza probelor existenta la dosar, Curtea a reținut că în cererea adresată Casei Județene de Pensii S reclamantul nu a indicat data refugiului, localitatea de unde a plecat și unde s-a refugiat, actele de persecuție etnică.
În cererea de chemare în judecată reclamantul susține că s-a refugiat împreună cu familia în localitatea Martorii, în declarațiile autentice relatează despre refugierea familiei reclamantului din Z în T.
Având în vedere intervalul de timp relativ mare între data de la Viena și data nașterii reclamantului, având în vedere că, așa cum rezultă din certificatul de naștere, reclamantul s-a născut în Ungaria la data de 18 iunie 1943, Curtea apreciază că era exclusă exercitarea persecuțiilor etnice de către statul ungar asupra propriilor cetățeni, cu consecința refugierii acestora pe teritoriul administrat de autoritățile române. În plus dacă s-au exercitat astfel de persecuții, acestea nu fac obiectul Legii nr. 189/2000.
În consecință, probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv faptul că reclamantul ar fi fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supus de unul din regimurile instaurate în România în intervalul 6 septembrie 1940-6 martie 1945.
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra netemeiniciei acțiunii formulată de reclamant, astfel că, apreciind-o ca neîntemeiată în baza dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge acțiunea reclamantului în contencios administrativ împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în Z- județul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în Z,- județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - ---
Red./
4 ex./23.11.2009
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța
