Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2648/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2648
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Eleonora Gheța Maria Hrudei
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta GARDA FINANCIARĂ SECȚIA B-N, recursul formulat de către pârâta GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL, precum și recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, în numele MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva Sentinței civile nr. 181/CA din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ " " - în numele și pentru, privind și pe pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul procesual ales la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999) - suplimentul postului 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare 25%.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei recurente Garda Financiară - Comisariatul General, consilier juridic, care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată, recursul este scutit de plata taxelor de timbru iar părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 29.09.2009 se înregistrează din partea Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N-cerere de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea recursului în interesul legii promovat.
La data de 05 octombrie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantei Confederația Națională Sindicală " " în numele și pentru.
Față de cererea de suspendare, reprezentanta recurentei, Comisariatul General solicită respingerea acesteia, dat fiind împrejurarea că a fost soluționat recursul în interesul legii.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de suspendare reținând în motivare că asupra problemei de drept din cauză a fost pronunțată soluție, în recursul în interesul legii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei, Garda Financiară - Comisariatul General solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive pentru motivele expuse pe larg în scris. În susținere se arată că acțiunea reclamantului nu este întemeiată, sporurile nu sunt cuantificate. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 181, pronunțată la data de 01.04.2009, în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N, și s-a respins acțiunea față de acest pârât.
S-au respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâta Comisariatul General al Gărzii Financiare.
S-a admis ca întemeiată în parte acțiunea intentată de reclamantul - Sindicatul Național al Funcționarilor, Grupa Sindicală B-N pentru membru de sindicat împotriva pârâtele GARDA FINANCIARĂ SECȚIA B-N, COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință, pârâta Garda Financiară - Secția B- a fost obligată să recunoască și să plătească reclamantului sumele ce reprezintă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare - sporuri prevăzute de art.3l alin. l lit.c și d din nr. l88/l999 republicată privind Statutul funcționarilor publici, aferente perioadei efectiv lucrate, începând cu data nașterii dreptului și până la data pronunțării prezentei hotărâri,cu actualizarea sumelor în raport cu rata inflației până la data plății efective.
Pârâții de ordin 2 și 3 au fost obligați să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus la acest tribunal - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul - Sindicatul Național al Funcționarilor, Grupa Sindicală B-N pentru membru de sindicat a chemat în judecată pe pârâtele GARDA FINANCIARĂ SECȚIA B-N, COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, DGFP BN,solicitând obligarea pârâților de rândul l și 2 să- plătească sporul privind suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, calculate începând cu data de 0l.2004 până la data plății efective, actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
S-a solicitat obligarea pârâților de 3-4 la alocarea de fonduri bănești necesare angajatorului în vederea plății acestor drepturi salariale.
In motivarea cererii lor, reclamantul a arătat, în esență, că sporurile solicitate sunt prevăzute de art.3l alin.l lit.c și d din nr. l88/l999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată cu precizarea că anterior republicării din anul 2007 când s-a dat textelor o nouă numerotare, cele două sporuri erau prevăzute la art.29 alin.l lit.c,și lit. d din același act normativ.
S-a mai arătat că prin OG nr. 92/2004 (art.44), s-a suspendat până la data de 3l decembrie 2006 aplicarea prev.art.29 alin.l lit. c și d )devenit art.3l alin.l lit.c și d din l88/l999) însă relevant este faptul că potrivit art. XIII din nr. 25l/2006, prevederile menționate din nr.l88/l999 au reintrat în vigoare la data de 0l.0l.2007, menționându-se expres că prevederile art.29 (alături de alte texte) intră în vigoare la l ianuarie 2007.
Reclamantul a susținut că anterior introducerii acțiunii au solicitat pârâtului, prin procedura prealabilă, acordarea acestor drepturi, însă s-a refuzat plata cu justificarea că nu există sume cu această destinație în bugetul propriu ale instituției.
S- apreciat de către reclamanți că sunt îndreptățiți la cele două sporuri solicitate care constituie drepturi de remunerare a muncii și care nu s-au pierdut chiar dacă au fost suspendate pentru o perioadă cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Pârâtul DGFP BN prin întâmpinare(44) a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a acestei instituții, iar în ce privește acțiunea introductivă de instanță a solicitat respingerea ca nefondată a acesteia.
In motivarea excepției pârâta arată că reclamantul se află în raporturi de serviciu cu Garda financiară -secția BN, care potrivit disp.art.l din HG nr. 533/2007 privind organizarea și funcționarea gărzii financiare, aceasta este o instituție publică de control cu personalitate juridică, care exercită controlul operativ și inopinat privind prevederea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte din domeniul economic, financiar și vamal, care au ca efect evaziunea și frauda fiscală, situație în care reclamantul nu a avut și nu are nici în prezent raporturi de serviciu cu DGFP BN iar admiterea acțiunii ar însemna obligarea sa la plata din bugetul propriu a unor sume cu titlu de drepturi salariale unor persoane care nu sunt în raportui de serviciu cu această instituție.
In ce privește acțiunea introductivă s-a solicitat respingerea ei ca nefondată, cu motivarea că funcționarii publici au un statut legal, drepturile lor salariale sunt cele stabilite de legislația specifică și aceștia nu pot beneficia de alte sporuri decât cele prevăzute în sistemul de salarizare.
Pârâta Garda Financiară - Secția BN, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de reclamant, cu motivarea că prevederile art.3l alin.l lit.c și d din l88/l999 rep. au fost suspendate prin acte normative succesive și că cele două componente ale salariului funcționarului public vor fi reglementate printr-un sistem unitar de salarizare, iar în ce privește procentul de 25 % solicitat, acesta nu este prevăzut în legislația în vigoare, neavând la bază o determinare legală.
Pârâta Garda financiară - Comisariatul general, a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Bistrița -N întemeiată pe disp.art.3 alin. pr.civ, potrivit cărora, cererile în materie de contencios administrativ privind autoritățile și instituțiile centrale sunt soluționate de Curtea de apel din raza de domiciliul al reclamantului; excepția lipsei calității procesul pasive a Gărzii financiare- comisariatul general, cu motivarea că reclamantul nu se află în raporturi de serviciu cu această instituție, el fiind numit în funcție de către comisarul șef al secție BN, care are și calitatea de ordonator terțiar de credite, iar pe fondul pricinii, solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii introductive, cu motivarea că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare și că în prezent funcționarilor publici le sunt aplicabile prev.OG nr.6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare. Acest act normativ este distinct față de l88/l999, astfel că nașterea drepturilor salariale prev.la art.3l din lege poate avea loc numai la momentul adoptării legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcținarii publici.
Prin scriptul intitulat răspuns, reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâți, mai puțin excepția invocată de pârâta DGFP BN, solicitând admiterea acesteia, cu motivarea că reclamantul nu se află în raporturi juridice de serviciu cu această instituție, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta DGFP BN, tribunalul urmează să o admită, cu consecință respingerii acțiunii introductive față de acest pârât, constatând că reclamantul în calitatea sa de funcționar public în cadrul Secției BN al Gărzii financiare nu se află în nici un fel de raport juridic de serviciu cu DGFP BN, iar admiterea acțiunii ar însemna obligarea acestui pârât la plata unor drepturi salariale către un funcționar public aparținând altei instituții.
In ce privește excepțiile invocate de către pârâtul Garda Financiară - Comisariatul general, acestea au fost respinse, reținându-se următoarele:
In privința exepției lipsei competenței materiale a Tribunalului Bistrița -N în soluționarea prezentei cauze întemeiată pe disp.art.3 pct.l pr.civ, potrivit cărui text procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale se soluționează în primă instanță de către curțile de apel, urmează a fi respinsă ca nefondată, deoarece obiectul prezentei cauze nu îl constituie o acțiune în anulare a unui act administrativ emis de o autoritate sau instituție centrală, ci reprezintă o acțiune formulată de funcționar public pentru drepturi salariale, iar competenâa tribunalului revine potrivit prevederilor l88/l999 rep. privind statutul funcționarilor publici. Nici excepția lipsei calității procesual pasive invocată de același pârât nu se dovedește a fi fondată, deoarece Garda financiară-comisariatul general în calitate de ordonator secudar de credite are obligația asigurării fondurilor necesare secțiilor județene ale gărzii financiare, unități cu personalitate juridică, cu care reclamantul se află în raporturi de serviciu.
In ce privește fondul cauzei s-a reținut că potrivit disp.art. 3l alin.l din nr. l88/l999 privind Statutul funcționarilor publici modificată, salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Această componentă a salariului a fost introdusă prin art. l3 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici din nr. l6l/2003 care a modificat prevederile anterioare ale disp.art.29 din l88/l999 și care, prin art.25 din aceași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 0l.0l.2004.
Așadar, față de aceste considerente, instanța a apreciat că solicitarea reclamantului este întemeiată pentru perioada următoare intrării în vigoare a disp. art. 29 din nr. l88/l999, în forma modificată, acesta fiind îndreptățit la plata sporurilor începând cu data nașterii dreptului și până la data pronunțării prezentei hotărări, întrucât legiuitorul le-a prevăzut în mod expres în lege, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
Chiar dacă prin OG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006 a fost suspendată aplicarea prevederilor legale privitoare la cele două sporuri, instanța a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform disp.art. 64 alin.2 din nr.24/2000 privind tehnica legislativă.
Dreptul la cele două componente ale salariului funcționarilor publici, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare s-a născut din lege, ca drept subiectiv care conferă titularilor prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație subiectivă, respectiv de a plăti suma de bani ce reprezintă cele două sporuri, al căror procent va fi stabilit de angajator, în condițiile legii.
Chiar dacă aceste sporuri nu au mai fost prevăzute prin OG nr.6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici pentru anul 2007, instanța a apreciat că prin dispozițiile acestei ordonanțe nu au putut fi înlăturate prev.art.3l alin.l lit.c și d din nr. l88/l999, întrucât abrogarea unor acte normative se realizează doar în condițiile prev.de art. 62 din nr. 24/2000, respectiv printr-un act normativ de același nivel sau superior.
Referitor la procentul propriu-zis solicitat a fi acordat de către reclamant, tribunalul a constatat că nu există vreo dispoziție legală care să individualizeze conținutul concret al drepturilor pretinse.
Instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât recunoașterea unei atare prerogative ar încălca principiul separației puterilor, consacrat de art.l alin.4 din Constituția României și a prevederilor art.6l alin.l, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
In virtutea textelor constituționale arătate, Parlamentul și prin delegare legislativă în condițiile art.ll5 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica sau abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, adică de a soluționa litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exrecitarea drepturilor lor subiective, făcând aplicarea legii.
De aceea, instanța nu poate nega recunoașterea dreptului invocat de către reclamant, dar nu poate proceda la cuantificarea, individualizarea lui în maniera solicitată, întrucât misiunea sa este aceea de a soluționa litigiile aplicând legea.
Acordarea procentului de 25 % prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici sau în temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens, ori ca urmare a faptului că pârâtul nu a contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificat, deoarece atât acordarea dreptului cât și procentul concret nu se poate justifica decât făcând aplicare principiului legalității, or, un asemenea procent de 25 % nu este prevăzut de nici o normă legală.
Revine autorităților cu prerogative în materie de legiferare să cuantifice, să definească noțiunea și valoarea suplimentului postului precum și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
In acest sens, prin decizia nr. l325 din 4.l2.2008 Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că dispozițiile OG nr.l37/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituționale în măsura în care, din acestea, se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâtele GARDA FINANCIARĂ SECȚIA B N, GARDA FINANCIARĂ COMISARIATUL GENERAL si DGFP N, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ansamblu, toți recurenții susțin că dreptul solicitat de către reclamant este un drept de creanță care însă nu există, astfel că nu se poate vorbi de o îngrădire a acestuia, că dreptul solicitat de reclamant nu este un bun în sensul art. 1 din protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate vorbi de o creanță certă, lichidă și exigibilă. S-a mai susținut că dispozițiile Legii nr. 188/1999 stabilesc generic compunerea salariului funcționarului public, dar în mod expres drepturile salariale se stabilesc prin norme speciale pentru fiecare categorie de funcționari publici, norme care au prioritate în raport cu Legea nr 188/1999. În recursurile formulate s-a mai precizat că nici în Legea nr. 188/1999 și nici în alte acte normative nu se menționează procentul de 25% indicat de reclamant, astfel că nu se poate reține acest procent pentru determinarea drepturilor bănești solicitate cu acest titlu, iar obligația stabilită de către instanța de fond apare ca fiind imposibil de executat.
Recurentul GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL, pe lângă motivele invocate pe fondul cauzei și care se circumscriu celor menționate anterior, a criticat soluția instanței de fond sub aspectul modului în care a fost soluționată excepția privind lipsa calității procesuale pasive. Se susține că atribuțiile prevăzute de art.5 pct.14 și 15 din regulamentul de organizare și funcționare a Gărzii financiare nu au fost delegate secțiilor județene, iar Garda Financiară - Comisariatul general nu a avut calitatea de angajator și de ordonator de credite începând cu 1.04.2004 pentru a fi obligată în raportul dedus judecății. Se susține că în baza Decizie nr. 237/ 2.10.2007 și a părților din raportul de serviciu, nu se pot stabili drepturi și obligații în sarcina recurentei Garda Financiară - Comisariatul general.
Intimatul - Uniunea Sindicală Teritorială Filiala B-N, în numele și pentru intimatul, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursurilor.
În ceea ce privește motivul de recurs formulat de către pârâta Garda Financiară - Comisariatul general, instanța de recurs reține că acesta este nefondat, întrucât această recurentă,chiar dacă nu este parte în raportul de serviciu cu reclamantul-intimat, are atribuții în ceea ce privește organizarea, elaborarea, fundamentarea bugetului, astfel că în exercitarea acestor competențe ar putea aloca în buget sumele solicitate.
În ceea ce privește fondul cauzei, așa cum s-a mai precizat, recursurile conțin motive identice sau asemănătoare, astfel că instanța de recurs le va analiza împreună.
Așa cum se poate constata din conținutul cererii introductive reclamantul solicită, în mod direct, obligarea pârâților la plata unor sume concrete, reprezentând echivalentul valoric al celor două suplimente salariale.
Sub acest aspect, Curtea constată că cele două drepturi salariale sunt reglementate de legea generală privind funcționarii publici. Astfel potrivit. "Art. 31:
(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Deși norma legală incidentă este clară, în sensul că funcționarii publici au dreptul la cele două suplimente, se reține de către C că aceasta nu prevede însă cuantumul concret al sporurilor și nici nu există o altă normă legală care să prevadă acest cuantum. Rezultă astfel că pentru cuantificarea celor două suplimente, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 alin 1 lit.c) și d). din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art. 1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special (Decizia nr. 1257 din 28 februarie 2007, în Jurisprudența Secției de contencios administrativ a pe anul 2007 - Semestrul I, p. 17-20).
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unuidrept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestuia ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificarea de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".Prin urmare instanțele judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Curtea reține ca fiind pe deplin incidente în speță dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, întrucât acest act reglementează o problemă de principiu, chiar dacă se referă doar la un anumit act normativ, respectiv cea a imposibilității instanțelor judecătorești de a anula sau de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege. Decizia menționată afirmă necesitatea respectării principiului legalității, respectiv imposibilitatea instanței de a acorda drepturi salariale (cuantumul acestora) prin analogie cu alte situații.
În același timp, prin admiterea unor asemenea acțiuni în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
De altfel, problema acordării drepturilor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost tranșată în mod definitiv de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, în recursul în interesul legii vizând interpretarea și aplicarea unitară dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, a stabilit că aceste drepturi nu pot fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de GARDA FINANCIARĂ SECȚIA B-N, GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N împotriva sentinței civile nr. 181 din 1.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de - Sindicatul Național al Funcționarilor Grupa Sindicală BNp entru membru de Sindicat în contradictoriu cu GARDA FINANCIARĂ SECȚIA B-N, COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE, MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Eleonora Gheța Maria Hrudei
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MH/MB
05.11.09/7 ex.
jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Eleonora Gheța Maria Hrudei
