Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 522/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 522/2008
Ședința publică din 23 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect anularea hotărârii nr. 21850 din 09.07.2007 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat martorii și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se arată că, în data de 04.06.2008 s-a depus la dosar răspunsul pârâtei la solicitările instanței dispuse la termenul anterior.
Curtea, deși pârâta Casa Județeană de Pensii Cai nvocat excepția tardivității promovării acțiuni, aceasta nu a fost în măsură să facă dovada data expedierii și comunicării hotărârii către reclamantă (31), respinge excepția tardivității invocată ca neîntemeiată.
Curtea a procedat la audierea martorilor și, sub prestare de jurământ a căror declarații s-au atașat la dosarul cauzei la filele (35-38).
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată în data de 10.04.2008, reclamanta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 21.850 din data de 09.07.2007 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, ( 10) prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca tardiv formulată și faptul că reclamanta nu a dovedit prin înscrisuri oficiale persecuțiile suferite, iar declarațiile martorilor sunt neverosimile, existând neconcordanțe în privința perioadei de refugiu.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2006, sub nr. 67.378, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarațiile martorilor G și, autentificate de notarul public. ( 17 - 20)
Prin hotărârea nr. 21.850 din data de 09.07.2007, pârâta respinge cererea reclamantei apreciind că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. ( 11)
Exprimarea poziției procesuale a pârâtei, precum și motivul eliberării actul administrativ atacat, s-au realizat în considerarea declarațiilor autentice ale martorilor G și,
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și copiii minori ai persoanelor refugiate întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori, iar conform art. 100 din Codul familiei, copilul minor locuiește la părinții săi.
Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Totodată, în titlul nr.OG 105/1999, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 189/2000, se menționează că acest act normativ are în vedere acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice. Se poate aprecia deci că legiuitorul a avut în vedere întreg teritoriul României sub aspect geografic, în care au intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar cât și cele păstrate în continuare de către Statul Român. În același context, trebuie privit și termenul de "regimuri instaurate" întrucât, în egală măsură, el privește regimurile instaurate în teritoriile cedate cât și în cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.
Utilizarea termenilor "persoană, cetățean român", în contextul general al titlului actului normativ incident în prezenta speță, conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere toți cetățenii români, indiferent de etnia lor, care aflați pe teritoriul Statului Român, fie în teritoriile cedate fie în cele păstrate în continuare sub administrația românească și care au avut de suferit o persecuție pe motive etnice, a determinat părăsirea localității de domiciliu, în sensul disp. art. 1 alin. 1 lit. c din nr.OG 105/1999.
Prin încheierea din 02.06.2008, având în vedere înscrisul înregistrat la dosarul cauzei de către reclamantă prin care a solicitat înlocuirea celor doi martori care au dat declarațiile autentice, deoarece aceștia nu se pot prezenta în instanță din motive medicale cu martorii și, Curtea a dispus, citarea și audierea acestora sub prestare de jurământ, în vederea clarificării aspectelor concrete și împrejurărilor care au determinat refugiul reclamantei.
La termenul de azi, sub prestare de jurământ, s-a procedat la audierea martorilor și care prin declarațiile date în fața instanței, confirmă calitatea de refugiați a familiei reclamantei, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice ce s-au exercitat asupra lor ca urmare a de la Viena. Astfel, martorii au relatat că au cunoscut personal familia reclamantei și știu că aceștia s-au refugiat motivat de teama persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu, în localitatea, oraș aflat sub administrația autorităților maghiare, în anul 1942, reîntoarcerea din refugiu având loc în vara anului 1945.
Curtea, în analiza probei testimoniale administrată, constată că declarațiile martorilor sunt pertinente, confirmând susținerile reclamantei.
De asemenea, proba testimonială este concludentă în cauză, martorii arătând instanței detalii ale refugiului familiei reclamantei, relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.
Mai mult, pârâta prin hotărârea nr. 2.866 din data de 02.10.2006 a recunoscut martorului calitatea de beneficiar al legii nr. 189/2000.
Drept urmare, având în vedere întreaga stare de fapt, Curtea va aprecia acțiunea reclamantei ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 21.850 din data de 9 iulie 2007 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 15.06.1942 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în com., sat, nr. 185, jud. C împotriva pârâtei împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 21.850 din 09.07.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15.06.1942 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01.01.2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G - - -
Red.Gh.
Dact./4 ex./08.07.2008.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu
