Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 541/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr.541/2009
Ședința publică din data de 03.11.2009
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv anularea Hotărârii nr. 24247/30.04.2009, emisă de pârâtă.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamantă avocat Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a prezentat referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantei solicită încuviințarea probei cu martorii și, care sunt în măsură să dea declarații în legătură cu data nașterii reclamantei și împrejurări legate de perioada de refugiu, fiind prezenți în instanță.
Curtea, încuviințează audierea celor doi martori propuși de reprezentanta reclamantei și procedează la audierea lor, mărturia acestora fiind consemnată și inserată la dosar la filele 25 și 26.
Nemaifiind alte cereri, Curtea, constată că prezenta cauză se află în stare de judecată, închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii în fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea contestației, anularea hotărârii 24247 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să fie recunoscută calitatea de refugiat a reclamantei.
CURTEA,
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată în data de 10 iunie 2009, reclamanta a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 24.247 din data de 30 aprilie 2009 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de refugiat.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în data de 25 iunie 1943, în localitatea jud. B-N, în perioada de refugiu a părinților săi, aceștia fiind nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu, respectiv sat, com., jud. C, ca urmare a persecuțiilor etnice instituite după de la Viena, din partea autorităților române față de etnicii.
Ca atare, a mai susținut reclamanta, născându-se în timpul refugiului părinților săi și reîntorcându-se împreună cu aceștia în localitate de domiciliu și ea beneficiază de statutul de refugiat și implicit de toate drepturile prevăzute de lege.
În argumentarea calității de refugiat, reclamanta a depus acte de stare civilă și declarațiile a 2 martori autentificate de notarul public.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, (8) prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamanta nu era născută la data strămutării părinților, deci nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, așa cum prev. art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000.
Totodată, a mai arătat pârâta, din actele depuse în probațiune de reclamantă rezultă că nu și-a schimbat domiciliul, nu a suferit persecuții etnice, fiind născută pe un teritoriu liber, astfel că nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de drepturile în mod expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și art. 1 și 2 din HG 127/2002,
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.05.2008, sub nr. 41648, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 24.247 din data de 30.04.2009, pârâta a respins cererea reclamantei motivat de faptul că aceasta nu se încadrează în situațiile prev. de art. 1 din Legea nr. 189/2000. (2)
Exprimarea poziției procesuale a pârâtei, precum și motivul eliberării actului administrativ atacat, s-au realizat în considerarea declarațiilor autentice ale martorilor și ( 14, 15).
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art.1 din Legea nr. 189/2000 și copiii minori ai persoanelor refugiate întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori, iar conform art. 100 din Codul familiei, copilul minor locuiește la părinții săi.
Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Totodată, în titlul nr.OG 105/1999, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 189/2000, se menționează că acest act normativ are în vedere acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice. Se poate aprecia deci că legiuitorul a avut în vedere întreg teritoriul României sub aspect geografic, în care au intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar cât și cele păstrate în continuare de către Statul Român. În același context, trebuie privit și termenul de "regimuri instaurate" întrucât, în egală măsură, el privește regimurile instaurate în teritoriile cedate cât și în cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.
Utilizarea termenilor "persoană, cetățean român", în contextul general al titlului actului normativ incident în prezenta speță, conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere toți cetățenii români, indiferent de etnia lor, care aflați pe teritoriul Statului Român, fie în teritoriile cedate fie în cele păstrate în continuare sub administrația românească și care au avut de suferit o persecuție pe motive etnice, a determinat părăsirea localității de domiciliu, în sensul disp. art. 1 alin. 1 lit. c din nr.OG 105/1999.
La termenul din data de 3.11.2009, sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorilor și care prin declarațiile date în fața instanței, confirmă calitatea de refugiați a familiei reclamantei, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice ce s-au exercitat asupra lor. Astfel, martorii au relatat că au cunoscut personal familia reclamantei și știu că aceștia s-au refugiat motivat de teama persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu, respectiv sat, com., jud. C, reclamanta născându-se în perioada refugiului părințiilor săi, reîntoarcerea din refugiu având loc după terminarea războiului, în anul 1945.
Curtea, în analiza probei testimoniale administrate, constată că declarațiile martorilor sunt utile, pertinente si concludente, confirmând susținerile reclamantei.
De asemenea, proba testimonială este concludentă în cauză, martorii arătând instanței detalii ale refugiului reclamantei și familiei sale, relatând fapte pe care le-au cunoscut direct.
Curtea are în vedere și faptul că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești. In acest context, instanta retine ca, datorita intervalului de timp semnificativ care a trecut de la perioada vizata de actul normativ analizat, in concret perioada anilor 1940-1945, persoanele care solicita drepturile decurgand din calitatea de refugiat, fie aveau o varsta frageda la data pretinsului refugiu, fie sunt nascute in intervalul de timp enuntat.
Esential este faptul ca, in marea majoritate a cazurilor nu este vorba despre persoane care sa fi avut libertate de decizie in privinta alegerii domiciliului, ci despre persoane care s-au refugiat impreuna cu parintii sau alti membrii ai familiei, fiind la o varsta frageda.
Din acest punct de vedere este discriminatorie si abuziva interpretarea data textului legal in sensul ca se aplica exclusiv persoanelor nascute anterior refugiului si efectiv refugiate, cu excluderea persoanelor nascute in intervalul de timp in care parintii lor au fost refugiati. Conflictele de natura etnica care au determinat refugierea romanilor din de Nord au prejudiciat deopotriva pe cei efectiv refugiati, cat si pe cei nascuti in refugiu.
Tinând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, instanța apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor - refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, - statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi. Din aceasta perspectiva, motivarea paratei care afirma ca,HG 287/2008 nu priveste si situatia persoanelor nascute in refugiu, nu poate fi acceptata, fiind prin esenta discriminatorie si straina de vointa legiuitorului.
Drept urmare, având în vedere întreaga stare de fapt, Curtea va aprecia acțiunea reclamantei ca fiind fondată, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 24.247 din data de 30.04.2009 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 25.06.1943 - 30.10.1944 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 25 mai 2008.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta are in vedere faptul ca potrivit art. 5 din Normele pentru Aplicarea Prevederilor OG105/1999, asa cum au fost modificate prin HG287/2008,in cazul aprobării cererilor, indemnizațiile lunare se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii acestora, iar în cazul concret dedus judecății cererea a fost introdusa la data de 13.08.2008.
Pentru identitate de ratiune, acelasi termen trebuie respectat si in situatia in care drepturile sunt dobandite în urma admiterii plângerii de către instanta judecătorească legal investita si anulării cererii Casei Judetene de Pensii care refuza initial acordarea drepturilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în localitatea, sat nr. 69, jud. împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C cu sediul în C-N, str. - nr. 2, jud. C și în consecință:
Dispune anularea Hotărârii nr. 24.247/30.- emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 25.06.1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 26 mai 2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de al comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red./3.12.2009
Dact./4 ex./.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei
