Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 56/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - refuz acordare drepturi conform Legii nr.
189/2000 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.56
Ședința publică din 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta,domiciliată în municipiul F,-, județul S în contradictoriucupârâta Casa Județeană de Pensii,cu sediul în municipiul S, str. - -, județul
La apelul nominal s-au prezentat reclamanta și consilier juridic, pentru pârâta Casa Județeană de Pensii S.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamanta, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să i se acorde și ei drepturile care i-au fost acordate surorii ei. În motivare arată că a fost evacuată, împreună cu mama și sora ei din localitatea F în județul A, rămânându-le toate bunurile. Familia lor a fost evacuată și nu s-au refugiat, precum alte persoane.
Consilier juridic, pentru pârâtă, solicită respingerea acțiunii conform întâmpinării depuse la dosar. În motivare arată că reclamanta nu a fost persecutată etnic ci a fost evacuată din fața frontului.
După deliberare,
CURT E A,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ introdusă la Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sub nr.1395/39 din 29.12.2009, reclamanta în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii S, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze hotărârea nr. 5442 din 04.12.2009 și să i se recunoască calitatea de persoană evacuată ca urmare a persecuțiilor etnice și ca atare să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii în contencios administrativ reclamanta a arătat că împreună cu familia a părăsit orașul F și s-au evacuat în localitatea din județul Autoritățile le-au impus să părăsească locuința ce o dețineau, deoarece tatăl său lucra la Districtul CFR F. A mai arătat reclamanta că la întoarcerea din refugiu nu au mai găsit lucrurile lăsate în casă.
Reclamanta, a arătat că au părăsit localitatea de domiciliu pentru că au fost obligați și nu de bună voie, fără însă să arate perioada refugiului, nici data evacuării și nici data întoarcerii din refugiu.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, deoarece reclamanta nu a făcut dovada că a avut de suferit persecuții din motive etnice în perioada 06.09.1940 06.03.1945, neîncadrându-se în nici una din cauzele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Din lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea adresată Casei Județene de Pensii și înregistrată sun nr.28028 din 06.11.2009 (fila 12) reclamanta a solicitat acordarea îndemnizației prevăzută de Legea nr.189/2000.
În susținerea cererii reclamanta a depus copii de pe acte de stare civilă și copie de pe adresa nr. 1015 din 3.07.1944 a Comisariatului General al și conform căreia au fost evacuați în comuna, județul A (filele 13 - 17).
Prin hotărârea nr. 5442 din 4.12.2009 (fila 11) Casa Județeană de Pensii - Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 respins cererea formulată de reclamantă, motivat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice ca motiv al evacuării din localitatea F în localitatea, județul Astfel că nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin Legea nr. 323 din 06.07.2004, pentru modificarea și completarea OG nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 06.09.1940 până la 06.03.1945 din motive etnice, la articolul 1 s-a introdus o nouă literă și anume litera"g" cu următorul conținut " a fost evacuată din locuința pe care o deținea".
Reclamanta nu a făcut dovada că împreună cu familie a fost din motive etnice din locuința pe care o deținea.
Dar, chiar dacă ar fi îndeplinită această cerință și anume ca reclamanta să fi fost evacuată din locuința pe care o deținea,în cauză pentru ca reclamanta să beneficieze de drepturile recunoscute de lege, se impune ca reclamanta să fi fost evacuată ca urmare a persecuțiilor etnice de care a suferit - art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Este adevărat că potrivit art. 2 din Normele de aplicare a OG nr.108/1999 aprobate prin HG nr. 127/2002 prin persoană strămutată, refugiată sau evacuată se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate, dar așa cum rezultă de altfel în mod expres din textul citat, acest refugiu, strămutare sau evacuare trebuie să se fi produs ca urmare a persecuțiilor la care fusese supusă persoana respectivă din motive etnice.
Pe de altă parte, dispozițiile OG nr.105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000 a acordat măsuri reparatorii persoanelor persecutate pe motive etnice de regimurile instaurate în România în interiorul granițelor recunoscute pe plan internațional în perioada 06.09.1940 - 06.03.1945.
Ori, în cauză reclamanta, așa cum ea însăși relatează în petitul acțiunii, s-a evacuat din localitatea de domiciliu - F, județul S - în localitatea, județul A - ca urmare a unor evenimente de război, intrarea și înaintarea pe teritoriul României a trupelor sovietice, în cadrul operațiunilor militare din a doua parte a celui de-al doilea război mondial.
Evacuarea reclamantei, împreună cu familie, nu a avut loc ca urmare a persecuțiilor etnice de către statul Român, ci dimpotrivă statul Român a luat măsuri pentru adăpostirea și asigurarea locurilor de muncă, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1 lit.g din OG nr.105/1999 modificată și completată prin Legea nr. 189/2000 și a Legii nr.323/2004 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 - 6.03.1945 din motive etnice, deoarece așa cum s-a arătat mai sus reclamanta a avut de suferit toate consecințele nefavorabile situației de refugiat ca urmare a evenimentelor de război, dar legiuitorul prin dispozițiile legale citate nu a urmărit acordarea de drepturi compensatorii acestor persoane.
Pe care de consecință, cum reclamanta nu a fost lezată în drepturile sale recunoscute de lege, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.1 din Legea nr. 554/2004 curtea ca respinge ca nefondată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta,domiciliată în municipiul F,-, județul S în contradictoriucupârâta Casa Județeană de Pensii,cu sediul în municipiul S, str. - -, județul
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2010.
Președinte, Grefier,
Red.
Dact.
4 ex./1.03.2010
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena
