Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 633/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 633/2008
Ședința publică din 3 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind pârâta Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la primul termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că reclamanta, prin cererea de chemare în judecată a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
Se constată că în dimineața acestei zile, 3 octombrie 2008, înainte de începerea dezbaterilor, a sosit la dosarul cauzei, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtei Casa Județeană de Pensii S, însoțită de documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate, întâmpinare prin care se solicită respingerea acțiunii și, totodată, potrivit art. 242.pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Se prezintă numita - care afirmă că este nepoata reclamantei, se legitimează cu seria - nr. -, eliberată de Poliția municipiului Z și precizează că reclamanta are probleme cu auzul, sens în care solicită aor eprezenta.
Totodată se prezintă și numitul, în calitate de martor al reclamantei.
Se procedează la audierea martorului, sub prestare de jurământ, declarațiile acestuia fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
Martorul prezent învederează că personal are calitatea de refugiat, sens în care depune copia Hotărârii nr. 3601 din 26 iulie 2006, emisă de Casa Județeană de Pensii
Acordându-se cuvântul pe fond, nepoata reclamantei, - solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris.
CURTEA:
Reclamanta prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 27.08.2008 promovată în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr. 3227 din 09.06.2006 emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Reclamanta a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de către autoritățile care s-au instaurat în urma de la Viena.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestației promovată de reclamantă iar în justificarea poziției procesuale adoptate a relevat că la baza recunoașterii statutului de refugiat în cazul în care nu există un document oficial stau declarațiile notariale a doi martori astfel că pornind de la această împrejurare comisia a încercat să obțină dovezi care să nu fie ușor de falsificat și reținând că reclamanta nu a depus la dosar acte din care să reiasă că ar fi fost persecutată din motive etnice de către regimurile instaurate în România în perioada 6.09.1940-6.03.1945.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.01.2006 sub nr. 137 reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul Legii nr. 189/2000 depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori autentificate de către notarul public.
Pârâta prin hotărârea nr. 3227 din 09.06.2006 urmare examinării cererii înregistrate sub nr. 137 din 24.01.2006 analizând actele de stare civilă, adeverințele eliberate de Arhivele Naționale sub nr. din 15.12.2005 și declarațiile autentificate a doi martori a respins cererea reținând că au fost prezentate date contradictorii în dovedirea calității de beneficiar.
Din prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 rezultă că beneficiază de aceste drepturi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03. 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Condițiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6.03.1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana respectivă să fie cetățean român fără a se face vreo distincție în raport de etnia acesteia, ca persoana să fi suferit persecuții etnice provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 și până la 6.03.1945.
Interpretarea dispozițiilor legale enunțate și aplicarea acestora la starea de fapt relevată de probatoriul administrat a primit în fața instanțelor de recurs valențe diferite în raport de viziunea asupra cauzelor.
Astfel, în mod relativ constant Înalta Curte de Casație și Justiție în practica mai recentă a reținut că în urma analizării declarațiilor martorilor, autentificate prin încheierea notarială, care la rândul lor au justificat calitatea de persoană refugiată probele administrate relevă îndeplinirea condițiilor întrucât recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999 textul art. 1 lit. cai mpus doar existența cumulativă a condiției cetățeniei și a persecuției etnice exercitată de regimurile instaurate în perioada de referință fără a distinge în raport de naționalitate sau după cum refugiul s-a făcut pe teritoriul României sau în afara acestuia (decizia nr. 4049/24.10.2007 pronunțată în dosar nr-, decizia nr. 4050/24.10.2007 pronunțată în dosar nr-).
De asemenea, s-a reținut că declarațiile martorilor au făcut dovada în condițiile art. 4 din HG nr. 127/2002, că reclamanta împreună cu familia s-au refugiat din localitatea de domiciliu iar în ceea ce privește motivul schimbării domiciliului situația de fapt trebuie apreciată în funcție de realitățile istorice ale momentului fiind de notorietate persecuțiile etnice exercitate asupra populației române de către trupele maghiare (decizia nr. 4754/6 decembrie 2007 pronunțată în dosar nr-).
Într-o altă decizie s-a reținut că schimbarea domiciliului dintr-o localitate aflată sub autoritatea statului român într-un teritoriu aflat de asemenea sub autoritatea statului român în condițiile în care statul român nu și-a persecutat cetățenii, indiferent de etnia acestora și ca atare mutarea dintr-o localitate în alta din motive personale sau din motive de război nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000 fiind de necontestat că persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu ca urmare a unor evenimente de război au avut de suferit consecințele nefavorabile situației de refugiat dar legiuitorul prin OG nr. 105/1999 nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii și acestor categorii de persoane (decizia nr. 3738/4 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr-).
De asemenea referitor la motivele refugiului s-a mai reținut că acesta nu a fost determinat de persecuțiile etnice ce s-ar fi exercitat asupra reclamantei ci de teama că persecuțiile ce se exercitau în acea vreme asupra țiganilor și evreilor ar putea să se exercite și asupra sa, astfel că, declarațiile date în cauză nu stabilesc fără putință de tăgadă că reclamanta a fost refugiată pe criterii etnice astfel că aceasta nu poate beneficia de drepturile pe care Legea nr. 189/2000.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin HOTĂRÂREA din 6.12.2007 în cauza Beian împotriva României a reamintit că Convenția nu impune statelor contractante nici o obligație specifică de a repara nedreptățile sau prejudiciile cauzate înainte de a ratifica Convenția însă Cu toate acestea, dacă statele decid mai întâi să adopte legi pentru a despăgubi victimele nedreptăților comise în trecut, acestea trebuie să fie puse în practică cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept interesați. În această privință trebuie subliniat că incertitudinea, indiferent dacă este legislativă, administrativă sau jurisdicțională, este un factor important care trebuie luat în calcul pentru a aprecia conduita statului (a se vedea,mutatis mutandis,împotriva Poloniei[GC], nr. 31443/96, paragraful 151, CEDO 2004-V și împotriva României, nr. 63252/00, paragraful 92, CEDO 2005-. (extrase)).
Practica neunitară este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis,împotriva Poloniei, nr. 28358/95, paragraful 56, CEDO 2000-III).
Curtea relevă că pe baza articolului 14 din Convenție o distincție este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (a se vedea în special,Hotărârea Marckx împotriva Belgieidin 13 iunie 1979, seria A nr. 31, pag. 16, paragraful 33).
Existența inegalității de tratament este evident o condiție a discriminării dat fiind că este imposibil să se discute despre discriminare atunci când o persoană nu este pusă într-o situație dezavantajoasă față de altul.
Diferența de tratament constituie discriminare doar dacă este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă care vizează un scop legitim și este proporțională cu scopul vizat.
caracterului proporțional este importantă și în contextul în care intervine măsura în discuție, iar aplicarea unui tratament diferențiat în materia analizată doar în raport cu interpretarea dată unui probatoriu similar și prin aplicarea diferită a unor dispoziții legale menite să asigure tocmai egalitatea de tratament tuturor cetățenilor împotriva cărora au fost exercitate persecuții etnice ar determina o inegalitate de tratament care ar putea fi apreciată ca premisă a discriminării într-o predictibilă sesizare a Curții Europene.
Declarațiile martorului audiat în instanță, martor care astfel cum a declarat și a dovedit prin prezentarea Hotărârii nr. 3601 din 26.07.2006 a Casei Județene de Pensii S este la rândul său beneficiar al Legii nr. 189/2000 fiindu-i recunoscute drepturile de către pârâtă, coroborate cu înscrisurile prezentate în probațiune au relevat împrejurarea că reclamanta împreună cu familia acesteia au părăsit localitatea de domiciliude, jud.și s-au refugiat în localitatea, jud.Aca urmare a persecuțiilor etnice și a cedării de Nord în urma de la Viena.
Depozițiile martorilor audiați au relevat că părăsirea localității de domiciliu a avut loc în martie 1941 iar întoarcerea în localitatea de domiciliu a avut loc în martie 1945.
Probatoriul administrat a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 respectiv faptul că reclamanta, cetățean român, a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supus de unul din regimurile instaurate în intervalul 6.09.1940-6.03.1945.
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra temeiniciei contestației formulată de reclamantă astfel că apreciind-o ca întemeiată în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea reclamantei și va dispune anularea hotărârii nr. 3227 din 09.06.2006 emisă de pârâtă.
Pârâta va fi obligată să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15.03.1941-06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01.07.2006, având în vedere momentul în care s-a formulat cererea de recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 3227/09.06.2006 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15.03.1941-06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 01.07.2006.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.10.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
--- - ---
Red./dact.
4 ex./14.10.2008
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus
