Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 654/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 654/2009
Ședința publică din data de 14 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect anularea hotărârii nr. 5797 din mai 2009 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că la termenul anterior reprezentanta reclamantei s-a obligat să depună la dosar înscrisuri care să ofere date despre refugiul clientei sale și de asemenea, să prezinte doi martori, întrucât pentru acest termen nu și-a dus la îndeplinire obligațiile asumate, se dispune decăderea din probele încuviințate la termenul anterior, iar cauza rămâne în pronunțare.
După luarea cauzei la prima strigare, însă înainte de închiderea dezbaterilor, s-a prezentat reprezentanta reclamantei, avocat care a solicitat reluarea cauzei în condițiile în care nu s-a putut prezenta la prima strigare, venind din B și fiind nevoită să asigure transportul pentru cei doi martori, respectiv și, care domiciliază în comuna Ciucea.
Curtea consideră că motivele invocate de către reprezentanta reclamantei sunt întemeiate și, ca atare, a încuviințat cererea formulată.
De asemenea, se constată că s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea reclamantei.
Reprezentanta reclamantei a solicitat înlocuirea martorului, aflat în imposibilitatea de a se prezenta în instanță conform înscrisului de la fila 33, cu martorul, aflat azi în fața instanței.
Curtea, având în vedere motivul invocat cu privire la cererea de înlocuire a martorului, apreciază cererea întemeiată și o admite, sens în care s-a procedat la audierea martorilor și, a căror declarații s-au anexat la dosarul cauzei la filele 41 -42.
Reprezentanta reclamantei a depus la dosarul cauzei copia hotărârilor ce atestă că martorii audiați azi sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000 ( 43 -44) și a susținut că înscrisurile la care s-a obligat la termenul anterior sunt cele intitulate concluzii scrise depuse la dosar azi ( 39 -40) și a solicitat acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei a solicitat admiterea acțiunii, anularea hotărârii emisă de pârâtă și acordarea statutul de refugiat reclamantei, pentru motivele arătate în scris.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la data de 19 iunie 2009, reclamanta a chemat în judecată pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, solicitând instanței anularea hotărârii nr. 5.797 din data de 30 mai 2009 emisă de pârâtă, recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile bănești conferite de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că, deși a dovedit prin acte de stare civilă, înscrisuri emanând de la Arhivele Naționale și declarații autentice a 2 martori, faptul că a fost persecutată din motive etnice, pârâta i-a refuzat recunoașterea statului de refugiat.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, pârâta s-a opus admiterii acțiunii, arătând că din actele depuse de reclamantă nu reiese că ar fi fost persecutată din motive etnice de către regimurile instaurate în România în perioada 06.09.1940 - 06.03.1945, iar singura dovadă prezentată de reclamantă sunt declarațiile martorilor care însă nu pot fi luate în considerare având în vedere faptul că pe raza jud. S s-a constatat existența a multor declarații false date de martori, astfel că reclamantă nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât nu sunt dovezi oficiale în susținerea cererii sale.
Examinând cauza prin prisma probelor administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.03.2009, sub nr. 91, eclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarațiile martorilor și ( 18,19) autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 5.797 din data de 30 mai 2009, pârâta respinge cererea reclamantei, apreciind că nu s-au dovedit susținerile acesteia pentru încadrarea în situațiile prevăzute de nr.OG 105/1999.
La adoptarea acestei hotărâri, autoritatea emitentă a avut în vedere împrejurarea că declarațiile martorilor care au atestat refugiul reclamantei nu sunt în măsură să constituie temei al recunoașterii statutului de refugiat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
În vederea aflării adevărului în cauză, Curtea a dispus administrarea probei testimoniale, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 186.pr.civ. cei 2 martori care au dat declarațiile notariale au fost citați cu mandate de aducere cu executare efectivă.
La termenul de astăzi, s-a încuviințat cererea de înlocuire a martorului cu martorul, din motive medicale, fiind audiat acesta din urmă, alături de martorul (41,42).
Conform depozițiilor martorilor, reclamanta s-a refugiat din localitatea în T, în toamna anului 1940, împreună cu părinții săi.
Curtea constată că nici unul din cei doi martori nu a fost în măsură să ofere mai multe detalii referitoare atât la împrejurările care au determinat refugiul reclamantei și familiei sale, cât și la perioada de refugiu. De asemenea, de remarcat este că martorul a mai declarat că nu a cunoscut familia petentei înainte de momentul refugiului.
Din ansamblul declarațiilor consemnate la dosar, Curtea apreciază că starea de fapt este confuză și nerelevantă, toate datele legate de refugiul familiei reclamantei bazându-se, generic, pe contextul istoric al epocii și pe cele petrecute în localitățile Ip și, fără nicio referire concretă la situația petentei, neputând forma convingerea instanței că aceasta este îndreptățit la acordarea drepturilor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Pentru a determina intima convingere a judecătorului, mărturia trebuie să emane de la un martor de bună-credință și să fie veridică, să inspire judecătorului încrederea că reflectă în mod exact realitatea obiectivă.
Concluzia instanței se întemeiază pe aceea că martorii nu au dezvăluit o relație specială în timpul refugiului cu familia reclamantei, aceștia neasistând personal la refugiu și nepercepând în mod direct cauzele care l-au determinat.
Toate aceste împrejurări au determinat instanța să aprecieze că aceste mărturii nu reflectă în mod exact realitatea obiectivă, martorii nefiind în măsură să detalieze întâmplările efective petrecute în timpul refugiului.
Mai mult, se constată că sunt juste apărările pârâtei, în sensul că drepturile conferite de Legea nr. 189/2000 sunt conferite în considerarea calității de refugiat din motive etnice, care este recunoscută doar în situațiile strict și limitativ prevăzute de lege, iar încadrarea în aceste ipoteze trebuie dovedită de către reclamantă, în concret, iar nu prin referire la împrejurări generale.
Or, martorii audiați de către instanța nu au fost în măsură să releve în ce au constat aceste persecuții, raportat la situația concretă a reclamantei, astfel de aspecte nefiind cuprinse nici în declarațiile autentice care au stat la baza emiterii hotărârii atacate.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse și având în vedere probațiunea administrată în cauză, Curtea va aprecia acțiunea introductivă ca nefondată și întemeiat pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, raportat la art. 1169. civ. și la art. 18 din Legea contenciosului administrativ, o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantă, domiciliată în,-, jud. S, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în Z, B-dul -, nr. 85, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2009
.
JUDECĂTOR GREFIER
- - - -
Red. /MB
4 ex./05.01.2010
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
