Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 1167/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1167/2009
Ședința publică din 26 Martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE M pentru DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI M, împotriva sentinței civile nr. 3773 din 4 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimata-reclamantă, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala - indemnizație pentru creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata-reclamantă, lipsă fiind recurenta, care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, reprezentanta intimatei depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța prin care s-a achitata onorariul avocațial și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, curtea, după deliberare, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentanta intimatei-reclamante solicită respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea în totalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală. În susținerea poziției procesuale, invocă practica judiciară a Curții de Apel Cluj și depune în copie Decizia civilă nr.1569/13.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-. Reprezentanta intimatei solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței justificative depuse la dosar - fila 13.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3773 din 4 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș s-a respins excepția tardivității acțiunii și s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială M și în consecință, a fost obligată pârâta să acorde reclamantei indemnizația lunară aferentă concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, pentru fiecare din copii gemeni născuți de reclamantă la data de 16.10.2007, conform art. 1 și 2 din OUG 148/2005.
Totodată prin aceeași sentință fost obligată pârâta să achite retroactiv contravaloarea indemnizației lunare prevăzută de art. 1 și 2 din OUG 148/2005 și pentru al doilea copil al reclamantei începând cu data de 01.12.2007 la zi. Precum și pârâta să plătească reclamantei suma de 1504,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorar de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamanta a dat naștere minorelor și la data de 16.10.2007 solicitând acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 din OUG 148/2005.
Prin Decizia din 03.01.2008 pârâta aprobă acordarea indemnizației pentru creșterea copilului doar pentru un singur copil.
La data de 14.08.2008 reclamanta a depus un memoriu prin care a solicitat ca pârâta să se pronunțe și cu privire la cel de-al doilea copil, cerere care a fost respinsă conform adresei nr. 45465/11.09.2008.
Procedura plângerii prealabile a fost respectată de către reclamantă însă pârâta nu a răspuns acestei proceduri.
Cererea reclamantei este întemeiată pe prevederile art. 1 din OUG 148/2005 care arata ca: " (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni."
Normele metodologice de punere în aplicare a OUG nr. 148/2005 au fost aprobate prin HG nr. 1025/2006 care în art. 3 alin.1 arată că:
"Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii."
Însă în ART. 2 din aceeași hotărâre de guvern se arată că:
(1) Concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului sau, după caz, stimulentul lunarse cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașterisurvenite după data de 1 ianuarie 2006 inclusiv sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela cu această dată."
Prin urmare legea prevede în mod cumulativ că pentru creșterea copilului se acordă și concediu și indemnizația lunară iar acestea se cuvin pentru primele trei nașteri survenite după 01.01.2006.
Prin sentința civila nr. 116/F/CA/2008 a Curții de Apel Alba Iulias -a admis excepția de nelegalitate, confirmată și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a art. 2 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 cu privire la definirea noțiunii de naștere în sensul că aceasta trebuie raportată la numărul de copii născuți și nu la numărul de nașteri.
Această interpretare se impune cu atât mai mult cu cât și în cazul sarcinilor gemelare au loc două sau mai multe procese de expulzare a fătului, copiii având data nașterii stabilită la durate de timp diferite, ceea ce face distincție între noii născuți.
Având în vedere că excepția de nelegalitate a actului normativ a intrat în puterea lucrului judecat și are forță obligatorie pentru toate părțile inclusiv pentru instanță, acțiunea reclamantei apare ca fiind întemeiată și va fi admisă conform dispozitivului.
Referitor la excepția tardivității invocată de reprezentantul pârâtei se constată că reclamanta nu a solicitat anularea deciziei care se referă doar la unul dintre copii. Astfel, la data de 14.08.2008 prin adresa înregistrată la pârâtă sub nr. 45465/14.08.2008, reclamanta a solicitat pârâtei să se pronunțe și asupra cererii depuse pentru cel de-al doilea copil și în consecință să se dispună acordarea indemnizației cuvenite și pentru acesta. Actul administrativ atacat în prezenta speță este refuzul pârâtei (adresa nr. 45465 din 11.09.2008 existentă la dosar la fila 9), împotriva căruia s-a formulat și plângerea prealabilă. În aceste condiții s-a apreciat că acțiunea a fost formulată în termen și în consecință excepția invocată de pârâtă a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței ca nefondată și nelegală, exonerându-o de plata oricăror cheltuieli de judecată.
În motivare pârâta arată că instanța a respins, în mod eronat, excepția tardivității acțiunii invocată de aceasta, pe motivul că reclamanta nu a solicitat anularea deciziei care se referea la acordarea indemnizației doar pentru unul dintre copii. Consideră că de la data comunicării deciziei privind acordarea indemnizației pentru creșterea copilului trebuiau calculate atât termenul de o lună cât și termenul de 6 luni. Astfel, data de 03.01.2008 este data la care reclamanta a luat la cunoștință de faptul că beneficiază de o singură indemnizație pentru creșterea copilului. Ori, după cum se observă, reclamanta a formulat acțiunea prealabilă la data de 08.10.2008, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată cu mult peste termenul de 6 luni.
Soluția tribunalului apare ca fiind contrară logicii reglementării contenciosului administrativ, principiul securității raporturilor juridice și principiul soluționării cauzelor într-un termen rezonabil și de asemenea posibilității ca cineva să fie îndreptățit să sesizeze instanța de judecată fără a fi supusă unui termen care să curgă de la data emiterii actului administrativ.
Instanța a reținut că "în cazul nașterii a doi sau mai mulți copii deodată, biologic există două sau mai multe nașteri consecutive, fiecare dintre copiii nou născuți având drepturi proprii, motiv pentru care acordarea indemnizației doar pentru unul dintre copiii astfel născuți încalcă legea fundamentală ducând la discriminări între copiii proveniți dintr-o naștere concomitentă și ceilalți". Prin Decizia nr.937/19.12.2006 cu privire la neconstituționalitatea art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005 Curtea Constituțională constatat că dispozițiile prin care se acordă o singură indemnizație nu încalcă prevederile referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și a respins excepția de neconstituționalitate a art.6 alin.1.
Apoi, instanța a mai reținut că, excepția de nelegalitate are forță obligatorie pentru toate părțile inclusiv pentru instanță. Se consideră că, spre deosebire de acțiunea directă în anulare, care are drept rezultat, în cazul admiterii, lipsirea completă de efecte juridice a actului atacat (erga omnes), în cazul admiterii excepției de nelegalitate, aceasta va produce efecte numai în ceea ce privește părțile în proces ( partes), aplicabilitatea generală a actului vizat nefiind afectată.
Instanța s-a rezumat la a motiva sentința doar pe prevederile art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005, care constituie cadrul general referitor la faptul că, "concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copiii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art.5 alin.2", fără a le corobora cu prevederile alin.3 ale aceluiași articol în care se stipulează că "în situația suprapunerii două (cum este și cazul reclamantei) sau trei situații de natură a genera acest drept, se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanță".
Față de prevederile de mai sus amintite, pârâta consideră că instituția a procedat legal și corect acordându-i o singură indemnizație începând cu data de 01.12.2007, respingându-i cererea pentru cel de-al doilea copil, întrucât cele două perioade care dădeau dreptul la indemnizația pentru creșterea celor doi copii gemeni se suprapuneau în sensul textului legal mai sus amintit.
Având în vedere cele menționate, precum și susținerile pe care le-a făcut în fața instanței de fond, solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală.
Intimata, legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare dar prin apărător a pus concluzii de respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, reține următoarele:
1. Excepția tardivității introducerii acțiunii a fost corect tranșată de instanța de fond.
Curtea observă că reclamanta a înregistrat la pârâtă un memoriu la data de 14.08.2008 sub nr. 45465 ( 7 dos. fond) prin care a solicitat să -i fie recunoscut dreptul la îndemnizația pentru cel de-al doilea copil, aspect care nu a fost avut în vedere la data la care s-a soluționat inițial prima cerere soldată cu emiterea deciziei nr. 9640 din 03.01.2008.
La acest memoriu pârâta a răspuns în termen legal prin adresa nr. 45465 din 11.09.2008 ( 9 dos. fond) arătând că refuză explicit să recunoască dreptul solicitat de reclamantă invocând normele legale incidente în materie.
Ulterior la data de 16.10.2008 reclamanta a intentat acțiunea de contencios administrativ solicitând ca pârâta să-i recunoască reclamantei dreptul la îndemnizația de creștere și pentru cei doi copii gemeni și plata retroactivă a dreptului aferent începând cu data de 01.12.2007 și până la zi.
Curtea observă că litigiul de contencios administrativ poartă asupra refuzului pretins nejustificat de recunoaștere a unui drept prevăzut de lege materializat în actul de răspuns din data de 11.09.2008.
Raportat la această dată se observă că termenul special de introducere a acțiunii de contencios administrativ de 6 luni prevăzut la art. 11 alin. 1 lit.b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost respectat. Și este așa, deoarece termenul de 6 luni, care are natura juridică a unui termen de prescripție a început să curgă la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii respectiv de la data de 11.09.2008 și urma să se împlinească la data de 11.03.2009.
Prin urmare, acțiunea de contencios administrativ introdusă la instanța de fond la data de 16.10.2008 este formulată în termen legal.
Teza recurentei nu poate fi primită de vreme ce reclamanta nu a înțeles să-și declare nemulțumirea față de decizia din data de 03.01.2008 chiar dacă prin acea decizie i s-a comunicat că beneficiază de o singură indemnizație.
În respectiva decizie autoritatea administrativă de resort nu a arătat explicit și neîndoielnic faptul că refuză să recunoască reclamantei dreptul la indemnizație de creștere și pentru cel de-al doilea copil, această manifestare de voință s-a exprimat abia prin actul din 11.09.2008 când reclamanta a constata că este vătămată în dreptul recunoscut de OUG nr. 148/2005.
2. Față de restul motivelor de recurs pe care Curtea le grupează în vederea tratării lor împreună, se reține următoarele considerente:
Pentru a clarifica aspectul litigios din prezenta cauză, Curtea are în vedere finalitatea urmărită de actului normativ ce reglementează indemnizația pentru creșterea copilului, în raport de aceasta examinând dacă există sau nu o discriminare între mamele care au un singur copil sau dau naștere la gemeni, tripleți
Astfel, rațiunea ordonanței este, după cum îi spune și denumirea și după cum reiese din nota de fundamentare, aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar modalitățile de susținere sunt, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului și indemnizația pentru creșterea copilului.
Dacă în privința primei modalități, recte concediul pentru îngrijirea copilului nu există nici o discuție cu privire la numărul de concedii acordate pentru ipoteza nașterii de gemeni (în sensul de a se acorda 2+2 ani sau de a beneficia ambii părinți), acesta depinzând în mod explicit de vârsta copilului (textul este foarte clar, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani), nu același lucru se poate spune despre indemnizația pentru creșterea copilului.
Așa cum a statuat, în interpretare, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1947/2007, în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin nr.HG 1825/2005, "Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din nr.OUG 148/2005la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat șiîncalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă".
Chiar dacă decizia ÎCCJ nu se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat, ea poate fi reținută de instanță în considerarea interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil la speță.
Mai mult, ÎCCJ statuează expressis verbis că "va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială".
La toate acestea se adaugă, aspect deloc neglijabil în economia argumentării, și caracterul imprevizibil al nașterii de gemeni, imposibilitatea de prevedere și/sau de influențare a sarcinii din partea părinților. Prin urmare, nu poate fi vorba nici de niște efecte ale mai multor sarcini succesive, care să fi fost asumate în cunoștință de cauză.
Curtea împărtășește susținerile intimatei în sensul că OUG nr. 148/2005 nu definește nașterea, astfel că nu se justifică o interpretare diferită pentru faptul ce derivă din naștere față de celelalte situații generatoare ale drepturilor solicitate, singura concluzie logică, rațională și rezonabilă fiind aceea că în cazul nașterii elementul de referință trebuie să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor.
Față de cele arătate, Curtea apreciază recursul pârâtei ca nefondat, astfel că, în temeiul disp. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312.pr.civ. îl va respinge în consecință.
Deoarece recurenta a căzut în pretenții fiind astfel găsită în culpă procesuală, Curtea va face aplicația prevederilor art. 274.pr.civ. temei în baza căruia va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial ( 13).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M, împotriva sentinței civile nr. 3773 din 04.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să-i achite intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.U/Dact.
2 ex./31.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
