Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Sentința 13/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 13/F-
Ședința publică din 07 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, contestația formulată de contestatorul, domiciliat în Pitești, str. - -, -.32,.C,.13, județul A, împotriva Deciziei nr.9206-2370 din 101.10.2008, în contradictoriu cu intimații COMISIA SUPERIOARA DE EVALUARE A PERSOANELOR CU handicap și G - PREȘEDINTELE COMISIEI SUPERIOARE DE EVALUARE A PERSOANELOR CU HANDICAP, ambii cu sediul în B,-, sector 3, chemați în garanție fiind MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, cu sediul în B,--3, sector 1 și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr.1, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul, lipsind intimații și chemații în garanție.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse note scrise din partea contestatorului și întâmpinări din partea chemaților în garanție Ministerul Sănătății Publice și Guvernul României.
S-a comunicat contestatorului copia întâmpinării formulate de chematul în garanție.
Reclamantul, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv certificate medicale emise de medici specialiști, proba cu interogatoriu, pe care îl va depune la termenul viitor și proba cu martori, pe care îi indică cu listă, pentru a face dovada că există momente când îi anchilozează picioarele și nu se mai poate deplasa.
Curtea, respinge probele solicitate de reclamant, arătând că în ceea ce privește proba cu înscrisuri, acestea trebuiau depuse la dosar până în acest moment, având în vedere că acestea existau la data formulării contestației iar până la acest termen dosarul a mai avut trei termene de judecată.
Cu privire la proba cu interogatoriu, acesta trebuia formulat și depus la această dată și nu să se acorde un nou termen pentru aceasta.
În ceea ce privește proba cu martori, aceasta este neconcludentă soluționării cauzei, afecțiunile de care suferă reclamantul, se stabilesc în funcție de situația medicală a acestuia, prin acte medicale, iar la dosar sunt depuse deja acte medicale.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia, solicitând părților să pună concluzii și asupra excepțiilor invocate în cauză.
Reclamantul, având cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum este formulată în scris, urmând a se dispune anularea deciziilor de evaluare a Comisiei Superioare și Comisiei A, arătând că în speță nu au fost respectate prevederile Legii nr.762/27.12.2007 și a ordinului nr.1992/19.11.2007 a.
CURTEA
Constată că la 29 octombrie 2008, a formulat contestație împotriva deciziei nr.9206-2370 din 10.10.2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare și în contradictoriu cu G, președintele comisiei, solicitând anularea acesteia ca nelegală și netemeinică, obligarea pârâților la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral cauzat prin faptul că nu l-a încadrat în grad de handicap și pentru că a întârziat emiterea răspunsului la contestația formulată de acesta și obligarea pârâților la plata sumei de 200 lei pe fiecare zi de întârziere și aplicarea unei amenzi judiciare în valoare de 10% din salariul mediu pe economie pentru fiecare zi de întârziere nejustificată.
În motivare se susține că reclamantul a formulat contestație împotriva certificatului nr.7446 din 3.06.2008 emis de Comisia de Evaluare A și că răspunsul comunicat de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a fost emis cu întârziere, respectiv la peste 45 de zile.
La 10 decembrie 2008, reclamantul și-a modificat acțiunea chemând în judecată Ministerul Sănătății și Guvernul României.
Reclamantul a depus la dosar decizia nr.2370/2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, copia contestației împotriva certificatului emis de Comisia Locală de Evaluare (2-4), acte medicale.
La 8 decembrie 2008, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse (), Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap, pentru Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Se susține că reclamantul este în vârstă de 71 de ani, este pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă, beneficiind de protecția socială oferită pensionarilor din sistemul asigurărilor sociale de stat și că prin certificatul nr.7446/3.06.2008 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulți din subordinea Consiliului Județean Aaf ost respinsă cererea formulată de reclamant de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap, comisia motivându-și soluția pe concluzia că solicitantul nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr.762 din 31.08.2007 al și Ordinul nr.1992/19.11.2007 al. Pârâta mai arată că prin decizia nr.9206/22.09.2008 emisă de aceasta au fost confirmate concluziile Comisiei teritoriale prin care fusese stabilit diagnosticul: gonartroză bilaterală decompensată algic, static și dinamic, redoare genunchi bilateral;; insuficientă circulatorie vertebro-bazilară, cu motivarea că nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin actele normative arătate mai sus.
Pârâta susține că argumentele soluției emisă de ea au fost următoarele:
Reclamantul invocă într-o manieră proprie Ordinul comun nr.762 al și nr.1992 al publicat în Monitorul Oficial la 27.12.2007 și intrat în vigoare la 01.01.2008. Astfel, la capitolul 7 din criteriile prevăzute: funcțiile neuro-musculo-scheletice și ale mișcărilor aferente, subcapitolul 1, evaluarea gradului de handicap în afectarea mobilității articulațiilor și oaselor, pct.1 - afecțiuni osteo-articulare congenitale sau contractate precoce, se stipulează acces numai pentru anomalii și structuri congenitale sau contractate precoce, respectiv în: bolile constituționale ale oaselor; malformații; deformări rahitice cu tulburări de postură; luxație congenitală de șold, cu coxartroză secundară și/sau modificări ale coloanei vertebrale, redori și achiloze congenitale post-traumatice sau după osteoartrite TBC; redori strânse mono sau bilaterale de șold, genunchi sau combinate, în poziții vicioase, asociate sau nu cu paralizii nervoase.
Pârâta susține că reclamantul nu se încadrează în nici una din situațiile de mai sus, căci din documentele depuse la dosar rezultă că acesta suferă de o boală cronică degenerativă, specifică vârstei înaintate și anume o gonartroză bilaterală care se acutizează periodică și determină tulburări de și mers. Pârâta susține că afecțiunea este contractată tardiv, gonartrozele și în general poliartrozele având o incidență ridicată la persoanele în vârstă, de peste 60 de ani.
Pârâta mai susține că nici celelalte boli de care suferă reclamantul, respectiv, insuficiența circulatorie vertebro-bazilară, nu se încadrează în una din categoriile reținute de actele administrative arătate ca fiind handicapante.
În susținerea întâmpinării pârâta a depus copia deciziei nr.2370/10.10.2007 emisă de Comisia Superioare a Persoanelor cu Handicap Adulți, certificatul nr.7394/2007 emis de Comisia de Evaluare Locală (40,41), documentar de evaluare (42,43), acte medicale (44,45), anchetă socială (46).
La 24 decembrie 2008, Ministerul Sănătății Publice a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În motivare se susține că pârâta nu are nicio obligație în legătură cu încadrarea reclamantului într-un grad de boală handicapantă.
De asemenea, la 6 ianuarie 2009 a depus întâmpinare și Guvernul României, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, invocând faptul că Guvernul României nu are obligația de a face evaluarea gradului de imobilizare a persoanelor bolnave și nici să le acorde dreptul prevăzut pentru persoanele handicapate.
La 7 ianuarie 2009, reclamantul a solicitat să i se acorde un nou termen pentru a depune alte acte medicale.
Curtea a respins această cerere, având în vedere că dosarul a fost amânat, din 26.11.2008 și până la data arătată, de trei ori și că în această perioadă reclamantul putea să depună actele de care înțelegea să se prevaleze, cum de altfel a făcut-o pentru actele pe care le-a depus la dosar, cu atât mai mult cu cât reclamantul a depus acte medicale și pentru soția sa, deși acestea nu aveau legătură cu cauza.
1. Sunt întemeiate excepțiile de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată a Guvernului României și a Ministerului Sănătății Publice, căci acestea nu sunt ținute prin nici un act normativ să soluționeze cererile reclamantului ori contestațiile acestuia în legătură cu încadrarea lui într-una din bolile considerate de lege ca handicapante.
2. Pe fond, curtea constată că cererea reclamantului este nefondată.
Curtea constată că,în fapt, reclamantul, în vârstă de 71 de ani, este pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă și în anul 2008 a solicitat Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulți din subordinea Consiliului Județean A încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap.
Prin certificatul nr.7446 din 3.06.2008, această comisie a respins cererea sub motiv că reclamantul nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr.762/31.08.2007 a și Ordinul nr.1992/19.11.2007 al. Prin decizia nr.9206 din 22.09.2008, Comisia Superioară a confirmat concluziile Comisiei Teritoriale sub motiv că diagnosticul reclamantului este: gonartroză bilaterală decompensată algic, static și dinamic; redoare genunchi bilateral; insuficiență circulatorie vertebro-bazilară; boli care nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr.762/31.08.2007 a și Ordinul nr.1992/19.11.2007 al.
Curtea mai constată că, potrivit actelor medicale depuse de reclamant la dosar, acesta suferă de gonartroză bilaterală decompensată algic, static și dinamic; artroză bilaterală a genunchilor; instabilitatea bilaterală a genunchilor; poliartrită articulații ambele mâini (fila 5, 43-46). Din aceleași acte medicale rezultă că reclamantul este independent, în sensul că nu are nevoie de persoană care să-l supravegheze în activitățile sale normale (fila 45).
În drept, curtea constată că textul art.18 alin.1 pct.5 din Legea nr.554/2004, invocat de reclamant ca temei pentru anularea deciziei nr.9206 din 22.09.2008 a Comisiei Superioare și pentru acordarea de daune interese, nu poate fi primit.
În adevăr, Comisia Superioară a soluționat contestația cu întârziere de peste două luni de zile, căci actul arătat a fost înregistrat la această comisie sub nr.1436/5.06.2008 (fila 4) și a fost soluționat la 22.09.2008 și comunicat reclamantului la 17.10.2008.
Această întârziere nu constituie însă un motiv legal de anulare a deciziei, căci nu există o regulă legală care să abiliteze judecătorul să anuleze actul administrativ pentru întârzierea soluționării acestuia.
De asemenea, întârzierea soluționării contestației, prin ea însăși, nu constituie un motiv temeinic pentru acordarea de daune interese sau pentru acordarea unei amenzi judiciare. Potrivit textului art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004,instanța, soluționând cererea, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă;iar potrivit alin.5 din același articol,soluțiile prevăzute la alin.1 pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere.În speță, actul administrativ este legal și temeinic și în consecință, nu cade sub sancțiunea prevăzută de alin.5 arătat mai sus.
În acțiunea inițială reclamantul nu critică pe fond soluția Comisiei Superioare, ci doar sub aspectul tardivității soluționării ei, însă, printr-un memoriu depus la 17 noiembrie 2008 (fila 19) acesta invocă unele manifestări ale bolii sale, care s-ar încadra în criteriile prevăzute în Ordinul nr.762/27.12.2007, așa cum susține acesta, astfel că prin aceste afirmații instanța este învestită cu verificarea actului administrativ și pe fondul lui.
Prin memoriul arătat reclamantul susține că este purtător de orteze, fără de care nu se poate deplasa, aceasta constituind o mare dizabilitate, căci îi conferă instabilitate tendoanelor și articulațiilor genunchilor ambelor picioare, iar această dizabilitate, susține reclamantul, este prevăzută în ordinul arătat mai sus la pag.62, Cap.7 pct.1, la pag.65, penultimul și ultimul paragraf și la pag.68 pct.3. Reclamantul mai susține că ortezele pe care le poartă sunt echivalente cu protezele, căci ambele au funcția de a susține picioarele.
Verificând aceste criterii invocate de reclamant, curtea constată că la cap.7 - denumit funcții neuro-musculo-scheletice și ale mișcărilor aferente, subcapitolul 1 - evaluarea gradului de handicap în afectarea mobilității articulațiilor și oaselor, pct.1 - afecțiuni osteo-articulare congenitale sau contractate precoce, se prevăd bolile considerate de legiuitor ca fiind handicapante, însă în nici una din acestea nu se încadrează bolile de care suferă reclamantul, atestate medical. În esență, bolile enumerate în textele arătate mai sus au ca elemente comun punerea pacientului în starea de imobilitate, ori gonartroza de care suferă reclamantul nu se încadrează în aceste boli. De exemplu, redorile și anchilozele enumerate în textele anterioare sunt considerate de legiuitor ca fiind handicapante dacă sunt congenitale, post-traumatice sau după osteoartrite TBC. De asemenea, nu se încadrează nici în afecțiunile: redoiri strânse mono sau bilaterale de șold, genunchi sau combinate, în poziții vicioase, asociate sau nu cu paralizii nervoase, căci boala reclamantului nu antrenează poziții statice vicioase și nici paralizii nervoase pentru că nici unul din actele medicale depuse la dosar, nu atestă o astfel de manifestare a bolii.
Curtea mai constată că, potrivit cap.7 pct.1. afecțiunile osteo-articulare trebuie să fie congenitale sau să fie contractate precoce, ori, în speță, boala reclamantului este specifică vârstei sale.
De asemenea, curtea mai constată că reclamantul mai invocă în memoriul arătat, manifestări ale bolii denumită poliartrită reumatoidă, însă, reclamantul are această boală la mâini, așa cum rezultă din actele medicale, și nu la picioare, cum susține acesta.
În concluzie, Comisia Superioară a stabilit corect că gonartroza bilaterală decompensată static și dinamic și poliartrita articulațiilor mâinilor constituie boli și nu handicap, astfel că acțiunea reclamantului este nefondată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale a MINISTERULUI SĂNĂTĂȚII PUBLICE, cu sediul în B,--3, sector 1 și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr.1, sector 1.
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de contestatorul, domiciliat în Pitești, str. - -, -.32,.C,.13, județul A, împotriva Deciziei nr.9206-2370 din 101.10.2008, în contradictoriu cu intimații COMISIA SUPERIOARA DE EVALUARE A PERSOANELOR CU HANDICAP și G - PREȘEDINTELE COMISIEI SUPERIOARE DE EVALUARE A PERSOANELOR CU HANDICAP, ambii cu sediul în B,-, sector 3, chemați în garanție fiind MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, cu sediul în B,--3, sector 1 și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr.1, sector 1.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
Grefier,
27.01.2009
Red.
EM/7 ex.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru
