Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 2580/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2580
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTORI: Maria Hrudei, Floarea Tămaș Eleonora Gheța
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanta - împotriva Sentinței civile nr. 805 din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE C, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială - indemnizație lunară pentru creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente -, avocat - de la Baroul Cluj, în substituirea avocat -, care depune delegație de substituire la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Reprezentanta recurentei depune la dosar două hotărâri judecătorești și două extrase de pe portalul instanței Tribunalul Cluj și Curtea de APEL CLUJ, cu titlu de practică judiciară și arată că nu are alte cereri.
Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente - solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu consecința modificării sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se recunoască dreptul reclamantei la două îndemnizații lunare pentru cele două fiice, pe perioada 25 martie 2006 - 18 octombrie 2007 și, totodată, obligării pârâtei la plata îndemnizației lunare de concediu restantă pentru un copil pe perioada 25 martie 2006 - 18 octombrie 2007, cu cheltuieli de judecată la instanța de fond reprezentând onorariul avocațial.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr 805 pronunțată la data de 27 martie 2009 în dosar nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă acțiunea formulată de - în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că reclamanta a primit drepturile solicitate în baza deciziei emise de pârâtă iar acest act nefiind contestat și-a produs efectele astfel că actualmente nu mai poate fi pusă în discuție posibilitatea reclamantei de a beneficia de una sau de două indemnizații potrivit OUG nr. 148/2005.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta - solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii cu consecința obligării pârâtei la emiterea unei decizii prin care să recunoască dreptul la două indemnizații lunare pentru cele două fiice pentru perioada 25 martie 2006- 18 octombrie 2007 și obligarea pârâtei la plata indemnizației lunar de concediu restanța pentru un copil pentru perioada 25 martie 2006- 18 octombrie 2007 cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a relevat de reclamantă modificări aduse OUG nr. 148/2005 respectiv beneficiul persoanelor aflate deja în plata indemnizației lunară pentru creșterea copilului.
Pârâta prin întâmpinare s-a opus admiterii recursului arătând că nu există temei legal pentru acordarea a două indemnizații pe perioada unui singur concediu de creștere copil în cazul gemenilor, legiuitorul a legiferat acordarea unei sume de bani în plus pentru părintele care se află în concediu pentru creștere copil și a gemeni, tripleți.
Faptul că legiuitorul prin Legea nr. 239/2004 a legiferat dreptul părintelui care se găsește în concediu la o majorare a indemnizației cu suma de 600 lei (pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară) rezultă faptul că până la această dată acest drept nu există și ca atare nu se pot acorda drepturi în baza unei prevederi inexistente.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, Curtea reține că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la 30 decembrie 2005 reclamanta a născut două și, că apoi a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului pentru care prin actul emis s-a stabilit că este îndreptățită să primească o indemnizație de 600 lei.
Ulterior reclamanta s-a adresat pârâtei solicitând acordarea indemnizației de 600 lei și pentru cel de al doilea având în vedere că a născut doi copii și nu a beneficiat de dreptul pentru cel de-al doilea.
Cele susținute de reclamanta recurentă sunt întemeiate întrucât art. 6 alin 1 și 4 din OUG nr. 148/2005 nu se referă expres la împrejurarea că, într-o astfel de situație, se acordă o singură indemnizație în cuantum de 600 lei lunar.
Din contră, analizând coroborat toate cele mai sus expuse, rezultă intenția legiuitorului de a acorda această sumă pentru creșterea copilului, fiind evident că, atunci când în urma nașterii rezultă gemeni, premisa de la care se pornește pentru stabilirea indemnizației este diferită.
Mai mult, alin. 4 al art. 6 vine în sprijinul susținerilor reclamantei, întrucât se referă la situația în care, în timpul concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, se naște al doilea copil, măsura de protecție instituită în acest caz fiind aceea a prelungirii corespunzătoare a concediului, chiar dacă se acordă în continuare doar cuantumul de 600 lei lunar.
Or, dacă în aceste condiții legiuitorul a prevăzut remediul prelungirii concediului, este inechitabil ca, în situația reclamantei, să se susțină legalitatea măsurii de plată a aceleiași sume, fără a fi instituită o altă măsură de protecție, care să țină cont de realitățile unei familii cu 2 copii. În același sens sunt, de altfel, și prev. art. 8 din nr.HG 1.025/2006, care au fost în mod greșit invocate de către prima instanță pentru a justifica soluția de respingere a acțiunii reclamantei.
De asemenea, se remarcă că distincția susținută de către pârâtă nu este prevăzută și în situația reglementată de textul art. 5 alin. 2 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, respectiv, teoretic, o familie ar putea să adopte/ia în plasament etc. simultan doi copii, iar pentru aceștia ar fi îndreptățită la acordarea sumei de 1.200 lei lunar.
Din această perspectivă, este cel puțin ciudat ca părinții firești ai gemenilor să nu fie tratați cu aceeași unitate de măsură, motiv pentru care, prevederile art. 3 alin. 1 din nr.HG 1.025/2006 vor fi înlăturate de către instanță, întrucât este vorba despre un act normativ cu un inferior, fiind inadmisibil ca prin intermediul unor norme metodologice de aplicare a unui act normativ să se adauge la conținutul acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea apreciază că prevederile textelor legale mai sus arătate trebuie interpretate în ansamblul lor, în sensul recunoașterii dreptului de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului/copiilor, ca măsură concretă de protecție socială, în favoarea persoanelor îndreptățite, acordarea ei fiind condiționată, în mod justificat, doar de cerința existenței unei perioade contributive minime, condiție îndeplinită în speță.
Este relevantă, în acest sens, expunerea de motive ce se regăsește în preambulul nr.OUG 148/2005, conform căreia acest act a fost adoptat din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor,
A susținut reclamanta, în mod întemeiat, că este clară intenția legiuitorului de a preveni inechități în legătură cu acordarea indemnizației de creșterea copilului și această intenție a legiuitorului ar trebui să primeze atunci când se interpretează textele de lege la care s-a făcut referire mai sus.
Nu poate fi reținută nici trimiterea pe care pârâta o face la decizia nr. 937/2006 a Curții Constituționale, întrucât aceasta s-a pronunțat doar asupra compatibilității textului art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005 cu prevederile constituționale, respectiv art. 16, însă respingerea excepției de neconstituționalitate, nu poate fi opusă judecătorului fondului, în sensul în care ea ar trasa direcții clare de aplicare și interpretare a acestui articol.
Astfel, Curtea apreciază că este atributul său exclusiv să aplice legea în spiritul său, într-o manieră echitabilă, fără însă ca prin aceasta să constate o încălcare a prev. art. 16 din Constituția României, raportat la starea de fapt care a făcut deja obiectul analizei contenciosului de constituționalitate, ci procedând la o analiză unitară și coroborată a textelor legale mai sus redate.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 teza I pr.civ. recursul declarat va fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive, conform dispozitivului.
În baza art.274 pr.civ. pârâta va fi obligată să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1856 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta-împotriva Sentinței civile nr. 805 din 27.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că:
Admite acțiunea reclamantei - în contradictoriu cu AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE
Obligă pârâta la emiterea unei decizii prin care să recunoască reclamantei dreptul la două îndemnizații lunar pentru cele două minore și pentru perioada 25.03.2006-18.10.2007.
Obligă pârâta la plata îndemnizației lunare restante, pentru un copil pentru perioada menționată.
Obligă pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1856 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Maria Hrudei, Floarea Tămaș Eleonora Gheța
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
5 ex./27.10.2009
Jud.fond.-
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș Eleonora Gheța
