Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Sentința 265/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--28.05.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR. 265
Ședința publică din 17 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Militar, prin ocrotitor legal, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S și Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap, având ca obiect refuz acordare drepturi de protecție socială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15.10.2008, care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul CSs ub nr- la 10.04.2008, reclamanta, prin reprezentantul său, a chemat în judecată pe pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți CSs olicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 1672/26.02.2007, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.
În motivare reprezentanta reclamantei a arătat că nu există o îmbunătățire a stării de sănătate a fiicei sale, care să îi permită să se descurce singură, fără ajutorul unui asistent personal.
În drept reclamanta nu și-a motivat cererea.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 580/13.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului CSi nvocată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-, la data de 28.05.2008.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației reclamantei, pe cale de excepție, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, precum și îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, pe motiv că reclamanta era majoră la data la care reprezentantul său a formulat contestația, dobândind capacitate deplină de exercițiu. De asemenea reclamanta a chemat în judecată Comisia de Evaluare a persoanelor cu Handicap pentru Adulți C S, cu toate că aceasta contestă un act emis de către Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.
Pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiuni reclamantei ca nefondată, arătând că criteriile medico-sociale pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora, aprobate prin Ordinul nr. 726/10.2002 al, criterii avizate de către Comisia de psihiatrie a Ministerului Sănătății în vigoare la data respectivă. Potrivit acestor criterii reclamanta are o deficiență psihică accentuată, în cazul reclamantei nu este instituită măsura de interdicție.
La soluționarea contestație formulate de reclamantă s-a avut în vedere faptul că din adeverința psihologică din data de 21.12.2007, semnată de psihologul principal care a evaluat QI- ul la nivel de 47 și a stabilit diagnosticul: retardare mentală medie; dislalie polimorfă, care nu evidențiază tulburări psihice de tip psihotic sau de comportament cu potențial antisocial.
În referatul medical - fișa nr. 4639, în care sunt consemnate internări la Reșița și T, se face referire la faptul că reclamanta a intrat în circuitul psihiatric în 1994, prezentând tulburări de comportament de tip anxietate, irascibilitate, neliniște psihomotorie, lipsa de îndemânare și de inițiativă; QI- ul fiind evaluat la un nivel de 33-35, ceea ce corespunde retardări medii/severe.
Cele două comisii nu au avut argumente medicale și legale să o încadreze pe reclamantă în grad grav de handicap cu asistent personal, deoarece coeficientul de inteligență - QI - nu relevă o retardare mentală profundă - gravă; reclamanta nu prezintă tulburări comportamentale cu potențial antisocial și nu are instituită interdicția, astfel că reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru a fi încadrată în grad grav de handicap cu asistent personal, nici în contextul criteriilor medico-psihosociale, în vigoare la data rezolvării contestației, aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al și nr. 192 al publicat în Monitorul Oficial nr. 885 bis/27.12.2002.
Astfel cele două comisii au emis nr. 5774/20.12.2007 și respectiv decizia nr. 1762/26.02.2008 la rezolvarea contestații, de încadrare în grad accentuat de handicap.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamanta Militar, născută la data de 21.12.1989, a formulat în fața Tribunalului CSp rin ocrotitor legal (mama reclamantei), o acțiune judiciară prin care a contestat legalitatea Deciziei nr. 1762/26.02.2008 emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, atașată la fila 7 din dosarul Tribunalului C S, decizie prin care s-a soluționat contestația formulată de reclamantă cu privire la încadrarea în grad de handicap stabilită prin certificatul nr. 5774/20.12.2007 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți C-S, (atașat în copie la fila 11 dosar).
Reclamanta a criticat încadrarea sa în gradul II de handicap - în condițiile în care anterior fusese încadrată în gradul I de handicap și nu s-a observat nici o îmbunătățire a situației sale medicale.
Tribunalul C-S, având în vedere că reclamanta critica o decizie emisă de o autoritate centrală, respectiv de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA, prin sentința civilă nr. 580/13.05.2008, cauza fiind înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Cu privire la legalitatea Deciziei nr. 1762/26.02.2008emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, la termenul din 15.10.2008, instanța a pus în discuția părților consecințele absenței motivării deciziei contestate, ca motiv de nulitate a acesteia.
Examinând acest aspect, instanța constată că prin decizia respectivă s-a respins contestația reclamantei cu privire la cu privire la încadrarea în grad de handicap stabilită prin certificatul nr. 5774/20.12.2007.
Deși s-a respins contestația reclamantei, decizia nr. 1762/26.02.2008 nu are completată rubrica privind motivarea deciziei, în condițiile în care chiar din cuprinsul formularului respectiv rezultă indicația ca această rubrică să se completeze în cazul respingerii contestației.
Or, motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ. Ea reprezintă o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieriin concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.
În opinia instanței, motivarea urmărește o dublă finalitate. Ea îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat. Ea permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional.
Așadar, obligația de motivare joacă un rol deosebit de important, în special în cadrul controlului puterii discreționare.
motivării permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia. Ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său.
A motiva implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt și de drept care permit înțelegerea deciziei și aprecierea legalității sale. Importanța acestei exigențe depinde în mod considerabil de natura actului, de contextul juridic în care el intervine, precum și de interesele pe care destinatarii ar putea să le aibă în primirea acestor explicații.
Motivarea va trebui să permită judecătorului să exercite un control asupra elementelor de fapt și de drept care au servit drept bază de exercitare a puterii de apreciere.
În speță, motivarea actelor administrative atacate trebuia realizată în mod detaliat, prin indicarea motivelor pentru care autoritățile au ajuns la concluzia revizuirii concluziilor anterioare. Cu alte cuvinte, motivarea trebuia să fie efectivă, adică completă, precisă și circumstanțiată.
Întrucât aceste acte administrative nu au fost motivate de către emitenți, s-a încălcat principiul dreptului la apărare în ceea ce o privește pe reclamantă.
Or, sancțiunea pentru lipsa motivării este anularea actului de către judecător.
În privința obligației autorităților administrative de a-și motiva deciziile, instanța observă că, potrivit art. 31 alin. 2 din Constituția României, "autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigureinformarea corectă a cetățenilor asupratreburilor publice șiasupra problemelor de interes personal."
De asemenea, conform art. 1 alin. 3 din Constituția României, "România este statde drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor din 1989, și sunt garantate."
Or, în condițiile în care autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, în condițiile în care deciziile acestor autorități sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține că este permisă absența motivării explicite a actului administrativ atacat.
În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură. Absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative.
Instanța subliniază că art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacră "dreptul la bună administrare". Conform alineatelor 1 și 2 din acest articol,(1) "orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.
(2) Acest drept include în principal:
(a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere;
(b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial;
(c)obligația administrației de a-și motiva deciziile."
Date fiind aceste obligații, instanța apreciază că absența motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și a încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.
Având în vedere lipsa motivării actului atacat, instanța apreciază că se impune anularea acestuia, sancțiunea pentru lipsa motivării fiind anularea actului de către judecător.
Pentru aceste motive, instanța va admite cererea reclamantei referitoare la anularea Deciziei nr. 1762/26.02.2008 emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.
Pe de altă parte - având în vedere dispozițiile art. 18 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora, "instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă" - instanța va obliga Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți. la emiterea unei noi decizii, motivate, cu privire la contestația formulată de reclamantă împotriva încadrării în grad de handicap stabilită prin certificatul nr. 5774/20.12.2007 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți C-
În acest sens, instanța reiterează caracterul esențial al motivării deciziei administrative de soluționare a contestației, motivare în absența căreia nici reclamantă și nici instanța nu pot evalua legalitatea și temeinicia modului de soluționare a cererii reclamantei.
În privința cererii reclamantei de obligare a pârâtelor la plata drepturilor corespunzătoare gradului I de handicap, instanța subliniază că în acest moment nu s-a stabilit dacă reclamanta - în funcție de diagnosticul dat de autorități - suferă de o boală încadrabilă în acest grad de handicap.
De aceea, instanța nu poate reține, în această fază procesuală, temeinicia acestei cereri.
Instanța subliniază că încadrarea în gradul de handicap este supusă evaluării periodice și că încadrarea într-un anumit grad de handicap poate fi modificată în funcție de criteriile stabilite de dispozițiile legale aplicabile.
De aceea, instanța apreciază că nu se poate reține că reclamanta beneficiază de drepturile aferente gradului I de handicap, câtă vreme autoritățile nu au motivat decizia privind încadrarea reclamantei într-un anumit grad de handicap.
Pentru aceste motive, instanța va respinge această cerere, care urmează a fi examinată numai cu ocazia verificării legalității deciziei motivate prin care se va soluționa contestația formulată de reclamantă cu privire la încadrarea în grad de handicap stabilită prin certificatul nr. 5774/20.12.2007 al Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Militar, prin ocrotitor legal, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C- și Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap.
Anulează Decizia nr. 1762/26.02.2008 emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap.
Obligă Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap la emiterea unei decizii motivate prin care să soluționeze contestația formulată de reclamantă cu privire la Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5774/20.12.2007, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean C-
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești corespunzătoare gradului I de handicap.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 17.10.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Se comunică:
- reclamantei - Militar, prin ocrotitor legal, Reșița, bv. din, nr. 10,.2
- pârâtei - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S, Reșița,-
- pârâtei - Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, B,-, sector 3
Red. /10.11.2008
Tehnored. /11.11.2008 /5 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
