Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 3014/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3014/2008
Ședința publică din 15 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1593 din 19.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala ( persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație pentru creștere copil.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat recurent, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care recurenta a depus la dosarul cauzei note scrise și învederat instanței că, nu mai are de formulata alte cererii în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționarea a cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare asupra fondului.
Recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat și să primească alocație și pentru al doilea copil.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1593 din 19 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei DIRECTIA DE munca SI PROTECTIE SOCIALA A JUDETULUI, având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 14631/20.02.2008 i s-a acordat reclamantei indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei începând cu data de 16.01.2008.
Așa cum rezultă din preambulul deciziei in stabilirea acestui drept s-au avut in vedere art.9 alin.3, art.10, art. 21 alin.l si 2 din OUG nr. 148/2005 precum si art. 19 alin.2 din Normele Metodologice de aplicare a acestei ordonanțe aprobate prin HG nr. 1025/2006.
Din actele depuse în probatiune rezultă că reclamanta la data de 05.12.2007 a născut copii gemeni, si (7-9).
Reclamanta prin actiunea promovată a învederat în esență că este nemultumită cu decizia de mai sus deoarece pe perioada concediului pentru cresterea copiilor i s-a acordat o singură indemnizație, desi potrivit prevederilor legale în materie este în drept la acordarea indemnizației pentru fiecare din cei doi gemeni.
Potrivit prev.art. 1 din OUG 148/2005, persoanele care in ultimul an anterior nașterii copilului au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii 571/2003, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum si de o indemnizație lunară care de la l ianuarie 2007 este in cuantum de 600 lei.
Apărarea formulată de reclamantă in sensul beneficierii de două indemnizatii pe perioada unui singur concediu pentru cresterea copilului până la 2 ani nu are suport legal întrucât OUG 148/2005 nu acordă indemnizatia in functie de numărul de copii ci pentru perioada în care părintele beneficiază de concediu pentru cresterea copilului.
In acest sens in prevederile art. 6 alin.3 si 4 din OUG nr. 148/2005 care stipulează că " durata de acordare a concediului prevăzut la art. l se prelungeste corespunzător in cazul suprapunerii a două sau trei situații de natură a genera acest drept in conditiile prevăzute la alin l si alin.2 iar in cazurile prevăzute la alin.3 se acordă o singură indemnizatie in cuantumul prevăzut de prezenta Ordonanță de Urgență ".
Din prevederile legale mentionate rezultă că legea nu permite acordarea mai multor indemnizatii pe perioada unui singur concediu pentru cresterea copilului, ci o singură indemnizație, indiferent de numărul de copii până la 2 si respectiv 3 ani.
Așa fiind. tribunalul a apreciat că reclamanta beneficiază de concediu si indemnizație pentru cresterea copilului prev.la art.l si art. 6 alin.3 si 4 din OUG 148/2005 pe toată durata concediului pentru cresterea copiilor primind o unică indemnizație prev.de art. 2 din OUG nr. 148/2005, circumstante in care drepturile stabilite prin decizia cu nr. de mai sus sunt în conformitate cu aceste prevederi legale, motiv pentru care a dispus respingerea actiunii ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, modificarea acesteia, în sensul obligării pârâtei C să ăi acorde indemnizație și pentru creșterea copilului pentru care nu i s-a acordat acest drept, până la vârsta de 2 ani, în cuantum de 600 lei, de la data când angajatorul i-a acordat concediul pentru creșterea copilului, respectiv 16 ianuarie 2008, astfel încât valoarea totală a indemnizațiilor lunare să fie de 1.200 lei (pentru ambii copii).
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta-recurentă arată că, la data de 5 decembrie 2007 născut copii gemeni, pe care i-a numit și.
Potrivit prevederilor OUG nr. 148/2005 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, a solicitat pârâtei indemnizație pentru creșterea acestora.
Prin decizia nr. 14631/20 februarie 2008 pârâta i-a acordat indemnizație în cuantum de 600 lei, ținându-se cont doar de unul dintre copii acesteia, sau mai exact s-a ținut cont doar de faptul că a fost o singură naștere.
Reclamanta-recurentă apreciază că este îndreptățită la plata unor sume de bani corelative pentru ambii copii în vârstă de până la 2 ani, întrucât a dat naștere la doi gemeni. Faptul că aceștia au venit pe lume într-o singură naștere nu trebuie să le creeze nici lor nici reclamantei o situație mai puțin favorabilă decât cea în care se află copilul rezultat dintr-o naștere simplă.
Cheltuielile necesare creșterii copiilor gemeni sunt duble față de cheltuielile necesare creșterii unui singur copil.
În preambulul OUG nr. 148/2005, legiuitorul a arătat că unul dintre considerentele adoptării acestui act normativ este îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și fenomenului abandonului de copii.
Interpretarea textelor de lege în sensul acordării unei singure indemnizații și în situația nașterilor multiple nu conduce la scopul urmărit prin adoptarea ordonanței și conduce la discriminare.
Potrivit art. 18 alin (1), alin (5) din OUG nr. 148/2005, perioada în care o persoană beneficiază de concediu și indemnizație pentru creșterea copilului constituie:perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de Legea nr. 19/2000; perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii indemnizațiilor de asigurări sociale de stat prevăzute de OUG nr. 158/2005.
Drept urmare, perioada asimilată în cele două sisteme de asigurări de stat este recunoscută pe durata concediului pentru creșterea copilului, chiar dacă ar beneficia de dreptul său la două indemnizații.
Art. 18 alin (7) din OUG nr. 148/2005 prevede că perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani constituie vechime în muncă și în serviciu. Textul legii este clar: chiar dacă se acordă mamelor de gemeni două sau mai multe indemnizații pentru creșterea copiilor lor gemeni, vechimea în muncă și în serviciu este constituită pe perioada concediului, nu în funcție de cuantumul indemnizației.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamanta prin acțiunea introductivă promovată în contradictoriu cu DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI Cas olicitat obligarea acestei instituții să recunoască și să acorde dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului reglementată de OUG nr. 148/2005 pentru ambii copii născuți, gemeni începând cu data de 16 ianuarie 2008 și până la împlinirea vârstei de 2 ani a acestora.
Motivarea acțiunii a realizat-o prin invocarea împrejurării că, deși a învederat autorității că are doi copii minori și a solicitat acordarea indemnizației în conformitate cu această stare de fapt, însă autoritatea pârâtă a procedat la emiterea deciziei nr. 1461/20 iunie 2008 prin care s-a acordat indemnizație doar pentru unul din minori.
Justificarea emiterii nr.OUG 148/2005 s-a realizat prin menționarea necesității îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității si diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
Dispozițiile art. 6 din nr.OUG 148/2005 statuează: (1) Concediul și indemnizația lunară prev. la art. 1, respectiv la art. 2, precum si stimulentul prev. la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prev. la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
Definiția stabilită pentru "naștere" prin actul atacat este în contradicție cu dispozițiile legale pentru a căror aplicare au fost edictate normele metodologice analizate, fundamentarea acestora de către chiar emitentul lor realizându-se prin invocarea împrejurării că este necesară susținerea familiei în scopul creșterii copilului și în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
Indemnizația acordată prin dispozițiile legale enunțate a fost raportată prin Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005, astfel cum s-au succedat acestea în timp, la definirea nașterii ca aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Prin definiția enunțată s-a creat o discriminare clară între persoane aflate în situații identice, respectiv atât pentru copii proveniți din aceeași naștere care în aplicarea acestor norme nu urmează să primească o indemnizație egală cât și în raport de copii rezultați dintr-o naștere simplă care urmează să beneficieze de întreaga indemnizație.
Definiția criticată creează o discriminare și în raport de copii care au fost încredințați în vederea adopției, adoptați, aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență precum și pentru cei care a fost instituită tutela întrucât în cazul acestora acordarea indemnizației este raportată la numărul de copii și nu se face nici o distincție după cum aceștia au rezultat dintr-o naștere simplă sau dintr-o naștere multiplă.
Definiția poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise normele care o cuprind, de la însuși scopul pentru care a fost acesta adoptat, creându-se premisa ca o persoană care a dat naștere la 2 sau 3 copii prin aceeași naștere, să abandoneze copii pentru care nu îi este acordată indemnizația lunară care are ca scop sprijinirea familiei.
Acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii ce a fost avută în vedere pentru acordarea indemnizației trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere și nu la nașterea propriu-zisă.
Actul normativ în aplicarea căruia au fost emise normele metodologice analizate, respectiv nr.OUG 148/2005, face referire la situația pe care, în principiu, o are în vedere legiuitorul, respectiv cea mai frecventă și nu exclude din sfera de aplicare situațiile de excepție, ceea ce prin dispozițiile legale a căror nelegalitate a fost invocată se realizează, ajungându-se ca în aplicarea unui act normativ să fie excluse de la beneficiile acordate prin acesta anumite categorii de persoane, fără a exista în acest sens nici o justificare la nivel legislativ.
Considerentele evidențiate au relevat că prima instanță a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 1 din OUG nr. 148/2005 reținând că indemnizația nu se acordă în funcție de numărul de copii ci pentru perioada în care părintele beneficiază de concediu pentru creșterea copilului corelația realizată de prima instanță fiind una greșită.
Reținând că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale incidente și prin raportare la prevederile art. 18 alin (1), alin 5 și 7 din OUG nr. 148/2005 Curtea va admite recursul promovat în temeiul dispozițiilor art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, și în consecință în rejudecare după casare va admite acțiunea promovată de reclamantă reținând că pârâta este obligată să recunoască reclamantei dreptul de a beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului conform OUG nr. 148/2005 pentru fiecare dintre copii, pentru a nu crea o situație discriminatorie între cei doi minori aflați în situație identică.
Curtea în rejudecare va admite acțiunea formulată de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1593 din 19.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o va modifica în sensul că va admite acțiunea reclamantei și în consecință:
Pârâta va fi obligată să-i recunoască și să acorde reclamantei indemnizația pentru creșterea copilului conform nr.OUG 148/2005 pentru ambii copii, gemeni, născuți la data de 05.12.2007, începând cu data de 16 ianuarie 2008 și până la împlinirea vârstei de 2 ani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1593 din 19.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că admite acțiunea reclamantei și în consecință:
Obligă pârâta să-i recunoască și să acorde reclamantei indemnizația pentru creșterea copilului conform nr.OUG 148/2005 pentru ambii copii, gemeni, născuți la data de 05.12.2007, începând cu data de 16 ianuarie 2008 și până la împlinirea vârstei de 2 ani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - - - -
Red./
3 ex./17.12.2008
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
