Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 656/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 656/
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de către pârâta DIRECȚIA ȘI PROTECȚIEI SOCIALE B, împotriva sentinței civile nr.340/CA din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "refuz acordare drepturi protecție sociala (persoane cu handicap, protecția copilului)".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că la data de 3.07.2009, reclamanta din, a chemat în judecată pe pârâta Direcția și Protecției Sociale B, solicitând anularea Deciziei nr.1/7.01.2008, emisă de pârâtă, privind restituirea indemnizației reținute de pârâtă și care a fost acordată în interesul superior al copilului suferind de o cruntă boală.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov. În acest dosar, instanța de fond pe baza probelor administrate a pronunțat sentința civilă nr.340/CA din 24.03.2009 prin care a dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, și în consecință:
A anulat Decizia nr.1/07.01.2008 emisă de pârâtă si a dispus restituirea indemnizației reținute in baza acestei dispoziții.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă în contradictoriu cu chemata în garanțieCOMUNA prin Primar, ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este mama minorului, născut la data de 11.06.2006 si care a fost încadrat in gradul de handicap grav, conform certificatului nr.1425/18.10.2006, depus la dosar.
Prin Dispoziția nr.1/15.01.2007 a Primarului Com. soțul reclamantei, d-nul a fost încadrat ca asistent personal pentru minorul, acestuia întocmindu-i-se contractul de munca nr.14/2007, iar prin Dispoziția nr.1280/01.11.2007 a Primarului Com. d-nul i-a încetat contractul de munca. Prin urmare, soțul reclamantei a fost asistentul personal al minorului cu handicap in perioada 16.01.2007-02.11.2007.
In aceeași perioada reclamanta a primit indemnizația pentru creșterea copilului de pana la doi ani, in baza OUG nr.148/2005, cu modificările si completările ulterioare.
Parata Bae mis Decizia nr.715/14.11.2007 prin care se constata ca reclamanta a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului in condițiile in care tatăl copilului, D-nul, a fost încadrat ca asistent personal pentru copilul cu handicap grav de la data aplicării OUG nr.14/2007 (22.03.2007) pana la data aplicării Legii nr.275/2007 (20.10.2007). Pentru perioada 22.03.2007-30.09.2007 = 3797 lei, suma care a fost considerata drept încasat necuvenit ce trebuie recuperat. Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat plângere la data de 06.12.2007.
Totodată a fost emisa Decizia nr.723.-/19.11.2007 prin care s-a dispus încetarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului începând cu data de 31.10.2007, care a fost si ea contestata de reclamanta prin plângerea formulata la data de 04.12.2007.
Prin Decizia nr.1/07.01.2008 Directorul executiv al Bar espins contestația nr./06.12.2007, a decis ca diferența de 3794 lei este drept încasat necuvenit si a propus recuperarea debitului conform art.21 din OUG nr.148/2005 si art.12 alin.4 din OUG nr.14/17.03.2007 pentru modificarea si completarea Legii nr.448/2006, motivând ca de indemnizația pentru creșterea copilului cu handicap nu pot beneficia persoanele care au in același timp si calitatea de asistent personal, pentru același copil, ori in situația in care celălalt părinte este asistent personal pentru acel copil.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamanta.
La soluționarea acestei contestații s-a avut in vedere ca dreptul mamei la indemnizația de creșterea copilului este un drept născut in baza OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Rațiunea acestei ordonanței este, după cum îi spune și denumirea și după cum reiese din nota de fundamentare, aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar modalitățile de susținere sunt, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului și indemnizația pentru creșterea copilului.
In schimb, dispozițiile alin.1 lit.a ale art.12 din Legea nr.448/2006 fac vorbire despre indemnizație pentru creșterea copilului cu handicap sau, după caz, stimulent lunar, până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, în condițiile de acordare prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005.
Dispozițiile art.12 alin.4 din Legea nr.448/2006 modificata prin OUG nr.14/2007 arată că "De drepturile prevăzute la alin. (1) lit. a) - g) și la alin. (2) nu pot beneficia persoanele care auin același timpsi calitatea de asistent personal pentru același copil sau care primesc indemnizația prevăzuta de art.41 alin.3". Prin urmare, in cauza se pun in discuție doua drepturi distincte, ce nu pot coexista in favoarea aceleiași persoane, respectiv de ambele drepturi sa beneficieze mama copilului sau de ambele sa beneficieze tatăl copilului.
Ori, în cauză reclamanta nu a beneficiat personal de ambele drepturi, iar dispozițiile art.12 alin.4 din Legea nr.448/2006 modificata trebuie interpretate in sensul ca celălalt părinte, care nu beneficiază de indemnizație de creștere a copilului poate fi asistentul personal al acestuia si deci poate beneficia de indemnizația prevăzuta de Legea nr.448/2006.
In același sens a fost formulata si opinia Ministerului Muncii, Familiei si Egalitarii de Șanse -Autoritatea Naționala pentru Persoanele cu Handicap, depus la fila 42 dosar.
de toate aceste considerente de fapt si de drept, instanța a apreciat acțiunea reclamantei fondata astfel ca a admis si s-a dispus anularea Deciziei nr.1/07.01.2008 contestata si restituirea indemnizației reținuta de către parata.
Ca urmare a admiterii acțiunii principale, instanța a apreciat ca cererea de chemare in garanție formulata de reclamanta a rămas fără obiect, astfel ca a respins-
In temeiul art.274 Cod procedură civilă, a fost obligata parata la plata cheltuielilor de judecata avansate in cauza de reclamanta, constând in taxa de timbru si timbrul judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs pârâta Direcția și Protecției Sociale B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Soluția dată de instanța de fond este nelegală deoarece aceasta nu a ținut cont de prevederile art.12 alin.4 și art.41 alin.3 din OUG 148/2006 aprobată prin Legea 448/2006 în conformitate cu care de drepturile prevăzute la alin.1 lit.a)-g) și la alin.2 nu pot beneficia persoanele care au în același timp și calitatea de asistent personal pentru același copil sau care primesc indemnizația prevăzută la art.41 alin.3, consideră că deciziile de debit au fost menținute iar acțiunea să fie respinsă întrucât este neîntemeiată.
Recurenta a menționat că în conformitate cu art.21 alin.1 din OUG 148/2005, sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al direcției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție. Menționăm că decizia astfel emisă constituie titlu executoriu și poate fi contestată conform prevederilor Legii nr.554/2004.
Se invocă faptul că la fondul cauzei în apărare a depus înscrisuri conform cărora rezultă legalitatea Deciziei nr.1/7.01.2008 emisă de B și că se impune admiterea recursului respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În drept a invocat dispozițiile art.308 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, art.12 alin.1 lit.a)-g), art.12 alin.2 și 4, art.41 alin.3 /6.12.2006, art.21 alin.1 OUG 148/2005.
În cauză recurenta a invocat lipsa calității procesuale pasive a acesteia, solicitând introducerea în cauză a Agenției Județene de Prestații Sociale B pentru că această hotărâre să-i fie opozabilă, întrucât începând cu 1.XI.2008 aceasta are calitate de persoană juridică (fila 8 recurs).
În cauză s-a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a și introducerea în cauză a Agenției Județene de Prestații Sociale B la ședința din 23.06.2009.
Având în vedere că părțile au fost legal citate să pună concluzii pe excepție și pe fond, la ședința din 13.2009 instanța a rămas în pronunțare și pe excepție și pe fond.
Față de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art.360 Cod procedură civilă și art.137 alin.2 Cod procedură civilă s-a amânat pronunțarea pentru 20.10.2009 pentru ca părțile să depună concluzii asupra excepției și fondului recursului.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr.340/CA din 24.03.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor de recurs și a excepției invocate de recurenta constată în fapt și în drept următoarele:
1. În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta pârâtă, instanța de recurs, față de prevederile art.137 Cod procedură civilă se va pronunțat mai întâi asupra acestei excepții, constatând că este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente: Decizia atacată în dosarul de fond al Tribunalului Brașov nr.1/7.01.2008, a fost emisă de
Hotărârea dată în cauză - sentința civilă nr.340/24.03.2009, a fost pronunțată, față de această pârâtă.
În dosarul de fond pârâta a formulat întâmpinare la fila 8-9 dosar la data de 10.09.2008, prin care nu a invocat nici o excepție, a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fila 9 dosar fond).
La toate termenele de judecată, la fond nu a făcut nici o notă de ședință privind excepția sau schimbarea denumirii acesteia.
Sentința s-a pronunțat la 24.03.2009 iar recurenta a susținut că are personalitate juridică din 1.XI.2008 - Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B și nu Direcția și Protecției Sociale Ori, în cauză din 1.XI.2008 până la 24.03.2009, data pronunțării la fond pârâta nu a invocat acest lucru.
Dimpotrivă recursul a fost declarat tot de Direcția și Protecției Sociale B pârâtă la fond, ca atare aceasta are calitate procesuală pasivă, deoarece ea este emitenta actului, reclamanta cu aceasta s-a judecat și hotărârea atacată s-a pronunțat față de aceasta.
În consecință se va respinge ca neîntemeiată excepția invocată privind lipsa calității procesuale pasive a.
Faptul că recurenta a invocat excepția pentru opozabilitatea hotărârii față de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, nu împiedică instanța să treacă și numele acestea ca și recurentă având în vedere că denumirea actuală a este Ag. B căreia să-i fie într-adevăr opozabilă hotărârea dată în cauză.
În ce privește fondul recursului declarat în cauză, instanța de recurs constată următoarele în urma examinării criticilor de recurs. Din verificarea întregului probatoriu de la dosar, rezultă că instanța de fond a reținut corect situația de drept și de fapt dedusă judecății, pronunțând o hotărâre corectă și legală.
Se constată că în mod corect a interpretat instanța de fond dispozițiile art.12 alin.4 din Legea nr.448/2006, modificată prin OG 14/2007, raportat la prevederile art.41 alin.3 din aceasta, în sensul că tatăl asistent paternal nu este una și aceeași persoană cu mama copilului grav bolnav căreia i s-a acordat indemnizația de creștere a copilului în temeiul legii și că aceasta nu a beneficiat de două drepturi indemnizația de creștere a copilului și indemnizația de asistent paternal, prevăzută de art.41 alin.3 așa încât decizia emisă de pârâta de restituire a sumei de 3797 lei este nelegală și în mod corect a fost anulată de instanța de fond.
De asemenea, în mod corect se impune restituirea sumei de către pârâtă, reclamantei a sumei reținută în mod nelegal de pârâtă pe baza Deciziei nr.1/7.01.2008 și anulată de instanța de fond.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, față de criticile invocate de recurenta în cauză și față de dispozițiile art.12 alin.4 din Legea 448/2006, privind drepturile prevăzute la alin.1 lit.a - g și la alin.2, aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză, fiind vorba de 2 drepturi diferite, unul prevăzut de art.12, altul prevăzut de art.41 alin.3 din acest act normativ și ca atare nu pot fi reținute ca legale aceste critici, urmând a fi înlăturate.
În concluzie se reține că în cauză nu sunt incidente prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și ca urmare se constată recursul ca nefondat și pe excepție și pe fond, urmând a fi respins conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, menținând sentința atacată ca fiind legală. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Bi nvocată în recurs de către aceasta.
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA ȘI PROTECȚIEI SOCIALE B, împotriva sentinței civile nr.340/CA din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: MI/21.10.2009
Dact: MD/22.10.2009 - 5 ex.
Jud.fond:
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
