Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 83/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 83 / Dosar Nr-
Ședința publică din 02 februarie 2010
Completul de judecată format din
PREȘEDINTE: Mirena Radu JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
- - - judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B împotriva Sentinței civile nr. 983/09.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimata, lipsă fiind recurenta pârâtă Agenția Județeană pentru Prestații Sociale
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarate în termen legal și scutite de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar De asemenea se constată că s-a solicitat judecarea recursului și în lipsa în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Avocat, depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise, învederând instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, solicită admiterea în parte a recursului cu privire la perioada pentru care se datorează indemnizația pentru cel de-al doilea copil - 01.04.2008-30.06.2009, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.983/CA/09.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a dispus următoarele: a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8.400 lei reprezentând indemnizația pentru al doilea copil pentru perioada 01.04.2008-31.08.2009 și în continuare până la data încetării concediului de îngrijire a copilului. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Acțiunea este fondată având în vedere, în primul rând, finalitatea urmărită de actul normativ ce reglementează indemnizația pentru creșterea copilului, în raport de aceasta examinând dacă există sau nu o discriminare între mamele care au un singur copil sau dau naștere la gemeni, tripleți
Astfel, rațiunea ordonanței este, după cum îi spune și denumirea și după cum reiese din nota de fundamentare, aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar modalitățile de susținere sunt, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului și indemnizația pentru creșterea copilului.
Dacă în privința primei modalități, concediul pentru îngrijirea copilului nu există nici o discuție cu privire la numărul de concedii acordate pentru ipoteza nașterii de gemeni, acesta depinzând în mod explicit de vârsta copilului, nu același lucru se poate spune despre indemnizația pentru creșterea copilului.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia de speță nr. 1947/2007, în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin HG nr. 1825/2005, "Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din nr.OUG 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă".
Chiar dacă decizia ÎCCJ nu se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat, ea poate fi reținută de instanță în considerarea interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil la speță.
Mai mult, ÎCCJ statuează expressis verbis că "va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială".
La toate acestea se adaugă, aspect deloc neglijabil în economia argumentării, și caracterul imprevizibil al nașterii de gemeni, imposibilitatea de prevedere și/sau de influențare a sarcinii din partea părinților. Prin urmare, nu este vorba nici de niște efecte ale mai multor sarcini succesive, care au fost asumate în cunoștință de cauză.
De altfel, OUG nr. 148/2005 nu definește nașterea, astfel că nu se justifică o interpretare diferită pentru faptul ce derivă din naștere față de celelalte situații generatoare ale drepturilor solicitate, singura concluzie logică, rațională și rezonabilă fiind aceea că în cazul nașterii elementul de referință trebuie să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor.
Raportat considerentelor de fapt și de drept expuse, văzând că refuzul manifestat de pârâtă prin adresa 2868/2009 este unul nejustificat, în temeiul dispozițiilor art. 1, 2 al. 1 lit. c, i și art. 18 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 a fost admisă acțiunea așa cum a fost precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, solicitând în esență admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei. Recurenta arată că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității introducerii acțiunii, reclamanta neîncadrându-se în termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru contestarea Deciziei B nr.219.-/20.05.2008. Împrejurarea că intimata contestatoare a contestat numai adresa prin care recurenta pârâtă a refuzat acordarea celei de-a doua indemnizații după mai mult de un an de la comunicare deciziei menționate mai sus nu poate reprezenta încadrarea acesteia în termenul legal de contestare.
În motivarea recursului declarat, recurenta pârâtă susține, în esență, că reclamantei intimate nu i se cuvine indemnizația pentru creșterea copilului pentru fiecare dintre cei doi copii minori gemeni - și, născuți la data de 29.01.2008, iar instanța de fond a considerat că acțiunea reclamantei este fondată, în sensul existenței unei discriminări între mamele care dau naștere la mai mulți gemeni, față de cele care dau naștere unui singur copil la o naștere, recurenta pe fond solicitând respingerea acțiunii reclamantei. Recurenta pârâtă arată că prin Decizia atacată, emisă de AJPS (fostul ) B, a fost aprobată acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, în cuantum de 600 lei, decizie față de care reclamanta intimată ar fi făcut contestație după depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.7 din Legea nr.554/2004. Chiar dacă reclamanta susține că nu i-a fost comunicată decizia ca atare pentru a o fi atacat în termen, totuși aceasta a primit indemnizația de 600 lei, achitată lunar, astfel că a acceptat tacit decizia.
În privința fondului cauzei, recurenta arată că OUG nr.148/2005 prevede acordarea indemnizației pentru naștere, nicidecum pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri. Normele Metodologice de aplicare a legii, aprobate prin HG nr.1025/2006, definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, astfel încât în susținerile recurentei se cuvine o singură indemnizație, indiferent de numărul de copii rezultați la o naștere. În concluziile recurentei se arată că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.1 alin.1 din OUG nr.148/2005 modificată, disjungând în mod arbitrar cele două componente ale dreptului de care beneficiază persoana îndreptățită, anume concediul pentru creșterea copilului și indemnizația lunară. Recurenta a mai învederat că ultima modificare a OUG nr.148/2005 a intervenit prin Legea nr.239/2009 de modificare a art.2 din OUG nr.148/2005, lege prin care s-a stabilit că pentru fiecare copil provenit din sarcină gemelară se majorează cuantumul indemnizației cu 600 lei pentru fiecare copil născut, începând cu al doilea copil, dar această nouă prevedere legală nu se poate aplica retroactiv, potrivit art.15 alin.2 din Constituție. Recurenta a mai învederat instanței de recurs că prin Decizia nr.937/19.12.2006 Curtea Constituțională a reținut că dreptul la concediu prevăzut de OUG nr.148/2005 are două componente indisolubil legate, una patrimonială privind indemnizația ca atare și alta nepatrimonială referitoare la perioada de concediu alocată pentru creșterea copilului, instanța constituțională apreciind că este firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma nașterii de gemeni.
În concluziile scrise depuse la dosar, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs urmează a admite în parte recursul declarat de pârâtă, în sensul de a obliga pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B să plătească reclamantei indemnizația în cuantum de 600 lei lunar și pentru îngrijirea celui de-al doilea copil pentru perioada 01.04.2008-30.06.2009, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și a soluționat corect acțiunea reclamantei în privința obligării pârâtei la plata indemnizației și pentru cel de-al doilea copil, începând cu data nașterii celor doi copii gemeni.
Critica recurentei cu privire la excepția tardivității nu poate fi reținută, întrucât instanța de fond a soluționat corect această excepție procesuală prin încheierea de ședință din data de 09 noiembrie 2009, reținând că obiectul dedus judecății nu îl constituie atacarea deciziei nr.219-/20.05.2008, ci refuzul pârâtei AJPS B de acordare a celei de-a doua indemnizații pentru creșterea copilului.
În privința fondului cauzei, instanța de fond a reținut corect existența unei discriminări între mamele cu un singur copil și cele care dau naștere la gemeni, tripleți etc. rațiunea OUG nr.148/2005 fiind aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, prin modalitățile enumerate de actul normativ respectiv, între care și indemnizația pentru creșterea copilului. De altfel, sensul avut în vedere de legiuitor pentru prevederile cuprinse în OUG nr.148/2005, anume acela de a acorda indemnizația corelativ cu numărul de copii născuți, a fost precizat în mod explicit de legiuitor prin Legea nr.239/2009 în sensul de a acorda indemnizația de 600 lei pentru nașterea fiecărui copil, inclusiv în situația gemenilor, tripleți sau multipleți.
De asemenea, în cauză are o importantă relevanță jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, cu atât mai mult cu cât prin Decizia nr.1947/2007 instanța supremă a constatat că definiția din art.2 HG nr.1825/2005 adaugă la lege, completând practic OUG nr.148/2005, încălcând și principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o singură sarcină și cei proveniți din sarcină multiplă.
Data de la care a fost obligată recurenta pârâtă să plătească reclamantei indemnizația pentru al doilea copil este, de asemenea, corectă, ea fiind data nașterii copilului, dată de la care se naște dreptul reclamantei de a cere indemnizația de creștere a copilului. Nu se poate reține, de asemenea, nici critica recurentei referitor la o disjungere arbitrară a celor două drepturi pe care le legea le acordă părintelui după naștere, întrucât chiar dacă sunt legate de împrejurarea și momentul nașterii unui/unor copil/copii, cele două drepturi au conținut juridic distinct și pot fi privite separat fără a se încălca voința legiuitorului și rațiunea legii. Nu în ultimul rând, plata indemnizației pentru fiecare copil în parte în cazul sarcinilor multiple pune în valoare fiecare copil în parte, cum este firesc a se înțelege rațiunea legii, nu numai sarcina ca atare, deoarece luarea în considerare numai a sarcinii, făcând abstracție de copilul născut reprezintă în realitate o ignorare a consecințelor în plan material (anume nașterea mai multor copii) și în plan juridic (fiecare copil dobândește drepturi ca persoană fizică, drepturi amplu reglementate de legislația internă și internațională). Ca atare, criteriul numărului de copii născuți cu ocazia unei sarcini este esențial în stabilirea drepturilor corelative ocazionate de procesul nașterii, fiind esențială valorizarea fiecărui copil în parte, a fiecărei noi persoane fizice înregistrate potrivit legii în evidențele de stare civilă.
Instanța de recurs nu poate reține critica recurentei potrivit căreia decizia nr.937/2006 pronunțată de Curtea Constituțională ar fi stabilit cu forță obligatorie faptul că indemnizația lunară se acordă o singură dată, indiferent de numărul de copii. O astfel de interpretare se îndepărtează de la efectele juridice ale deciziilor Curții Constituționale, potrivit art.147 din Constituție având efecte abrogatoare numai deciziile de constatare a neconstituționalității legii, astfel că instanța constituțională are rolul unui legislator negativ, nicidecum al unui legislator pozitiv. De altfel, interpretarea dată de Curtea Constituțională în decizia menționată mai sus este răsturnată de Legea nr.239/2009, care stabilește regula acordării cuantumul indemnizației de creșterea copilului prin multiplicarea sumei de 600 lei cu numărul de copii născuți, asigurând astfel simetria între suma plătită de AJPS și numărul de copii proveniți din sarcina gemelară. În privința pretinsei retroactivități a prevederilor noii legi - Legea nr.239/2009- instanța constată că nici această critică nu se susține, deoarece legiuitorul a luat act de soluția acordării indemnizației de creșterea copilului în cuantum multiplu de 600 lei corespunzător cu numărul de copii din sarcină gemelară, soluție deja consacrată pe cale judecătorească, prin interpretarea normelor juridice incidente, introducând o reglementare explicită pentru a evita soluțiile neunitare în această materie.
Din înscrisurile de la dosar, precum și din concluziile scrise ale reclamantei intimate depuse în recurs, rezultă că perioada în care intimata reclamantă nu a primit indemnizația pentru îngrijirea celui de-al doilea copil este cuprinsă între 01.04.2008-30.06.2009, fiind incorectă soluția instanței de fond în privința acordării indemnizației pentru lunile iulie și august 2008.
În consecință, instanța de recurs va admite în parte recursul declarat de recurenta pârâtă Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B împotriva Sent.civ. nr. 983/CA/09.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o va modifica în parte, în sensul restrângerii perioadei pentru care se acordă indemnizația pe cale judecătorească, anume perioada 01.04.2008-30.06.2008.
Văzând și prevederile art.274 Cod pr.civ.
Cu opinia separată a unui membru al completului de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Admite în parte recursul declarat de recurenta pârâtă Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B împotriva Sentinței civile nr. 983/09.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B să plătească reclamantei indemnizația în cuantum de 600 lei lunar și pentru îngrijirea celui de-al doilea copil pentru perioada 01.04.2008-30.06.2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2010.
pt judecător Judecător
- - - -
aflat în concediu de odihnă,
semnează președinte instanță
- -
Opinie separată în sensul admiterii recursului declarat de pârâtă și respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
Președinte
- -
Grefier
OPINIE SEPARATĂ
Spre deosebire de opinia majoritară apreciez că în cauză este necesară admiterea recursului Agenției Județene de Prestații Sociale B cu consecința modificării în tot a hotărârii atacate și a respingerii acțiunii formulată de reclamantă.
Instanța de fond a apreciat legală și temeinică cererea reclamantei de contestare a refuzului pârâtului de acordare a indemnizației pentru cel de-al doilea copil, mama născând gemeni.
Apreciez că norma de drept a fost interpretată greșit, respectiv conținutul dreptului și titularul său, și a dus la crearea unor norme de drept pe cale judiciară.
OUG nr.148/2005 reglementează susținerea familiei în vederea creșterii copiilor. Pentru atingerea scopului legii legiuitorul a apreciat necesare diferite măsuri care instituie drepturi pentru copil și pentru părinții săi sau persoana ce exercită drepturile lor.
Se reține în mod greșit că legiuitorul nu a acoperit în drept situația în care în urma nașterii se doi se mai mulți copii vii fiind necesară alocarea de indemnizații de creștere pentru fiecare copil în parte.
Potrivit art.6 din OUG nr.148/2005 concediul și indemnizația lunară prevăzută la art. 1 și 2 precum și stimulentul prevăzut la art.3 se cuvin pentru fiecare din primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament, în plasament în regim de urgență sau încredințați în vederea adopției.
Scopul acordării acestei indemnizații pentru creșterea copilului/copiilor a fost susținerea economico - socială a părintelui care și-a întrerupt activitatea profesională în scopul creșterii copiilor. Legiuitorul a prevăzut drepturi distincte care aparțin unor titulari distincți: fie părintelui sau persoanei care exercită drepturile lor, fie copilului sau copiilor.
Dreptul la indemnizație s-a născut exclusiv din considerarea calității persoanei care se ocupă de creșterea copilului, fiind drepturi cu caracter personal, netransmisibile.
Indemnizația pentru creșterea copilului reprezintă forma de sprijin din partea statului pentru părintele care a optat pentru întreruperea activității profesionale în vederea creșterii copilului.
Președinte
- -
Red. / 2.03.2010/MR/16.03.2010
Dact. RP/ 8/22.03.2010/4.ex.
Jud. fond
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Marcela Comșa, Silviu Gabriel
